Reforma Civică

Coduri

2012-02-13T21:52:00.004+02:00

De câteva săptămâni iarna a redevenit "ca odinioară", cu ger, viscol şi multă zăpadă. În frenezia codurilor galbene şi portocalii (unii zic că roşul a fost evitat din motive mai dubioase) s-a decis şi căderea guvernului Boc, înlocuirea miniştrilor creând un vid de putere care a fost contraproductiv pentru măsurile care trebuiau luate rapid.

Din păcate, zeci de oameni au murit din cauza condiţiilor meteo. Nu vreau să reiau fraza mult prea tocită zilele acestea cu "răspunsul autorităţilor" - este, cred, clar că se putea face mai mult chiar în condiţiile actuale, şi că s-ar fi putut face mult mai mult dacă se făceau nişte pregătiri elementare pentru iarnă.

Sunt câteva lucruri care cred eu că trebuie remarcate în toată această debandadă, ce a "pus în valoare" starea jalnică a României în mai multe domenii:

- Starea materială extrem de precară a populaţiei (de la sate în primul rând). Acolo oamenii nu mai au "provizii de iarnă", trăiesc de pe o zi pe alta. Lemnele de foc sunt în fiecare toamnă motive de nesfârşite calcule, pentru că presupun o cheltuială greu suportabilă pentru majoritatea dintre ei, sacrificii greu de îndurat. Mâncarea în ţara noastră se importă în proporţie de 80% - satele româneşti nu mai sunt autosuficiente!

- Pe vremuri existau "parazăpezi", care erau instalate pe lângă drumurile importante la venirea iernii şi împiedicau formarea troienelor. Acestea au fost probabil unele din primele victime ale negustorilor de fier "vechi" de după revoluţie.

- Infrastructura feroviară este într-o stare dezastruoasă, după prădăciuni de două decenii. Evident că pe liniile unde circulau 10 trenuri pe zi, puneai un plug la fiecare locomotivă şi nu aveau timp să se formeze nămeţi. Acum, când pe aceleaşi linii mai trece doar un tren pe zi, acesta poate rămâne, cum s-a demonstrat, şi 2-3 zile pe drum.

- Depindem mult mai mult (mult prea mult!) de transportul auto de marfă. Când Europa face eforturi să treacă tot mai mult pe trasportul pe calea ferată, mai ieftin, ecologic şi eficient, la noi se merge exact în direcţia opusă.

- Utilajele de deszăpezire - cine să le cumpere, din ce bani? Aceasta este o problemă şi în alte state se pare, pentru că nişte calcule cost-beneficiu clasice, în care viaţa unui om are un preţ fix, nu prea justifică achiziţionarea acestor utilaje! Trebuie ceva mai mult decât nişte calcule financiare pentru a avea aceste utilaje pregătite în caz de nevoie în cantităţi suficiente, trebuie hotărârea statului de a nu pierde vieţi omeneşti!

Cam asta ar fi... Poate am omis câte ceva, dar acum astea îmi vin în minte. România ne arată zilele acestea un tablou destul de sinistru.

Legea sănătăţii

2012-01-11T21:12:00.002+02:00

Se discută zilele astea despre noua lege a sănătăţii, o altă mare invenţie a actualei guvernări. Probabil va fi trecută tot prin asumarea răspunderii guvernului. Legea are nenumărate lacune, multe dintre ele intenţionate pentru a crea posibilitatea de canalizare a fondurilor pe anumite făgaşe...

Este de o gravitate incredibilă faptul că se vrea a se privatiza medicina de urgenţă şi faptul că se vor da spitalele recent închise pomană "întreprinzătorilor" (elucidând astfel motivaţia acelei mişcări cu comasarea spitalelor).

Cât despre domnul doctor Raed Arafat, sper să reuşească totuşi şi singur în lupta inegală pe care o duce... Dacă până acum nu şi-a dat seama, va realiza acum cât de puţină solidaritate şi spirit de bine obştesc au românii.

Şomaj

2011-12-10T22:48:00.003+02:00

Revin cu o observaţie simplă, pentru că şi politicienii tot fac caz de şomajul foarte mic din România. Rata respectivă se referă doar la cei cărora li se plăteşte ajutor de şomaj - care se plăteşte pe perioade mai scurte în România decât în alte ţări. Ia adăgaţi-i dumneavoastră pe cei care nu mai primesc ajutorul şi pe cei care lucrează în străinătate (pentru că au plecat din ţară din cauza lipsei locurilor de muncă!) şi o să ajungeţi la rata adevărată a şomajului, care e pe undeva pe la 40%! Acesta este cruntul adevăr, din păcate... Acesta reflectă starea deplorabilă în care se află economia ţării noastre, mulţumită politicienilor care în ultimele două decenii au acţionat spre binele naţiei!

Sănătate!

2011-11-26T18:11:00.004+02:00

Am mai auzit o enormitate acum câteva zile: FMI a observat că numărul de internări a crescut exagerat în sistemul medical românesc. Ceea ce este logic, având în vedere desfiinţarea policlinicilor şi accesul tot mai greu al populaţiei la medicii de familie. Românul nu se mai duce la doctor decât după ce se agravează mult lucrurile, şi atunci merge direct la spital... Un aport mult mai mic la această creştere a numărului de zile de internare (căci la asta se referea de fapt declaraţia reprezentanţilor FMI) îl aduce o altă chestie de lumea a treia: faptul că, înaintea unor operaţii mai dificile, medicii preferă să-i ţină în spital pe anumiţi pacienţi, pentru a evita numeroşii factori de risc cu care aceştia se confruntă zi de zi.

Reacţia guvernanţilor însă este continuarea desfiinţării spitalelor, în acest fel numărul de zile de internare va fi obligat să scadă! (că mai mult de doi pacienţi într-un pat chiar nu prea se pot pune!) Splendidă logică! Şi criminală însă...

Strategii greşite şi reluate

2011-11-06T14:19:00.003+02:00

România reia acum drumul pe care alte ţări l-au parcurs cu decenii în urmă şi pe care îl consideră, prin prisma efectelor, fundamental greşit. Am regăsit, într-un film documentar ale cărui link-uri le găsiţi mai jos, evaluările instituţionale care se fac acum în domeniile învăţământului şi sănătăţii publice, şi care au dus şi vor duce la închiderea a numeroase şcoli şi spitale. Ele vor duce de asemenea, aşa cum istoria a arătat deja, la scăderea calităţii învăţământului şi asistenţei medicale, datorită unei abordări înguste, funcţionăreşti a unor domenii infinit mai complexe.

În vest s-a încercat diminuarea rolului statului şi implementarea "echilibrului pieţei" în toate domeniile vieţii în urmă cu 2-3 decenii. Această încercare era însă bazată pe un model extrem de simplificat al comportamentului uman, datând din primii ani ai războiului rece şi care s-a dovedit în repetate rânduri insuficient pentru motivarea acţiunilor persoanelor şi grupurilor sociale. Deşi primele semne ale eşecului acestei abordări au fost timpurii, ele au devenit evidente odată cu criza mondială din ultimii ani. Lor le este însă extrem de greu să schimbe acum din nou sistemul, mai ales că alternative viabile sunt greu de găsit şi ar aduce atingere unor interese comerciale enorme.

Noi, ce facem? Reluăm greşelile lor dovedite deja, "evaluăm" şi desfiinţăm spitale (unele de top cum sunt clinicile de cardiochirurgie de la Bucureşti şi Târgu Mureş) şi şcoli, restrângând astfel accesul la asistenţă medicală şi educaţie.

http://video.google.com/videoplay?docid=404227395387111085

http://video.google.com/videoplay?docid=404227395387111085#docid=-1087742888040457650

Cum bine zicea bancul, mai bine v-aţi duce în pădure, dragi guvernanţi...

O gură de canal

2011-10-20T09:49:00.004+03:00

Trebuia să vă împărtăşesc, dragi cititori, o descoperire pe care am facut-o acum ceva vreme, prin Bucureşti. Pe calea Rahovei, imediat după prima staţie de tramvai de la piaţă mergând spre Alexandria, se află o minunată gură de canal, un triumf al ingineriei româneşti şi constructorilor autohtoni! Este o adevărată delectare să treci cu maşina peste capacul de canal aşezat aproape exact la nivel cu asfaltul din jur, să preferi, ca un cunoscător al drumului, traiectoria pe care roţile trec peste acesta în loc să o ia prin adânciturile din jurul canalelor din stânga! Aşadar, nu pierdeţi ocazia de a vizita locul cu pricina! Cine ştie cât mai ţine minunea, probabil o vor "repara" curând...

Vă întrebaţi poate de ce fac elogiul unei guri de canal? Păi, în primul rând, pentru că sunt atât de scârbit de politica şi subiectele din mass-media dâmboviţeană, încât prin comparaţie subiectul devine tentant. Apoi, pentru că din zecile de mii de guri de canal aşezate parcă intenţionat pe traiectoria cea mai probabilă a maşinii pe drumurile patriei, nu am văzut un al doilea care să fie la nivel cu asfaltul! Pare că ştiinţa cea mai înaltă este necesară pentru asta, iar inginerii şi constructorii români nu o deţin.

Adâncituri serioase sau hopuri periculoase, cu margini mai mult sau mai puţin abrupte, care uneori pun viaţa în pericol şi de fiecare dată adaugă maşinii uzură care în ţări civilizate se acumulează în kilometri, gurile de canal sunt însăşi imaginea vieţii noastre hăituite, nesigure, din ce în ce mai alertă şi mai lipsită de sens, de mici marionete pe tabla de joc a potentaţilor zilei, care ne urează cu cinism "să trăim bine"...

Meşterii strică, dar nu mai dreg de frică

2011-09-06T21:46:00.003+03:00

Au fost de când n-am mai scris câteva ocazii în care am fost foarte tentat să scriu, din revoltă... Dar n-am apucat. Acum însă, trebuie măcar câteva cuvinte.

Meşteri care vin să-ţi repare baia şi fac praf restul apartamentului, meşteri care măsoară prost uşa care trebuie înlocuită şi aduc una cu 10 centimentri mai îngustă (fiind oricum uşă îngustă de balcon, diferenţa asta o făcea impracticabilă!), meşteri care ca să înlocuiască un furtun la maşină strică filtrul de benzină de 100 de ori mai scump... S-a cam umplut paharul!

Chiar nu mai lucrează nimeni în ţara asta??? În schimb, toţi vor câştiguri europene, de mii de euro pe lună, şi nu se dau în lături să fure pe rupte şi să lucreze în grabă pentru asta, pe lângă preţurile oricum mari. Iar calitatea, ZERO!

În legătură cu "meşterii" care strică mai mult decât fac (oricum prost): cred că aici contează şi mult blamata "cultură generală" care ar trebui să vină din şcoală şi bunul simţ care ar trebui să vină de la cei "7 ani de-acasă". În momentul în care-ţi vin în casă nişte gorile analfabete şi cu grave carenţe psihice şi de educaţie, nu prea sunt şanse să se termine bine.

Problema mai gravă e că nu prea mai sunt alţii! Toate experienţele din ultima vreme au fost de felul ăsta...

Şi apoi, ce să le faci? Să-i ameninţi, să nu-i plăteşti, când ştiu unde stai?... Nu cred. Să dai firma în judecată? (în eventualitatea că ar fi o firmă şi un contract) De ce, ca să stai ani de zile prin tribunale şi să te expui la ameninţări şi şantaj?... Să-i reclami la OPC, să le faci publicitate negativă? Ce contează, chiar dacă ai reuşi să faci toţi oamenii din oraş să audă de ei, în 3 zile firma e alta, totul de la zero...

