Unele din imaginile care s-au perindat zilele acestea pe ecranele televizoarelor mi-au amintit de Revoluția Română, de spaimele și speranțele din acele zile de decembrie... Este vorba, bineînțeles, de evenimentele din Egipt, care au culminat cu retragerea unui dictator care ar putea fi cel mai bogat om din lume.
Astă-toamnă am fost în Argentina - după criza extrem de grava de acum câțiva ani, în multe aspecte mi-a amintit de România anilor '90...
Care este legătura? Evenimentele de acum din Africa, lanțul de revolte și revoluții din mai multe țări, amintesc de ce s-a întâmplat în estul Europei acum douăzeci de ani. Europa a devenit atunci liberă, cu sprijinul Vestului bineînțeles. Din păcate acum, după două decenii, ne dăm seama că devenim tot mai mult un teren de probă pentru politicile FMI, care au dus, mai devreme, la colapsul unor țări din America de Sud.
Problema este că există încă, în pofida declarațiilor mai-marilor lumii, un conflict puternic între Est și Vest. Este naiv cine își închipuie că odată cu sfârșitul ”războiului rece” s-a încheiat și acest conflict - el a trecut doar preponderent pe plan economic. Prin urmare, pentru ”confruntarea finală” cu superputerile emergente din Est (orice formă va îmbrăca această confruntare), Vestul are nevoie de surse ieftine de materii prime și forță de muncă: America de Sud și Africa. Și de piețe: aici se adaugă și Europa de Est, deja secătuită de resurse și cu o mână de lucru deja necompetitivă ca preț.
Pentru aceste scopuri a fost Africa ținută ”în beznă” până în prezent, pe banca de rezerve... Acum să vedem ce se mai întâmplă... Nu mai sunt așa idealist ca-n '89 și ca egiptenii în aceste zile...