Două incidente

2011-07-26T09:30:00.004+03:00

În weekendul care a trecut au avut loc două întâmplări tragice. Nu în locurile deja consacrate - Afganistan, Irak, Pakistan sau vreo școală din SUA - de unde suntem bambardați cu știri despre zeci de oameni morți, făcându-ne să ne pierdem, treptat, umanitatea și percepția adecvată a unor tragedii. De data asta, Norvegia și China.

În Norvegia, o țară care poate reprezenta un model toleranță și civilizație, un descreierat a pus o bombă la Oslo, apoi s-a dus pe o insulă și a început să împuște tinerii care se aflau acolo într-o tabără, vezi-doamne ca să salveze Europa de la islamizare. Termenul în sine mi se pare absurd, nu cred că are loc vreo ”islamizare” în Europa - iar dacă sunt europeni care de bună voie, având acum prilejul să cunoască Islamul, aleg să treacă la acea religie, treaba lor, înseamnă că în opinia lor islamismul este mai bun decât creștinismul. Atâta vreme cât oamenii nu se urăsc și omoară pentru asta și nu încearcă prin mijloace perverse să-i atragă și pe alții, nu văd care este problema.

Ei, acel descreierat a avut timp mai mult de o oră, fiind singurul înarmat pe insulă, să-i vâneze pur și simplu, calm, pe oamenii care erau acolo. Poliția a ajuns acolo la o oră după ce a fost anunțată, cu mașini și bărci... Și ce credeți că s-a aflat?? Că nu aveau elicoptere, pentru că era închis pe motiv de vacanță centrul cu elicopterele!!! Bine, explicația oficială a fost că era mai rapid, eficient cu mașini și bărci! Poate dacă veneau cu elicopterul, ar fi murit doar vreo jumătate din cei care au murit. Sau poate, știind că poliția va interveni repede, ucigașul ar fi pus arma pe foc automat și tot atâția ar fi omorât - asta nu putem ști, cert este că se putea interveni mai repede și nu s-a făcut asta, din cauza unor economiști care au făcut analiza cost-beneficii și au tras concluzia că nu merită ținut deschis centrul cu elicopterele și vara... Pentru că niște cretini aplică peste tot această analiză - și acolo unde nu ar trebui, adică în sănătate, cercetare științifică, educație, siguranță publică... În privința numărului de victime, iar, cifra dată ieri a scăzut cu vreo 15-17 până astăzi - sunt sigur că dacă se va investiga de ce, vor mai ieși la iveală niște lucruri interesante.

Totuși, tot respectul pentru atitudinea Norvegiei în ansamblu, demnitatea cu care oamenii au făcut față situației. Sper să se ia mai în serios amenințarea neo-nazistă în Europa, care odată cu criza care va continua va fi din ce în ce mai puternică. Despre criminal, cred că uneori americanii au dreptate - ar trebui să i se dea pedeapsa maximă permisă de legea norvegiană (21 de ani parcă?) înmulțită cu numărul de victime, să fie sigur că nu mai iese vreodată în libertate.

În China, două trenuri de mare viteză s-au ciocnit. Goana după viteză, construcția forțată de deadline-uri prea strânse, insuficiente verificări - iată cauzele... Oficial, 37 de morți și vreo 200 de răniți. Ceea ce este însă incredibil este că autoritățile au început să îngroape acolo pe loc vagoanele, iar o fetiță a fost scoasă dintre fiarele contorsionate abia după 20 de ore de la accident!!! Permiteți-mi să mă gândesc, atunci, și la posibilitatea ca morții să fie mai mulți, ceea ce justifică graba îngropării, sau chiar ca unii oameni să fi fost îngropați de vii... Sincer nu prea cred că mergeau așa goale trenurile respective pentru ca în cele 6 vagoane făcute praf să fi fost doar 200 de persoane. De nepermis atitudinea mai-marilor Chinei în astfel de cazuri.

În final, îmi cer scuze pentru titlu... Voiam să scriu și scriind mi-am dat seama că titlul este diminutiv, dar este în concordanță cu ceea ce se întâmplă, cu tocirea simțurilor noastre prin asaltul știrilor cu accidente, ucigași perverși și multi oameni morți...

E vară, e cald

2011-07-08T22:00:00.001+03:00

În fiecare vară am prilejul să văd, lucrând în mediul universitar la o facultate de științe exacte, instaurarea panicii atunci când începe admiterea, zilele trec și viitori studenți vin puțini, foarte rar… Vedem moartea facultății cu ochii pentru că, în nemărginita sa înțelepciune, ministerul aplică principii zootehnice și finanțează universitățile după numărul de studenți. În esență, a făcut astfel ca și universitățile de stat să aibă cam aceleași probleme cu cele particulare – doar mobilul diferă un pic, acolo e vorba de maximizarea profitului, la cele de stat de supraviețuire.

Ei, în cele din urmă, după 2-3 sesiuni de admitere (doar pe bază de dosare, evident) care se întind până târziu în septembrie, majoritatea locurilor se cam ocupă. Ce contează că în anul doi trec doar cam jumătate din cei admiși?... – Nu pentru c-ar fi dificil de trecut, ar ajunge doar să vină la vreo două examene…

Anul acesta panica a început mai devreme, odată cu anunțarea rezultatelor la examenul de bacalaureat. La o înjumătățire a ”bazinului” de absolvenți, ne putem aștepta și noi să nu se mai ocupe locurile bugetate la facultate. Eu, sincer, nu prea sunt de părere că ar trebui să ne panicăm, din două motive: primul ar fi că, probabil, cei care nu vor mai veni la admitere vor fi cei 50% care oricum nu treceau în anul 2, și dacă n-o să mai vină nici una-două loaze din ceilalți, cu atât mai bine – un stres în minus; în al doilea rând, am încredere că ”sistemul” nu va lăsa fără diplomă atâtea tinere vlăstare, că doar nu putem stresa ”copiii”, nu?...

Ce e mai trist este că unii din analfabeții care n-ar trebui să termine nici școala generală ajung astfel, încet-încet, să termine chiar și o facultate... Și să-i vedem, mai târziu, la catedră, ”educând” noile generații.

Limba română în (sub)titrări

2011-06-14T22:31:00.002+03:00

Opriți uciderea limbii române!
M-am săturat să citesc o română de cartier (în cel mai bun caz) sau plină regionalisme la traducerile nenumăratelor filme de consum. Așa cum și alții au menționat, aceste traduceri au rămas printre acele câteva rânduri pe care lumea le citește zilnic... și nici măcar acestea nu sunt corecte! (Asta în cazul fericit în care excludem audierea mirificelor manele sau scrierea într-o limbă nou inventată pe mess)
Sunt sătulă de economia inutilă de litere sau semne! Lasați cratima să existe numai acolo unde este cazul.
Oare nu avem parte de destui academicieni care impun sluțirea limbii române? Este necesară și o contribuție zilnică la uitarea folosirii corecte a limbii noastre?

Întrebări

2011-06-04T23:24:00.003+03:00

Modificăm Constituţia? Mergem la referendumul pentru Bucureşti? Vom alege doar dintr-un tur primarii? Câte măgării se vor mai face în numele "economiei de fonduri" de câteva milioane de euro, când se fură miliarde?

Praf în ochi

2011-04-24T10:48:00.003+03:00

Mare scandal mare zilele astea... Sorin Ovidiu Vântu cică i-ar fi cerut tovarăşului Ghiţă, manager al Realitatea TV, 150 de mii de euro, şantaj! Se îndoieşte cineva că SOV nu ar avea nevoie de suma asta minusculă faţă de milioanele lui? Mai bine ne-ar spune cum a ajuns manager la Realitatea firma lui Ghiţă... În rest, nimic interesant - un dialog stupid între oameni labili psihic.

Pe drumurile patriei

2011-04-22T19:59:00.002+03:00

Ieri am făcut încă o călătorie de vis pe drumurile patriei, traversând ţara de la sud la nord. Am pornit pe centură de la Măgurele spre "autostrada" A1 - şanţurile făcute de roţi în asfaltul care parcă ar fi 100% smoală au ajuns la adâncimi apreciabile, chiar periculoase pentru maşini cu garda la sol mai mică... Coadă de 40 de minute la intersecţia cu drumul spre Domneşti - o păcătoasă de intersecţie unde centura are "cedează trecerea", cunoscută de mulţi ani pentru cozile enorme.

Apoi, autostrada vălurită şi pe alocuri gropoasă, A1, drumul pe Valea Oltului unde câteva viaducte sunt într-o stare deplorabilă de mulţi ani iar peticelile nu fac decât să micşoreze pericolul de a lăsa efectiv o roată prin gropi... Drumul de la Sibiu la Dej a fost destul de bun (nu că n-ar fi utilă şi o autostradă, dar măcar poţi fi atent la trafic nu la gropi), cu o bilă neagră pentru Cluj unde mi se pare că au modificat traseele de tranzit şi nu le-au marcat ca lumea pe cele noi.

A urmat dezastrul: DN1C, până la Baia Mare... Execrabil, infect, mizerabil, făcut praf, de-a dreptul periculos... O gramadă de indicatoare de limite de viteză (30, 40) însoţite de câte un indicator de "drum cu denivelări" - culmea nesimţirii! Oricum, ar trebui inventat un indicator în care denivelările să nu fie ca acelea, ci aşa, în trepte, mai asemănătoare gropilor sau peticelor "decopertate" şi lăsate aşa cu lunile în aşteptarea lopeţii de asfalt care le va acoperi (prost) timp de maxim câteva luni. Şi nişte indicatoare din acelea cretine cu "Viaţa are prioritate!", "Pericol de accidente" etc! Normal că sunt multe accidente, pe astfel de drumuri infecte! Nu avem drumuri, dar avem miliardari "drumari"...

Şi mai plătim şi rovignetă, pe lângă taxa de drum care ne măreşte cu 0,5 lei preţul fiecărui litru de benzină! Cum bine zicea cineva azi pe Europa FM, dacă ei ne amendează că n-avem rovignetă, ar trebui şi noi să dăm în judecată statul pentru fiecare reparaţie la maşină sau accident pe care-l "datorăm" stării drumurilor...

La radio, am mai auzit tot ieri, pe drum, că începe şi comasarea şcolilor, de la toamnă - aşa cum era de aşteptat... Bravos, naţiune! Tot aşa, pe cele mai înalte culmi!

Spitale?

2011-04-01T22:26:00.004+03:00

Imagini incredibile la televizor... Văd bătrâni, bolnavi în cărucioare, nou-născuţi în braţele mamelor sau în incubatoare, evacuaţi din spitale care se desfiinţează de azi. Că aşa li s-a năzărit tovarăşilor de acolo de sus...

Chiar nu mai realizează nimeni absurdul situaţiei? Este mai mult decât revoltător, pur şi simplu nu găsesc cuvinte pentru a descrie josnicia la care s-a ajuns în distrugerea acestei ţări... Să desfiinţezi spitale (vă mai amintiţi că acum câteva luni eram asiguraţi că doar se vor comasa, nu vor fi desfiinţate?) în condiţiile în care oricum sunt prea puţine şi le lipsesc doctorii? Aşa, rapid, pe fugă, ca să nu bage lumea de seamă, până să apuce să protesteze? Ca să ce???

De ce se întâmplă aceste lucruri abominabile şi de ce pare că nimănui nu-i pasă?

De la Boc

2011-03-31T22:19:00.003+03:00

Să găsim o cale legală pentru a face o ilegalitate!

Cam aşa sună noul îndemn revoluţionar lansat azi de tovarăşul prim-ministru... Să găsim căi legale pentru a nu respecta hotărârile judecătoreşti definitive care prevăd plata salariilor mărite pentru profesorii care au dat în judecată statul român pentru că acesta nu a respectat legea.

Orice adăugire cred că e de prisos...

Libia

2011-03-20T10:43:00.008+02:00

A început un nou conflict, Libia a fost atacată ieri de armatele "coaliţiei" (Franţa, Marea Britanie, Canada, Spania, Italia şi Statele Unite). Probabil ca să mai salveze un pic aparenţele pacifiste ale ilustrului conducător, SUA susţin că nu au decât un rol de "suport", deşi cele 110 rachete Tomahauk lansate de pe navele americane au făcut mai multe pagube decât avioanele celorlalte state implicate.

Gadhafi este un dictator, a făcut atentate şi a ridicat şantajul la nivel de politică de stat, a înăbuşit cu violenţă opoziţia internă, este adevărat. Cu toate astea, intervenţia "pentru salvarea poporului libian", în sprijinul unor formaţiuni paramilitare care dispun inclusiv de armament greu (de unde oare?), din partea unor state care l-au tolerat şi chiar sprijinit pe Gadhafi până mai ieri, mi se pare culmea nimicniciei. Intervenţia aceasta este mai trasă de păr decât cea din Iugoslavia de acum ceva vreme, şi înseamnă încă o "extindere", o "adaptare" a dreptului internaţional la interesele corporatiste.

Pentru că este de fapt lupta pentru petrol cea care a deschis un nou front în nordul Africii. Şi având în vedere că mai sunt câteva decenii până la epuizarea rezervelor, nu vreau să mă gândesc cum va fi prin 2030-2040 - dacă va mai fi ceva...

Somnul naţiunii

2011-03-18T12:42:00.005+02:00

Ieri seara a fost unul din puţinele momente în care n-am fost total de acord cu Mircea Badea. Părerea lui tranşantă şi negativă despre comportamentul poporului român în general vă este, poate, cunoscută.

Faptul că o parte importantă a populaţiei României este îndobitocită de telenovele şi paralizată de frica pierderii şi a salariilor de mizerie actuale este o chestie incontestabilă, după părerea mea. Pasivitatea de care au dat dovadă românii de fiecare dată când se anunţau noi şi noi tăieri de salarii, creşteri de taxe, înrăutăţirea condiţiilor de lucru, frizează masochismul. În privinţa aceasta, şi a faptului că "ne merităm soarta", sunt de acord cu Mircea Badea.

Dar, sunt alţii care şi-ar merita o soartă mult mai crudă şi care poartă o vină importantă pentru starea de astăzi a naţiunii. Faptul că oamenii nu răspund chemărilor la miting ale sindicatelor, de exemplu, este urmarea comportamentului liderilor sindicali, care în ultimii 20 de ani n-au făcut decât să dezamăgească sindicaliştii şi pacturi cu guvernele... Apoi, este într-adevăr frica de pierderea locului de muncă, pentru că oamenii sunt reduşi la mizerie şi nu pot supravieţui câteva luni fără salariu. Mai este lipsa de solidaritate, care într-adevăr este o mare hibă a poporului nostru, din păcate cultivată şi exploatată de conducători atât la noi cât şi în alte părţi ale lumii, la alte popoare.

Soluţii? Vorba lui Mircea Badea, habar n-am... Singura care ar fi eficientă, trezirea naţiunii, pare utopică în acest moment.

Urgenţă nucleară

2011-03-17T21:46:00.006+02:00

Urmăresc constant ştirile care vin din Japonia, din păcate foarte sărace în date concrete. Situaţia de la centrala nucleară Fukushima 1 s-a tot înrăutăţit în săptămâna care a trecut de la devastatorul cutremur urmat de tsunami. Ştiu - situaţia este una extremă, condiţiile de lucru pentru echipele de intervenţie foarte dificile, problemele tehnice sunt mari - DAR, având în vedere că avem 3 reactoare ale căror nuclee sunt în curs de topire, 4 depozite de deşeuri radioactive a căror situaţie este între neclară şi foarte gravă, nu era momentul de ezitări!

Să ni se spună că 50-200 de oameni pot ţine sub control situaţia, că 30 de tone de apă aruncate din elicopter ar întârzia semnificativ procesul de încălzire, că s-a tras un cablu de curent de 1,5km dar nu se ştie care e starea pompelor de urgenţă a reactorului, sunt chestii strigatoare la cer!!! La naiba, s-a pornit de la nişte probleme de medie gravitate şi s-a ajuns într-o săptămână la o situaţie potenţial mult mai gravă decât accidentul de la Cernobâl!

Încep să cred că Japonia, cu toate zecile de reactoare în funcţiune, nu are o forţă de intervenţie pentru urgenţe nucleare. Au lăsat totul în seama firmelor private care deţin centralele, firme care evident nici ele nu sunt pregătite (deşi poate prin contracte ar fi fost obligate să fie) pentru urgenţe majore.

Ceea ce nu înţeleg este comportamentul guvernului japonez. Trimiteţi, oameni buni, nişte sute de mii de oameni (ca să poată lucra în schimburi de maxim 1-2 ore din cauza dozelor mari de radiaţii), armata, echipamente, tot ce aveţi ca să evitaţi un dezastru! Nu un elicopter care a aruncat 4 găleţi de apă şi nişte pompieri să stropească reactoarele! Nu mai aşteptaţi să rezolve TEPCO situaţia, pentru că degeaba îi amendaţi dup-aia daca s-a dus naiba jumătate din ţară!

Universitatile

2011-03-15T21:06:00.003+02:00

Sa zicem ceva si despre situatia din Romania. Dupa doi ani de blocare ilegala a concursurilor pentru normele vacante in mediul universitar (ilegala pentru ca universitatile sunt finantate pe numarul de studenti, prin urmare posturile didactice nu sunt posturi bugetare in sensul ordonantei respective), s-a anuntat cu mare tam-tam de catre marinimosul ministru Funeriu, in decembrie anul trecut, ca "se deblocheaza posturile".

Problema este ca desi ordonanta care stabilea deblocarea posturilor pana la nivelul de lector a fost data in decembrie 2010, inca nu s-au dat normele de aplicare a respectivei ordonante - ceea ce face imposibila pornirea concursurilor de catre universitati. Iar in curand va fi prea tarziu pentru organizarea concursurilor in acest semestru, in vederea incadrarii incepand cu semestrul I al anului universitar 2011-2012.

Bataia de joc continua, dragi tovarasi!

Probleme in Japonia

2011-03-15T14:49:00.004+02:00

Am fost de vineri incoace martorii tragediei care are loc in Japonia. Dupa un cutremur de intensitate extrema, valuri tsunami care au ras de la fata pamantului totul pe mai multi kilometri de la tarm, a urmat alerta nucleara. Neincrederea pe care am avut-o de la inceput in onestitatea "oficialilor" care asigurau ca totul e OK cu reactoarele nucleare a fost confirmata cu varf si indesat in aceste zile. Asta nu inseamna ca as aprecia alarmismul mass-media, care a facut din "pericolul nuclear", "teroarea nucleara" etc calul de bataie pentru cresterea audientei - dar trebuie sa recunoastem ca nici sefii japonezilor nu sunt cu mult mai sus decat ceilalti conducatori ai lumii. Sub proasta, eterna scuza a "evitarii panicii" dau atat de putine informatii de la centrala nucleara Fukushima incat alimenteaza speculatiile si teoriile conspirationiste.

Cat despre reactia "cercurilor verzi" din Europa, mi se pare stupida si deplasata. Energia nucleara este necesara acum si va deveni tot mai necesara in urmatoarele decenii, cand resursele de petrol se vor apropia de sfarsit. Sursele alternative (in special solara/eoliana) sunt fiabile pentru zone izolate, uz casnic si o fractiune de cateva procente din productia totala de energie - NU mai mult - dragi ecologisti germani, fabricile BMW si Mercedes nu pot functiona doar cand e soare afara!

Din nou, trebuie sa ne dam seama de realitate: anual mor in lume sute de mii de oameni din cauza afectiunilor datorate direct sau indirect productiei de energie electrica din hidrocarburi (carbune, petrol, gaz). Pe acestia nu-i numara nimeni. De bine-de rau, dozele de radiatii pot fi masurate destul de precis, iar nivelele de la care devin periculoase sunt cunoscute, spre deosebire de cele de fum si microparticule... In plus, in jurul centralelor nucleare sunt zone de excluziune si zone mai extinse unde se fac exercitii pentru stari de urgenta, evacuari in caz de pericol etc - ganditi-va acum la termocentrala de cartier si la mirosul de ars pe care-l simtiti din cand in cand... O centrala nucleara, in functionare normala, nu produce practic deloc poluare - nici "clasica" nici radioactiva. Incidentele sunt mult mai putine si mult mai mediatizate la centralele nucleare.

Acestea fiind spuse, cred ca populatia ar trebui sa fie constienta de marile avantaje ale energiei nucleare de fisiune (despre fuziune din pacate nu sunt sanse sa vorbim ca sursa de energie pana dupa 2050) fata de hidrocarburi, sa incerce sa inteleaga riscurile tuturor modalitatilor de producere a energiei si sa determine in acest fel o mai mare transparenta de la autoritati in cazuri limita (cum este cel din Japonia acum).

Africa

2011-02-13T18:48:00.004+02:00

Unele din imaginile care s-au perindat zilele acestea pe ecranele televizoarelor mi-au amintit de Revoluția Română, de spaimele și speranțele din acele zile de decembrie... Este vorba, bineînțeles, de evenimentele din Egipt, care au culminat cu retragerea unui dictator care ar putea fi cel mai bogat om din lume.

Astă-toamnă am fost în Argentina - după criza extrem de grava de acum câțiva ani, în multe aspecte mi-a amintit de România anilor '90...

Care este legătura? Evenimentele de acum din Africa, lanțul de revolte și revoluții din mai multe țări, amintesc de ce s-a întâmplat în estul Europei acum douăzeci de ani. Europa a devenit atunci liberă, cu sprijinul Vestului bineînțeles. Din păcate acum, după două decenii, ne dăm seama că devenim tot mai mult un teren de probă pentru politicile FMI, care au dus, mai devreme, la colapsul unor țări din America de Sud.

Problema este că există încă, în pofida declarațiilor mai-marilor lumii, un conflict puternic între Est și Vest. Este naiv cine își închipuie că odată cu sfârșitul ”războiului rece” s-a încheiat și acest conflict - el a trecut doar preponderent pe plan economic. Prin urmare, pentru ”confruntarea finală” cu superputerile emergente din Est (orice formă va îmbrăca această confruntare), Vestul are nevoie de surse ieftine de materii prime și forță de muncă: America de Sud și Africa. Și de piețe: aici se adaugă și Europa de Est, deja secătuită de resurse și cu o mână de lucru deja necompetitivă ca preț.

Pentru aceste scopuri a fost Africa ținută ”în beznă” până în prezent, pe banca de rezerve... Acum să vedem ce se mai întâmplă... Nu mai sunt așa idealist ca-n '89 și ca egiptenii în aceste zile...

„Retragerea”, sau „Loveşte şi fugi!”

2011-01-29T18:21:00.000+02:00

„E criză mondială!”

Se repetă zi de zi, ceas de ceas acest pretext, folosit de „haitele” de hoţi ce prăduiesc de peste 20 de ani această ţară, pentru a ascunde crudul adevăr: jaful sistematic dinăuntru ne-a adus în situaţia de acum şi nu criza dinafară! Şi, deşi nu era greu de văzut şi înţeles acest lucru nici înainte, a devenit mult mai evident în ultima vreme, când tot mai multe ţări din Europa şi din lume au depăşit deja criza, în timp ce noi ne afundăm din ce în ce mai tare! Spre nenorocul nostru, jaful dinăuntru şi criza de afară au ca elemente comune lăcomia şi nesimţirea fără limite, care fac din posesorii acestor „calităţi” creaturi inferioare chiar şi celor mai feroce animale, care au totuşi, „bunul simţ” de a nu ucide mai mult decât consumă!

Terminând, în mare parte, ceea ce se putea fura „la vedere” de prin ţară, ultima „haită” a găsit o cale ceva mai subtilă de a fura: „Luăm bani de-afară (adică ne împrumutăm, dar nu noi, ci ţara!), îi ascundem prin bănci, apoi îi trecem prin nişte firme-fantomă (zicem că i-am investit, chiar dacă rezultatele acestor investiţii nu se văd nicăieri!) şi de-acolo, direct în conturile noastre!”

Faptul că naţia, parcă drogată, nu întreabă de ce nici măcar a zecea parte din aceşti bani nu se regăseşte în economia reală, le permite hoţilor să-şi dea pe faţă nesimţirea şi dezinteresul pentru soarta celor deja săraci: le scad acestora salariile, le anulează orice sprijin celor mai defavorizaţi, în totalul dispreţ al legilor şi al drepturilor constituţionale! Ceea ce este însă cu mult mai grav este faptul că au luat oamenilor până şi speranţa într-un viitor al urmaşilor lor, căci restituirea banilor împrumutaţi şi a dobânzilor puse de „cămătarii” internaţionali va sărăci acest popor pentru mai multe generaţii de acum înainte!

Iar atunci când, totuşi, se mai găsesc şi cetăţeni mai „trezi”, care protestează împotriva jafului şi nesimţirii, din „haită” răzbate aroganţa: „Pot să mai intre încă o mie de profesori în greva foamei, tot nu se schimbă nimic”, sau „Ar putea conta protestul a cel puţin cinci milioane de oameni” şi aşa mai departe.

„Capul haitei” actuale, constatând efectele inundaţiilor catastrofale din acest an (şi asta abia la 10 zile după ce muriseră şi nişte oameni, căci el fusese ocupat cu „citirea unor legi, foarte importante şi urgente”!), a găsit de cuviinţă să-i certe pe nefericiţii rămaşi în viaţă, pentru că nu-şi asiguraseră locuinţele şi celelalte bunuri, fără să-l intereseze faptul că ei erau deja prea săraci pentru a face acest lucru; altfel, o mulţime de bănci (adică „vizuine” în care sălăşluiesc „rezervele haitei”!) abia aşteptau să le asigure bordeele! Până şi cei morţi erau vinovaţi, pentru că-şi făcuseră casele prea aproape de apă, iar vecinii lor mai tineri erau vinovaţi pentru că nu îi ajutaseră să scape! Oricum, tuturor trebuie „să le iasă din cap că vor mai primi vreun ajutor de la stat”, singura soluţie rămâne „solidaritatea”!

Solidaritatea celor jefuiţi, pentru depăşirea crizei şi salvarea „Iubitei Patrii” ... „Iubită”, cât o mai fi ceva de jefuit prin ea şi cât o mai suporta naţia „haitele” de hoţi, care şi-au pregătit deja „Retragerea”: şi-au depus averile în bănci străine, şi-au cumpărat proprietăţi în străinătate, şi-au trimis copiii la studii peste mări şi ţări! Cum să-i mai intereseze învăţământul românesc? Dar starea sistemului de sănătate de ce i-ar mai interesa, atât timp cât ei şi toate neamurile lor se pot trata în străinătate şi nu vor risca niciodată să moară pe masa de operaţie, pentru că medicamentele s-au terminat demult şi cei mai buni medici şi-au luat lumea în cap, nemaiputând suporta mizeria şi bătaia de joc în care sunt obligaţi să trăiască în ţara lor? De ce i-ar mai interesa limba şi cultura română, atât timp cât ei sunt demult pregătiţi să vorbească alte limbi şi să slujească alte culturi?

De unde am plecat? Unde am ajuns?

2011-01-27T20:06:00.000+02:00

Sătui de promisiunile deşarte ale comunismului, a cărui „fericire” se profila la orizont („acea linie care se tot îndepărtează, atunci când te îndrepţi spre ea”!), oamenii acestei ţări s-au hotărât, spre sfârşitul lui 1989, să schimbe ceva. Nu mai voiau să fie siliţi „să mănânce raţional”, sau „să mai pună o haină în plus” atunci când era frig în casă, pentru a face economii din care să se plătească datoriile către „cămătarii” internaţionali, datorii ale căror dobânzi începuseră să-i sugrume; nu mai voiau să fie siliţi să trăiască şi să muncească în ţara lor, voiau să vadă cum se munceşte şi cum se trăieşte şi în alte părţi ale lumii; nu mai voiau să fie siliţi să înveţe carte şi o meserie, care să asigure fiecăruia un loc de muncă potrivit pregătirii lui, voiau să fie lăsaţi liberi să-şi afirme capacităţile şi virtuţile în faţa lumii; nu mai voiau să fie siliţi să creeze şi să consume numai cultură naţională (cea dinafară fiind catalogată drept „comercială”), voiau să cunoască şi alte culturi ale lumii în care trăiau.

Lumea reală era însă cu totul altfel decât îşi închipuiau ei şi, în plus, spre nenorocul lor, „anticomuniştii” ajunşi la putere o cunoşteau foarte bine! Ştiau, deci, şi cum să profite de binefacerile „noii lumi” şi cum plătesc ceilalţi pentru ele: acum avem şi noi multimilionarii şi miliardarii noştri, ca orice ţară capitalistă care se respectă şi, în compensare, 20 de milioane de oameni mai săraci decât în anul 1989! Chiar dacă nu din aceleaşi motive, mâncăm din nou „raţional”, am mai pune o haină pe noi când ne e frig, dar nu o mai avem nici pe aceea, stăm din nou închişi între graniţele noastre, fără speranţa ca noi, copiii şi, poate, nepoţii noştri să poată vedea lumea de afară, nu mai învăţăm carte, pentru că oricum nu găsim locuri de muncă potrivite pregătirii, facem subcultură, căci cultura noastră a fost deja în parte vândută, în parte distrusă, ...

Şi cercul se închide!

„Comunismul”, tinerii şi „Capitalismul”

2011-01-17T00:35:00.000+02:00

A existat comunism în România? Nu!

Există capitalism în România? Nu!

Prinşi între comunismul care nu a existat şi capitalismul care nu există încă, tinerii români de astăzi îşi dau cu părerea, cu mare vervă, asupra a ceea ce a fost, ce este şi ce va fi! Neascultarea, specifică vârstei, le „interzice” tinerilor înţelegerea unei epoci pe care n-au trăit-o, ca şi pe a celeilalte, care încă nu s-a „stabilit” pe aceste meleaguri! Lipsa comunicării cu cei care i-au crescut, în vremuri grele, îi face pradă uşoară pentru escrocii care au vândut până de curând părinţilor lor „gogoşile” viitorului de aur, comunist, al lumii, iar acum le vând lor „gogoşile” fericirii capitaliste, pe cale a se împlini! Sunt aceiaşi escroci care, după ce zeci de ani au îndrugat poveşti despre dezastrele umanitare capitaliste, povestesc acum despre dezastrele umanitare comuniste!

Nu degeaba se face tot posibilul pentru a submina autoritatea părinţilor, a cadrelor didactice şi a oricui ar putea avea vreo influenţă educativă asupra copiilor şi tinerilor! De unde să afle tinerii de astăzi câţi deţinuţi de drept comun au devenit „eroi”, succesiv, ca luptători „antiimperialişti” şi-apoi „anticomunişti”? Doar n-au să afle chiar de la ei, cei care au considerat că li se cuvine, în virtutea trecutului lor, „să construiască”, de fiecare dată, „o nouă Românie”!

Şi când te gândeşti ce ar fi putut realiza această ţară şi acest popor, dacă ar fi reunit cele două puteri de care vorbeşte Euripide: „Puterea celor tineri stă în forţă, a celor bătrâni în chibzuinţă”; adică, dacă elanului tineresc ce a dus la înlăturarea unui regim dur şi nemilos, i-ar fi urmat ascultarea necesară pentru a răspunde unei întrebări simple şi legitime a bătrânilor: chiar trebuie să acceptăm o viaţă de mizerie a copiilor noştri, pentru că noi am trăit o viaţă de mizerie?

Pentru că, de fapt, asta facem atunci când nu avem nici o reacţie la „lozinci” de felul: „Nu putem consuma mai mult decât producem!”, „Ca şi acasă, pentru a avea ceva mai bun, mai întâi trebuie să facem economii, să reducem nişte cheltuieli!”, „Ca să o ducem mai bine, întâi trebuie să o ducem mai prost!”. Toate acestea şi oricare altele de acest fel, pot fi uşor respinse cu argumente simple, de bun simţ: pentru a nu consuma mai mult decât producem, trebuie să avem bunul simţ să consumăm fiecare membru al familiei mai puţin, nu unul să facă risipă şi să ceară celorlalţi economii; acasă nu restrângem cheltuielile pe termen nelimitat, ne restrângem „pretenţiile”, dacă acestea ne cer sacrificii pentru toată viaţa; ar fi o culme a mărginirii (şi nici n-ar fi sănătos!) să te rezumi la a mânca pesmeţi timp de zece ani, sperând că astfel vei putea mânca numai icre negre în următorii zece ani.

„Nostalgicii comunismului”, aşa cum sunt catalogaţi cei care încă visează la o viaţă mai bună, nu vor de fapt decât un trai decent pentru urmaşii lor, indiferent de orânduire!

Solidaritate! ... ... Dar nu pentru „Dulăi”

2011-01-05T09:04:00.000+02:00

Pentru a-şi ascunde crimele săvârşite, nu puteau avea un noroc mai mare şi nu puteau găsi un prilej mai bun decât criza mondială, „Dulăii” care au dus în ultimii 20 de ani această ţară cu secole în urmă! Criză a cărei realitate nu poate fi contestată (deşi poate fi imputată!), dar care nu a întors toată omenirea cu secole în urmă! Criza noastră era, oricum, pe cale de a erupe!

Jaful care a adus ţara în stare de faliment putea fi oprit şi amendat, „Dulăii” puteau fi opriţi; „iuţeala de mână şi nebăgarea de seamă” au fost însă aliaţii de nădejde ai acestora: trecerea cu repeziciune a dezastrului în seama „crizei mondiale” şi inerţia milioanelor de „căţei”, obişnuiţi de secole, chiar de milenii, cu jaful, mizeria şi traiul la limita supravieţuirii!

Am avut o ţară bogată, dar ne-am bătut şi ne batem joc de bogăţiile ei; oameni adevăraţi au îmbogăţit-o cu valori culturale, cu nimic mai prejos de cele ale altor ţări, dar ne-am bătut şi ne batem joc de ei şi de munca lor. Am dat bogăţiile acestei ţări pe mâinile unor criminali, care au călcat şi calcă în picioare tot ce ar trebui să avem mai sfânt: ţara, limba şi cultura noastră, construite nu numai cu muncă, ci şi cu nenumărate jertfe!

Şi vin acum aceşti „Dulăi”, aceşti trădători de ţară şi de neam, să ne ceară solidaritate, pentru salvarea ţării! În ce ar consta această „solidaritate”, în viziunea lor? În împărţirea „echitabilă” a sărăciei, evident, că doar n-or fi atât de proşti încât să dea înapoi ţării şi poporului ceea ce le-au luat „cu sacrificii”, „prin munca lor cinstită, de câte 16 şi chiar 20 de ore pe zi”, „pentru binele ţării şi al oamenilor ei” ...!

Solidaritate, da! Dar nu pentru „Dulăi”!

Disperare

2010-12-23T11:34:00.002+02:00

Astăzi a avut loc un eveniment fără precedent în Parlamentul României: un om s-a aruncat de la unul din balcoanele sălii de şedinţe cu intenţia de a se sinucide. Disperarea a milioane de oameni începe să se facă văzută, chiar acolo, la câţiva metri de "aleşii neamului". Incidentul s-a petrecut la începutul discursului prim-ministrului Emil Boc, iar cel care se aruncat avea în mână o bilă portocalie cu numărul 13...

Tocmai se expusese moţiunea de cenzură cu privire la legea salarizării unitare pe care guvernul intenţionează să-şi asume răspunderea. După ce rănitul a fost preluat de SMURD iar femeile de serviciu au aruncat o pătură pe scaunele murdare de sânge unde acesta a căzut, s-a continuat procedura de vot a moţiunii de cenzură, fără ca măcar să se ia o pauză de câteva ore. PSD şi PNL, invocând "decenţă", au părăsit sala de şedinţe, tocmai când, poate, ar fi avut şansa să obţină cele câteva voturi în plus necesare ca să treacă moţiunea de cenzură.

Eu, unul, nu mă mai îndoiesc de rea-credinţa şefilor Opoziţiei. Şi nici de faptul că PDL şi camarila asociată nu ezită să calce pe cadavre pentru interesele proprii.

Trist.

Cine are nevoie de... spitale?

2010-12-21T22:39:00.002+02:00

Din seria absurdităţilor care se întâmplă în România, aud în ultimele zile despre desfiinţări de clinici şi spitale - unele de tot, altele prin "comasare" cu altele. Uimitor, aud de clinici şi spitale performante, de vârf, centre de excelenţă în domeniile lor (cum ar fi Clinica de boli cardio-vasculare de la Târgu Mureş) - nici vorbă de datorii enorme, ineficienţă etc. Activitatea acestora va avea mult de suferit iar doctorii cei mai valoroşi vor pleca în cazul "restructurării"...

De ce??? Chiar nu mai gândeşte nimeni în ţara asta?... Să începem să le dăm crezare celor care susţin că distrugerea sistematică a ţării este în plină desfăşurare, prin sabotarea educaţiei şi sănătăţii? Până unde le vom permite să meargă acestor trădători care conduc România??

Două minciuni nesimţite

2010-12-15T20:49:00.004+02:00

Astăzi am auzit la radio-tv două minciuni sfruntate, incredibile prin falsitatea evidentă şi deznădăjduitoare prin faptul că nişte milioane de oameni din ţara asta chiar le cred... Ambele nu sunt nici măcar invenţii româneşti, le-au preluat şi iubiţii noştri conducători pentru că le folosesc scopurilor lor obscure.

Prima se referă la criză. Ne-a spus preşedintele că întreaga Europă este victima unei crize a statului social, care s-a dovedit un rateu istoric! FALS! Acum vreo doi ani şi ceva, la începuturile crizei, ziarele (străine!) titrau cu litere de-o şchioapă despre criza capitalismului şi despre necesitatea reformării din temelii a sistemului financiar mondial. Nu este incredibil cum un adevăr este întors şi ni se vinde acum exact opusul?! Da, domnilor, criza este datorată sistemului financiar şi nu statului social! Gîndiţi-vă un pic, logic... Dacă avem un milion de oameni care primesc timp de doi ani ajutoare sociale de 5 miliarde de euro şi doi miliardari care au făcut în conturile personale aceiaşi bani, iar cele 5 miliarde au fost împrumutate de stat, cine spune că vinovaţi pentru datoria ţării sunt cei un milion de şomeri şi nu cei doi miliardari?? Nu statul social este de blamat, ci faptul că se încearcă subjugarea tuturor domeniilor şi aspectelor vieţii Regelui Profit. Iar de la soluţia pentru criza actuală, care ar fi fost reformarea sistemelor financiare, s-a ajuns acum la exact opusul acestei măsuri - întărirea status-quo-ului, tentativa de a aplica şi în Europa modelul american, diminuarea statului până la dimensiuni de marionetă în mâna marilor corporaţii. Se profită pentru a se face transferuri masive, gigantice de fonduri de la stat către buzunare private, se face asta pentru prima dată în istorie pe faţă şi la scală mondială, sub pretextul măsurilor anti-criză...

A doua minciună este aceea că speranţa medie de viaţă va creşte în continuare, ca justificare pentru recenta creştere a vârstei de pensionare. FALS! Speranţa medie de viaţă va începe să scadă în toată lumea, cu atât mai rapid în ţări ca a noastră. Vor începe curând să apară urmările nenumăratelor experimente chimice care au fost făcute asupra populaţiei în ultimele decenii. Copiii care se nasc azi sunt, în medie, mult mai fragili decât cei de acum 50 de ani. Medicina a evoluat între timp, e drept - dar sistemul sanitar decade şi nu peste multă vreme vom ajunge iar ca doar unii să-şi permită să se trateze.

"Repetabilul exod"

2010-12-13T21:51:00.001+02:00

„Repetabila povară”, dramă a tuturor fiinţelor umane, din toate timpurile şi de pe toată suprafaţa Pământului, bine ascunsă în cele mai adânci taineţe ale sufletelor ... A scos-o la lumină, cu inegalabil talent, cu geniu, poetul român al sufletului omenesc, Adrian Păunescu.

„Repetabilul exod”, dramă a fiinţelor umane, la scară mai mică: un popor!

Într-o „bună” zi, a venit pe la noi – aşa cum a venit – comunismul, cu promisiunile lui, în lozinci bine ticluite, astfel încât cei mai mulţi oameni să-l accepte, celorlalţi urmând să li se impună: „Egalitatea tuturor”, „Bunăstare şi dreptate pentru toţi”, „Muncă după posibilităţi, repartiţia bunurilor după necesităţi”, ... A început apoi prigoana împotriva celor care nu-l voiau: unii au intrat în puşcării şi în lagăre de muncă forţată, mulţi şi-au pierdut vieţile pe-acolo! Cei mai „norocoşi” au reuşit să scape, dar pribegind prin lume. Un adevărat exod, ce a durat zeci de ani. Unii nu s-au mai întors, au murit printre străini!

Într-o altă „bună” zi, a revenit pe la noi – aşa cum a revenit – capitalismul, cu promisiunile lui, în lozinci bine ticluite, astfel încât oamenii sătui de comunism să-l accepte, celorlalţi urmând să li se impună: „Libertate de exprimare şi de acţiune”, „Principiile economiei de piaţă”, „Globalizare, pentru bunăstarea tuturor”, ... A început apoi prigoana împotriva celor care nu-l voiau, dar pe căi mult mai subtile: jaful programat, distrugerea culturii, învăţământului şi sistemului de sănătate; având în faţă perspectiva ratării vieţii, a anulării oricărei şanse de împlinire a vocaţiei şi aspiraţiilor, tinerii acestei ţări aleg calea pribegiei: un alt adevărat exod, început deja de 20 de ani!

Tinerii sunt cei care au realizat schimbarea din 1989, elanul lor, creativitatea, nesupunerea la dogme şi regimuri ar fi putut însemna progresul, viitorul ţării; cu asemenea speranţe au murit câteva mii dintre ei. Cei mai în vârstă la acea dată, ajunşi acum în amurgul vieţii, îşi văd anulat visul de atunci: copiii lor să trăiască vremuri mai bune; aşa s-a ajuns ca chiar ei să-şi îndemne copiii să plece în bejenie, cât nu-i prea târziu!

Dar, poate că nici n-ar mai fi nevoie odată ce, de curând, s-a întâmplat pe la noi un lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată şi nicăieri în lume, până acum: vremelnicul „conducător” al acestei ţări a adresat celor cărora nu le convine traiul de aici, „invitaţia” de a se folosi de unul din „marile drepturi” câştigate în 1989, acela de a pleca acolo unde le convine! Adică, pur şi simplu, invitaţie la exod şi asta pentru că „ţara nu le poate oferi atât cât ar merita”.

Dar de ce oare nu le poate oferi? Nu cumva pentru că a oferit unor „haite” de prădători mai mult decât ar fi meritat vreodată? Nu cumva pentru că şi „capul haitei” actuale, împreună cu toată familia lui, a luat mult mai mult decât va merita vreodată?

Şi-ar mai fi o întrebare: dacă poporul va pleca şi va rămâne aici numai el cu „haita” lui de hoţi, nu înseamnă că această ţară va dispărea? Căci: „Patria este norodul, iar nu tagma jefuitorilor”, a spus Tudor Vladimirescu! Poate chiar asta se doreşte şi se urmăreşte cu obstinaţie?

Nu s-a încheiat actualul exod şi va mai dura, probabil, încă zeci de ani! Vor mai urma?

„Comunismul”, tinerii şi „Capitalismul”

2010-12-06T20:19:00.000+02:00

A existat comunism în România? Nu!

Există capitalism în România? Nu!

„Nostalgicii comunismului”, aşa cum sunt catalogaţi cei care încă visează la o viaţă mai bună, nu vor de fapt decât un trai decent pentru urmaşii lor, indiferent de orânduire!

"Luceferii"

2010-12-06T20:07:00.001+02:00

Mihai Eminescu, „Luceafărul de dimineaţă” al poeziei româneşti: a strălucit pe când România se zbătea să răsară pe cerul Europei şi al lumii, luptând pentru Unire şi apoi pentru Independenţă; plin de speranţă, prevedea „prin secoli a ei înălţare”. A fost prea optimist? Nu de alta, dar după un secol nu s-a „înălţat” prea mult, iar când a intrat în al doilea, deja a început să coboare! Scurtă zi i-a fost dat să trăiască!

Amiaza a fost plină de furtuni, tunete, trăznete, cu înnorări şi scurte-nseninări!

A apărut apoi Adrian Păunescu, „Luceafărul de seară”; o scurtă licărire, atât cât poate să însemne viaţa unui om în viaţa omenirii! S-a stins deja, iar România aşteaptă cu teamă noaptea! ... Noaptea culturală, cu bezna ei şi „somnul raţiunii”, care deja „naşte monştri”!

Eminescu a trăit să vadă românii îngenunchind la mormântul lui Ştefan cel Mare; Păunescu a trăit să-l vadă pe „Ştefan cel Mare şi Sfânt” ajuns erou de scenete comice, să vadă întreaga istorie a neamului batjocorită şi-apoi trimisă în uitare!

Eminescu, poet al naturii şi al iubirii; Păunescu, poet al sufletului omenesc!

Au participat amândoi la viaţa politică, dar nu de partea haitelor de hoţi ce-au prăduit această ţară; n-au intrat în „tagma jefuitorilor” şi „greşeala” asta i-a costat: oameni care n-au creat nimic în viaţa lor, autointitulaţi sau numiţi de găştile politice ale vremilor „critici” le-au minimizat talentele, geniul, creaţiile; nu le-au putut însă anula, timpul şi conştiinţa neamului le-au dovedit şi le vor dovedi perenitatea. Şi dacă asemenea „critici literari” şi-au permis să spună că aceste genii „nu au fost poeţi, ci versificatori” şi că ei „nu sunt mari pentru cultură, ci numai pentru populaţie”, înseamnă că sunt atât de limitaţi încât nu pot înţelege că nu minoritatea lor hotărăşte valoarea, ci tocmai poporul! Sau, poate îi doare faptul că ei nu vor fi niciodată „mari” pentru cultura acestui popor?

Eminescu a luptat pentru a ridica România pe cerul lumii, Păunescu pentru a opri căderea ei dincolo de orizont! Nu a reuşit niciunul: stele mărunte grupate în „roiuri” (căci altfel n-ar fi putut acoperi, cu slabele lor licăriri, luceferii!) i-au învins! Vremelnic însă, căci „roiurile” de conjunctură nu rezistă, în timp ce Luceferii vor lumina întotdeauna conştiinţa neamului!

Cât neamul va mai supravieţui! (?)

1 Decembrie

2010-12-01T16:48:00.001+02:00

La mulţi ani!
şi...
Deşteaptă-te, române!

Săptămâna trecută

2010-11-02T23:29:00.003+02:00

Aş fi vrut să scriu câte ceva despre deznodământul previzibil al poveştii cu moţiunea de cenzură, dar era atât de previzibil încât nu avea rost...

Ce m-a întristat mai mult a fost eşecul lamentabil al sindicatelor în încercarea lor de a scoate oamenii din starea de resemnare cronică în care se complac. Este adevărat că sindicatele şi-au pierdut de mult timp credibilitatea, în veşnice înţelegeri subterane cu diferite părţi ale lumii politice, dar este la fel de adevărat că ţara este într-o situaţie extrem de gravă, pe un drum spre o prăpastie şi doar o mişcare socială de amploare ar mai putea schimba direcţia.

Am mai avut o dată dovada lipsei de solidaritate care este cauza sau catalizatorul multor rele din România...

Nimicuri zilnice...

2010-10-23T06:13:00.001+03:00

Înainte de a aștepta ceva de la ceilalți, înaintea reformei învățământului, sănătății și a alor domenii a căror prioritare este îndoielnică, poate ar trebui să așteptăm un pic mai mult de la noi....
Una din problemele cu care mă confrunt zilnic (ca utilizator frecvent al transportului în comun) este cea a statului pe scaun.

Se dă o gravidă cu burta extrem de mare (adică lipsește pretextul nu se vede sarcina) sau un copil mic însoțit de cineva.
Se dă o mulțime de oameni ce stau pe scaun: elevi (obosiți venind de la școala sau plecând spre școala unde vor petrece 6-7 ore alergând în sala de sport sau stând în picioare la tablă), tineri (probabil vânzători la diverse raioane lipsite de scaune), bărbați (mult prea obosiți de puterea vârstei lor), femei (mult prea preocupate de ziarul gratis luat din stația de metrou).
Se cere: cine se ridica de pe scaun să-și ofere locul?

Stimulente

2010-10-16T22:44:00.002+03:00

Am auzit în ultimele zile de sute de ori cuvântul ăsta, sunt sictirit la maxim de toată discuţia sterilă în jurul lui... Stimulentele date angajaţilor sistemului fiscal erau de fapt salariul, reprezentau 60-70% din venituri pe care le duceau astfel la un nivel decent. Se discută ore în şir despre criterii de competenţă, performanţă etc. când adevărul este foarte simplu: trebuie ca salariul să fie unul care să permită un trai decent, apoi se pot aplica nişte criterii de performanţă pentru acordarea de stimulente şi nişte criterii pentru penalizări.

Dar mi se pare extraordinară stupiditatea reprezentanţilor sistemului de administraţie fiscală, afişată în ultimele zile în discuţiile televizate... Incredibil, aceşti oameni care habar n-au nici măcar aritmetică învârt banii ţării!!!

Funeriu & co

2010-10-15T17:24:00.002+03:00

Astăzi dimineaţa am dat curs imboldului de a merge la... - cred că termenul "pichetare" i s-ar potrivi cel mai bine - la pichetarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (chiar aşa se cheamă acum!). Exasperat de pasivitatea profesorilor, de faptul că un coleg de breaslă moare fără ca măcar să aibă satisfacţia că a avut totul un rost, de bătaia de joc a ministrului şi a restului tribului care conduce ţara...

M-am săturat să se tot spună că vrem competenţe nu informaţii (pentru unele meserii, informaţiile astea sunt de fapt competenţele!), că elevii sunt prea stresaţi de ceea ce încercăm să-i învăţăm şi că ar trebui să mai rărim materia prin programe, că educaţia trebuie să se adapteze capitalismului sălbatic în care avem ghinionul să trăim, sau că modelul de urmat este viziunea corporatistă a universităţilor.

Am ajuns la 8:30 dimineaţa în faţa ministerului, găsind acolo 7 profesori, vreo 30 de jandarmi şi 6-7 oameni de la Realitatea şi Antena 3. Pe la 9 şi ceva a venit la lucru onorata Oana Badea, secretară de stat. A dialogat cu noi şi ne-a spus că ar fi vrut chiar ca aseară să trimită pe cineva cu ceai cald la protestatari, dar s-a temut că gestul ar fi putut fi interpretat greşit. Înduioşător, nu? Partea ciudată e că profesorii au părut că muşcă momeala şi au primit invitaţia la discuţii (mai târziu).

Eu nu înteleg, chiar mai crede cineva că în România de azi politicienii care ne conduc pot fi convinşi de greselile pe care le fac prin simple discuţii? Îşi închipuie cineva că după ce au proiectat bugetul pe 2011 cu salariile micşorate cu 25% ei ar renunţa acum brusc la asta pentru că o mână de oameni sunt la porţile ministerului? Să fim serioşi...

Pe la 10, numărul de profesori crescuse pe la 25-30. Numărul de jandarmi pe la 50-60 (cu 2+1 camioane s-au postat la câte 100m de Minister pe strada General Berthelot), iar numărul de televiziuni la 4-5. A venit şi cineva cu o mică trompetă cu care a sunat de 3-4 ori. Folosind asta ca pretext, vreo 10 jandarmi echipaţi au venit la grupul nostru şi ne-au zis să mergem pe trotuarul opus, pentru că nu pot lucra cei din minister, că tulburăm liniştea publică. Eu şi alţii le-am zis că n-avem nimic de facut zgomot şi suntem pe un trotuar domeniu public, aşa că n-au decât să confişte trompeta cui o are. N-au fost încântaţi de împotrivire, dar nu au ştiut ce să răspundă aşa că au zis că n-avem voie să manifestăm în grup fără autorizaţie. Le-am răspuns că nu e o manifestaţie, ci o comemorare. Comemorarea învăţământului românesc. Conform legii, pentru comemorări nu trebuie autorizaţie. N-au mai avut ce zice şi s-au retras bombănind.

Ulterior un lider sindical a venit cu aprobări de la Primărie pe 2 săptămâni pentru a sta acolo între orele 9 si 22.

Pe la 11 şi ceva erau vreo 70 de profesori adunaţi, iar jandarmii au simţit nevoia să instaleze gardurile de protecţie...

Am plecat atunci, dezamăgit de lipsa de reacţie a celorlalţi zeci de mii de profesori din Bucureşti şi de faptul că România redevine un stat totalitar şi poliţienesc, în care drepturile sunt doar de formă...

Siderat

2010-10-14T22:52:00.003+03:00

Teatrul absurdului continuă pe meleagurile mioritice. După ce i-au prostit pe oameni cu tot felul de sporuri şi bonusuri în loc să le dea salarii, acum politicienii spun că sporurile nu se pot da în lipsa performanţei, aşa că angajaţii de la Finanţe au rămas cu salarii în mod ILEGAL mai mici decât salariul minim pe economie...

Unde sunt profesorii, de ce nu se solidarizează cu învăţătoarea care va muri probabil sau va intra în comă în câteva zile, fiind în greva foamei contra umilinţelor la care sunt toţi supuşi de conducătorii prea-iubiţi?

În ce ţară trăim????

PS: Iată un clip interesant, de la Caţavencu.

Manifestaţii...

2010-09-26T16:01:00.003+03:00

M-am întors în ţară într-un moment care poate părea incendiar: se desfăşoară manifestaţii de stradă şi se scandează iar lozinci care ne aduc înapoi cu 20 de ani, de genul "ieşi afară, javră ordinară!".

N-am avut timp şi răbdare să urmăresc mai mult de un buletin de ştiri, dar mi se pare absolut anormal faptul că absolut nimeni nu vorbeşte despre revenirea salariilor la valorile din 2008 (septembrie, NU decembrie!), lucru care ar fi legal să se întâmple automat odată cu intrarea în anul 2011. Nu, în schimb sindicatele negociază o mărire a salariilor (actuale) cu 10-15%. Păi chiar dacă s-ar mări cu 25% acum, suma rezultată ar fi mai mică cu 6% decât înainte de scăderi!

Nu, domnilor, salariile trebuie să revină (conform legilor în vigoare!) la valoarea dinaintea tăierilor de 25%, începând cu 1 ianuarie 2011. Apoi, iubiţii politicieni pot din nou să hotărască scăderi, asta e altă poveste.

Letargie

2010-09-07T11:45:00.004+03:00

Ni se spune că de anul viitor vor crește mult contribuțiile (la fondul de pensii, șomaj, sănătate). Nimeni nu protestează vizibil.

Președintele anunță că ar fi bine să mai prelungim acordul cu FMI și să mai ia România 13 miliarde împrumut - desigur, doar așa, de siguranță. Se pare că nimeni nu-și mai amintește de ”centura de siguranță” de 20 de miliarde care de fapt a mers în deficitul bugetar, pentru că nimeni nu protestează în stradă.

Lumea pare încântată de ”ruptura” Băsescu-Boc, când cu remanierea, acesta din urmă nerespectând, în opinia unora, directivele băsiste. Nimic mai fals! Remanierea e una de formă, care aduce incompetență în locul incompetenței la unele ministere și lasă incompetența deja demonstrată la celelalte. Băsescu a ordonat-o, pentru că Boc poate încă să mai încaseze niște înjurături. Asta în lipsa unei reacții populare serioase.

În concluzie, dragii noștri guvernanți au întins deja coarda până peste limitele cele mai incredibile, limite care odată trecute în orice altă țară ar fi dus la revoluții spontane! La noi, nimic, se pare că așteptăm cu resemnare mioritică să murim de foame și frig la iarnă...

Bravos, națiune!

Treceri... de pietoni

2010-09-04T16:22:00.003+03:00

Un nou tun de 46 milioane euro în București! Așa cum bănuiam de când le-am văzut pe primele instalate, trecerile de pietoni "inteligente" sunt o nouă mare țeapă pentru bugetul de criză al capitalei.

Aceste treceri de pietoni au fost cumpărate cu 70.000 de euro bucata. Un calcul simplu cu prețuri maximale, peste prețurile pieței, ar arăta cam așa:
- stâlpi, 2 buc x 1000 euro
- indicator rutier trecere de pietoni cu leduri: 2 buc x 100 euro
- panou cu leduri: 2 buc x 200 euro
- leduri in asfalt: 4 buc x 20 euro
- panou solar: 2 buc x 500 euro
- baterii acumulatori, parte electronica de comanda, conectica: 200 euro
- senzori de prezență: 4 buc x 25 euro
- manopera instalare: 2 oameni x 2 zile de lucru: 200 euro.
Total 4900 euro. Repet, prețuri maximale...
În buzunarele cui merg restul de 65000 de euro?

Asta ca să nu mai vorbim de inutilitatea panourilor solare în zone unde există deja firele de tensiune de la iluminatul public pe stâlpi... Pentru cei câțiva watti consumați de ledurile respective chiar nu merita să fim așa "verzi".

Și ca să nu mai vorbim de problema de fond, care nu este că nu se văd indicatoarele de trecere de pietoni, ci că nu se repectă!

Treceri

2010-09-03T09:54:00.003+03:00

"Vreme trece, vreme vine, toate-s vechi și nouă toate..."

Au trecut niște miniștri, după ce au furat cât au putut și cu competența recunoscută au dus România și mai aproape de groapă... Vin alții! La fel de incompetenți... Probabil ați auzit pe la televizor înregistrările din camera în care pedeliștii au ținut sfat: nici măcar un cuvât despre țară, despre criză, despre cum ar fi mai bine pentru redresarea economică... Absolut nimic, s-a vorbit doar despre imagine și trocuri politice. Atât! Și nația tace... Turma merge înainte spre prăpastie, cu vașnicii lupi puși drept păstori...

Remaniere??? L-ați auzit pe tovarășul Oltean: trebuie făcută o remaniere de fond, prin care chiar dacă un ministru este performant, dacă nu are imaginea prea bună trebuie schimbat...

Pe bune, tot ce se întâmplă în țara asta mi se pare zis și făcut așa, ca la ore târzii din noapte după o băută serioasă...

Minusuri

2010-08-13T16:47:00.002+03:00

Au venit primele salarii "ajustate" cu minus 25 de procente... În fapt, scăderea a fost mai mare, pentru că şi sporurile (valoarea lor procentuală) au scăzut cu 25% - undeva pe la o treime...

Am avut azi plăcuta surpriză de a afla că şi diurna pentru o deplasare în străinătate în interes de serviciu pe care am efectuat-o deja a scăzut cu 25%! Adică voi primi doar 75% din banii cheltuiţi, pentru că aşa "zice legea"! Legea se referea însă la tăierea salariilor, diurna nu intră în categoria asta. Apoi, este furt pe faţă, pentru că nu a scăzut în Europa costul vieţii pentru că e criză în România!

Nu e ziua de 13 de vină... Din păcate hoţia legiferată a devenit obişnuinţă pe la noi.

Înapoi în grădină...

2010-08-12T13:05:00.000+03:00

Ieri, pe drumul de întoarcere spre Bucureşti, aud la radio că valul de căldură face ravagii şi prin creierele politicienilor... Tovarăşul preşedinte dă din groapă-n groapă, cu două afirmaţii de o stupiditate mai mare decât de obicei.

Prima, referitoare la faptul că "toate veniturile trebuie impozitate", cu adresă pensionarii cu pensii sub 1000 de lei. Stimate domnule preşedinte, pensia nici nu ar trebui să intre în categoria "venituri"! Pensia este o "rezervă" pe care omul şi-o constituie în perioada în care este angajat, sunt nişte economii din venituri care au fost deja impozitate la vremea respectivă. Nu este deloc logic să mai fie impozitate o dată. Asta pe lângă faptul că impozitarea pensiilor nu e deloc soluţia minune pentru bugetul României. Restul veniturilor cam sunt impozitate, conform ultimelor legi şi mie din cei 2 lei dobândă la contul curent mi-au luat 30 de bani impozit...

A doua afirmaţie năucitoare, legată de profesori - din nou prostia debitată şi cu alte ocazii că profesorii lucrează 18 (el a zis 16) ore pe săptămână aşa ca n-au de ce să aibă pretenţie la un salariu decent. Munca unui profesor este mult mai întinsă decât acele ore în faţa elevilor, trebuie să fii orb sau complet imbecil ca să nu vezi asta. Sau să ai o ură "de clasă" pentru profesori, izvorâtă din cine ştie ce traume din tinereţe...

Ştiri bombă!

2010-08-02T11:06:00.006+03:00

Încep să se "occidentalizeze" şi mass-media de la noi, în sensul că spaţiul dedicat ştirilor externe este din ce în ce mai redus, iar comentariile sunt de calitate din ce în ce mai slabă.

Totuşi, depindem de lumea cea largă, şi ea trece prin momente dramatice care, după părerea multora, se vor termina prost. Nu pentru că ar veni asteroidul în 2012, ci pentru că setea de putere şi dominaţie a unora pare într-adevăr de nestăvilit. Aşa cum Noam Chomsky scria într-una din cărţile sale, sunt persoane, din păcate ajunse la conducerea marilor puteri ale lumii, pentru care dominaţia este mai importantă decât supravieţuirea (speciei).

Aflu aşadar detalii de pe site-uri externe (gen Newsweek) despre faptul că SUA au deja un plan de atac contra Iranului, ceea ce confirmă bănuiala anterioară că sunt ani de când se pregătesc pentru acesta, iar frontul din Afganistan ar putea fi în curând închis nu pentru a trimite militarii acasă ci doar pentru a-i muta...

Motivaţiile unui de acum foarte probabil atac american asupra Iranului sunt extrem de slabe pentru cei care au ochi să vadă, aşa cum erau şi cele în privinţa Irak-ului de acum 7 ani (acele motivaţii s-au demonstrat ulterior a fi fost un fals grosolan). Faptul că Iranului nu i se permite să-şi dezvolte energie nucleară în scopuri paşnice sub pretextul că "ar putea" să folosească instalaţiile şi în scopuri militare este ilegal conform legilor internaţionale.

Haideţi să fim serioşi, chiar dacă Iran-ul ar avea la un moment-dat arma nucleară, ce ar putea face cu ea? Ar avea câteva focoase, pe rachete cu rază scurtă-medie de acţiune, cel mult ar putea lovi Israelul şi câteva ţări din estul Europei, în timp ce SUA au deja probabil sute de focoase nucleare în zonă! Iranul ar dispărea de pe faţa pământului în cel mult câteva minute după ce ar lansa prima rachetă (care ar fi oricum interceptată până la ţintă). Şi atunci, unde e pericolul iminent care să justifice un atac al SUA?

Motivaţia "umanitară" cade şi ea, se vede cât de bine o duc irakienii după atâţia ani de intervenţie americană... Iar regimul de la Teheran, dictatorial, nu este atât de dur ca altele din zonă, sprijinite de SUA.

Statele Unite de fapt se tem de o posibilă alianţă arabă, alianţă care s-ar putea realiza nu pentru cucerirea lumii ci pur şi simplu pentru libertate. Pentru că arabii, dincolo de şefii care câştigă miliarde cu ajutorul americanilor, îşi dau seama că SUA au venit în zonă pentru a rămâne şi pentru a o transforma după chipul şi asemănarea lor...

Cu criza economică şi cu soluţiile evident greşite găsite de mai-marii lumii, modelul american al capitalismului sălbatic este în curs de implementare în Europa (procesul oricum începuse după al doilea război mondial, dar a fost mult încetinit din cauza unor ţări ca Franţa), în America de Sud a fost exportat deja şi funcţionează cu "succes", urmează în mod logic Asia. Iar pentru a schimba politica în China este nevoie ca aceasta să fie înconjurată.

Strategia americană nu este pentru securitate, ci pentru dominaţie. Nu le e bine când e pace şi linişte...

În grădina lui Ion

2010-07-29T15:04:00.002+03:00

A ajuns şi la mine vestea lansării noului "brand" al României, într-un cadru festiv la Expoziţia Universală de la Shanghai. Grădina Carpaţilor este, într-adevăr, un fel de mare grădină. Lăsată în paragină în multe locuri, ici-colo cu câte-un rest de construcţie sau o fundaţie începută "pe vremea lu' bunicu' " şi mai ales, cu nişte căi de comunicaţie care se numesc poteci. Acum pe bune, nu exprimă adevărul acest brand de ţară?

În grădina asta care nu mai e a lui Ion, se întâmplă multe lucruri care şi într-o pădure ar fi extreme, dar se pare că românii s-au obişnuit deja cu ele şi nu li se mai par revoltătoare. În definitiv, mare e grădina Domnului! (spre scăparea unora dintre noi, gardurile acestei grădini sunt, deocamdată, mici!)

Fraţi români, vă felicit şi mă felicit pentru reuşitele din ultimele două decenii, magistral încununate de excelenţa sa doamna ministru Elena cu acest mirobolant brand care ne reprezintă!

Amintiri din... călătorie

2010-07-21T16:07:00.001+03:00

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mi-amintesc de toamna lui 2004 („Să trăiţi bine!”), de toamna lui 2009 („Am o veste bună! Se pare c-am ieşit din criză!”) şi-atâtea alte urări şi promisiuni, dar văd apoi cum scad salariile, cresc preţurile, se înmulţesc şi cresc taxele, simt cum mi se umple sufletul de mânie! Şi-mi mai aduc aminte de „vaporul” care mergea prin furtună, cu 22 de milioane de pasageri la bord şi pe care „bravul comandant” îl aducea cu bine la mal, cu toţi cei 22 de milioane de pasageri!

Era evident, pentru oricine voia să vadă, că „vaporul” era de fapt o corabie din secolele trecute, ce scârţâia din toate încheieturile, chiar şi pe mare calmă; dar comandantul încă se vedea plutind din Marea Neagră, pe axa Bucureşti-Londra-Washington, pe un mare transatlantic de lux! Numai că un transatlantic nu se putea strecura prin multele strâmtori ce-i stăteau în drum până la ocean, aşa că s-a blocat în prima pe care a întâlnit-o! Dacă n-ar fi fost orbit de propriile vise, n-ar fi fost greu să vadă că, aşa demodată, putredă şi prăduită de piraţi cum era, corăbioara lui ar fi avut şansa de a ajunge la liman, cu un echipaj destoinic şi curajos!

Dar iată că, într-o bună zi, un ziarist „nesimţit”, din aceia care pun în pericol siguranţa „vaporului”, n-a avut de lucru şi i-a deschis ochii, întrebându-l: „Vă consideraţi vinovat pentru starea în care se află corabia noastră?” Şi, de unde ştiam cu toţii că „marinăraşul cel viteaz” ne va duce cu bine la mal, aflăm acum de la el că noi, toţi cei 22 de milioane de pasageri, suntem vinovaţi pentru furtunile ce s-au abătut asupra noastră şi că s-ar putea să nu ajungem chiar toţi cu bine la ţărm, că în călătoria asta unii vor muri de foame, alţii de frig, alţii de boli! Cei mai norocoşi, vor prinde poate vreo barcă de salvare şi vor ajunge pe un vapor adevărat!

Şi suntem abia la începutul celei de-a doua „etape” a călătoriei! ...

Incultura nu doare! (?)

2010-07-16T14:09:00.004+03:00

În jungla naturală, prostia doare: incapacitatea de adaptare, de apreciere a pericolelor şi de reacţie adecvată poate fi nu numai dureroasă, ci chiar mortală!

Jungla artificială a societăţii omeneşti are ceva în plus faţă de cea naturală şi acest element suplimentar este cultura; urmărind circumstanţele şi modul în care sunt folosite, se pare că în legătură cu acest nou element oamenii au inventat expresii ca: „Prostia nu doare!”, sau „Fericiţi cei săraci cu duhul!”; prin urmare, „prostia” sau „sărăcia cu duhul” trebuie înţelese ca incultură: „Incultura nu doare!, respectiv „Fericiţi cei inculţi!”, sună corect, nu?

Oameni care-şi „gâdilă” orgoliul cu formulări de tipul „Eu n-am şcoală multă, dar am şcoala vieţii!”, nu au nici măcar capacitatea de a înţelege că toţi, trăind în aceeaşi lume, avem aceeaşi „şcoală a vieţii”! Ceea ce ne diferenţiază este faptul că unii dintre noi au reuşit să promoveze o şcoală în plus, şcoala care-i aşează pe scara evoluţiei deasupra creaturilor care populează jungla naturală: este şcoala care dă omului cultura! Din păcate, dacă jungla naturală a găsit durerea ca antidot pentru prostie, jungla omenească pare a nu fi creat încă un antidot pentru incultură: incultura nu doare!

Şi dacă „cei săraci cu duhul” sunt meniţi să fie fericiţi, pare un nonsens să munceşti şi să lupţi pentru a fi „nefericit”; totuşi, spre norocul celor „meniţi să fie fericiţi” există şi oameni care pot fi fericiţi fără a fi „meniţi”, ci pentru alte motive: pentru că îşi fac meseria la care au visat, pentru că-şi pot ajuta semenii aflaţi în situaţii grele, pentru că pot lăsa ceva în urma lor, celor care vin după ei şi încă multe altele; nu-i greu să recunoaştem aici doctorii, învăţătorii şi profesorii, cercetătorii şi oamenii de cultură. La fel de uşor se poate constata însă aversiunea celor „proşti, dar mulţi” (mai corect, în context: „inculţi, dar mulţi”) faţă de cei ce-şi permit şi o altă fericire decât cea pe care o ştiu şi o înţeleg ei; şi când asemenea „fericiţi” ajung şi conducători, aproape că nu-i de mirare să-i vezi vărsându-şi ura ce mocnea în ei demult.

Un asemenea om, ajuns, prin erori repetate, în cea mai înaltă funcţie în această ţară, după ce-a mers la o şcoală să le spună copiilor: „Nici mie nu prea mi-a plăcut şcoala şi uite unde am ajuns!”, a mers mai departe, cu: „Şcoala trebuie să pregătească chelneri, nu filozofi!”, „Bugetarii graşi stau în spatele celor ce muncesc!” şi multe alte asemenea aberaţii, considerate de el „strategii de reformă a societăţii româneşti”.

Ce origini ar putea avea această ură nemărginită, etalată cu orice prilej (de multe ori chiar „neprovocată”, ieşită complet din contextul discuţiei purtate)? Să-i fi zis, pe când era elev, vreun profesor (sau mai mulţi?) că nu prea se lipeşte cultura de el şi c-o să rămână numai cu „şcoala vieţii”? Să se fi adăugat constatarea că, cel puţin fata mai mică a lui (cealaltă fiind mai discretă), pe care a trimis-o să reprezinte ţara în Europa (!?) l-a moştenit, rămânând şi ea numai cu „şcoala vieţii”? Să-l doară cumva faptul că mulţi dintre cei care i-au fost colegi, sau pe care i-a cunoscut şi nu au rămas simpli „absolvenţi ai şcolii vieţii” pot fi totuşi fericiţi, în felul lor (pe-aici, sau prin alte părţi ale lumii!), cu toate încercările lui şi ale haitei lui de „fericiţi” de a le face viaţa amară? Parafrazând: „Şi inculţii plâng câteodată, nu-i aşa?”

Ar fi totuşi posibil ca, măcar câteodată, incultura să doară?

Impozite

2010-07-12T13:14:00.003+03:00

Zilele acestea se vorbeşte şi despre impozitarea tuturor pensiilor... Nu numai a celor peste 1000 de lei ca in prezent. Apropos, la cele impozitate astăzi, se impozitează doar suma peste 1000 de lei, deci şi aceşti pensionari vor pierde din start 160 de lei din pensie.

Deci, nu mai e scădere cu 15% cum a zis Curtea Constituţională că e ilegal, ci cu 16%! Iar Băsescu îi explica unei bătrâne, cu cinismul imbeciloid binecunoscut, că nu scad pensiile, doar se impozitează!
Asta în timp ce ministrul muncii debitează alt tembelism, că se studiază cum ar putea fi adus înapoi TVA-ul la 19%. Care în varianta mărită duce la scumpiri în lanţ.

Dacă e adevărată vorba că orice popor îşi are conducătorii pe care îi merită, atunci are de ce să ne fie ruşine că suntem români.

Sacrificiu pentru binele unora

2010-07-08T10:38:00.003+03:00

Până la urmă, aşa cum mulţi se aşteptau de fapt, scad salariile şi cresc taxele... Asta înseamnă că peste scăderea reală a veniturilor salariale ale bugetarilor (şi nu numai) de peste 30% (vezi de ce în unul din post-urile anterioare) se mai adaugă o scădere de 5% a puterii de cumpărare datorată majorării TVA. Dragii şi iubiţii noştri guvernanţi, mergem spre 40%!!!!

Păi din ce naiba a "crescut" economia României în ultimii ani, dacă 40% din cheltuielile cu salariile nu erau suportate???

Se întâmplă lucruri anormale, strigătoare la cer în România, clasa politică dă dovadă de o tot mai mare nesimţire pe măsură ce masa de fonduri bune de furat scade... Căpuşele nu se pot desprinde de buget, chiar când ţara e pe moarte nu vor să-i lase un minim necesar micşorând ei sumele pe care le fură...

Ca efect al scăderii veniturilor unei importante părţi a populaţiei, PIB-ul va scădea semnificativ, deci deficitul nici gând să scadă ca procent, chiar va creşte... Unde sunt sublimele dar absentele măsuri anti-criză???? Ni se vinde scăderea salariilor ca măsură anti-criză, ceea ce este total fals!

Oricum, deplorabilă reacţia (adică lipsa reacţiei) publică. Poporul a demonstrat încă o dată cât de lipsit de solidaritate şi viziune poate fi... O spun cu tristeţe şi, poate, cu un început de resemnare.

Pause... Rewind.... FForward...

2010-06-28T19:25:00.002+03:00

Am luat o (binemeritată) pauză de România... Am fost în Germania, la Wuppertal, unde parcă eram într-o altă lume. Am ajuns acolo stresat - de veşti proaste, de birocraţi cretini, de şarlatani, de cele 40 de grade din Bucureşti de acum 2 săptămâni. Şi am găsit o lume relaxată, plimbându-se prin parc, autobuze şi trenuri punctuale, soare dar vânticel şi doar 20-22 de grade temperaturi maxime... Splendid.

A fost o săptămână în care am lucrat cu voioşie într-o universitate aflată pe un deal înverzit, în care nu am citit sau ascultat veşti din ţară (deşi de câteva telefoane tot n-am scăpat) şi m-am simţit foarte bine.

Lumea merge înainte, fraţi români... Ar trebui să nu mai zăbovim mult, că deja suntem rămaşi din multe puncte de vedere în lumea a treia...

Programul "Ultima Şpagă"

2010-05-24T20:52:00.001+03:00

Toţi cetăţenii liberi ai ţării acesteia sunt invitaţi ca vineri, 28 mai 2010, ora 18.00 să depună o monedă de 10 bani pe trotuarul din faţă clădirii Guvernului României şi a Prefecturilor judeţene. Haideţi să le dăm ultima şpaga şi apoi să ne lase în pace!

Lost

2010-05-08T08:51:00.003+03:00

Cred că aţi auzit cu toţii declaraţiile "apocaliptice" de acum două zile ale marelui nostru preşedinte şi om de stat, Traian Băsescu. Era totul bine şi frumos, aproape trecuse criza, şi dintr-o dată au descoperit că starea e de fapt dezastruoasă!

Culmea e că anumiţi ciumpalaci (vorba lui Mircea Badea) - cretini, imbeciloizi patologici, încă îl mai pupă în dos pe Băselu' apreciind "onestitatea şi cinstea" lui, pentru că "nu-i e frică să ne spună adevărul". Treziţi-vă odată!!!! Băsescu ştia foarte bine situaţia de mai mult de un an, a minţit cu neruşinare ca să câştige alegerile, a minţit şi după ele şi minte în continuare.

A participat în ultimii douăzeci de ani la distrugerea a tot ce se putea distruge din economia României, stimabililor, that's the truth about Băse... Vă imaginaţi că e salvatorul providenţial??

România pare în acest zile, din ce în ce mai mult, un stat feudal rătăcit printr-o glumă proastă a istoriei în secolul XXI...

PSD-L?

2010-02-21T20:33:00.002+02:00

Probabil simţindu-se inferiori PDL-ului în această privinţă, au mai făcut un pic de circ şi PSD-iştii. Cu mega-congresul lor care a ţinut prime-time-ul televiziunilor de ştiri. Nu-mi amintesc să fi fost atâta tevatură pentru congresele anterioare... Ce-i drept, nu era Vanghelie în prim plan!

Geoană îşi continuă cariera de învins, se pare. Până la urmă, înţeleg frustrarea "tătucului" Iliescu, care a rămas până la această dată singurul învins prin vot de cel pe care l-a numit "prostănac"!

Oricum, în urma rezultatului votului, vor mai pleca nişte parlamentari din PSD, spre partidul "independenţilor". Întrebarea e dacă acest partid va fi un PSD-L care se va uni apoi din nou cu PSD-ul, pentru nişte funcţii şi circ, după modelul dat de formarea PDL acum câtva timp, sau va fi un PDL-L care se va alipi PDL-ului, dând astfel putere absolută "conducătorului iubit"... E posibil orice - doar trăim în România...

Strigător la... cine???

2010-02-17T22:06:00.002+02:00

Evenimentele din ultimele zile m-au determinat să mai deschid pagina blog-ului... Ca să vă comunic că sunt cât se poate de scârbit, şi ceva în plus, de minciunile fără neruşinare ale "şefilor". Spun că nu vor scădea salariile, dar veniturile scad, că nu vor scădea pensiile, dar salariile au dat deja precedentul, că economia începe să crească, dar PIB-ul scade în continuare...

Colac peste pupăză, ieri, după ce era să-mi rup maşina prin craterele de care Bucureştiul şi toată ţara sunt pline după această "iarnă grea", ajung acasă şi aud că "România are nevoie de 40 de miliarde de euro pentru a evita colapsul sistemului energetic, infrastructurii rutiere şi feroviare". CUM??? După 20 de ani în care statul a făcut o datorie externă care merge voios spre suta de miliarde de euro, după ce am "evoluat" spre economia de piaţă concurenţială, când politicienii se bat cu pumnul în piept de cât de mult bine le doresc ei românilor, aflăm că suntem în pragul colapsului??? Dar ce, nu ştiam deja?

Se miră Boc că au apărut 300 de mii de pensii de invaliditate în 8 ani? Păi numai din accidente rutiere sunt probabil 10-20 de mii pe an! Accidente de muncă se petrec cu duiumul, cele nemortale nu prea sunt mediatizate, dar există, pentru că lucrăm ca acum 1-2 secole, sau în cel mai bun caz cu aparatură veche şi neîntreţinută!

De ce e atâta linişte în ţară când se întâmpla aceste lucruri strigătoare la cer?

La mulţi ani!

2010-01-01T14:10:00.001+02:00

Cu ocazia începutului de an, vă dorim toate cele bune, şi în primul rând sănătate!
Ne aşteaptă încă un an de criză, sperăm suportabilă...

Revoluţia din Decembrie 1989

2009-12-23T22:22:00.004+02:00

Tăcerea din ultimele săptămâni n-a fost întâmplătoare. A trecut turul II de la alegerile prezidenţiale, cu un rezultat dezamăgitor. Dacă în 2004 votanţii lui Băsescu aveau scuza de a vota "schimbarea", acum nu mai au niciuna. Dacă după 5 ani în care acesta nu a făcut altceva decât circ, este acum crezut când îşi asumă orice fapt pozitiv întâmplat în ţară şi este votat pentru un nou mandat, înseamnă că în mintea acestui popor se întâmplă chestii dubioase. Este trist că 5 milioane de români au votat acest personaj pentru un al doilea mandat de preşedinte. Nu spun că alternativa ar fi fost, din punct de vedere politic, mult mai bună - dar era măcar o minimă şansă să fie ceva constructiv, exista şansa ca alianţa PSD-PNL să ţină şi să treacă ţara de criză. După 20 de ani, se pare că românii n-au învăţat nimic. În urmă cu două decenii, am ratat şansa de a alege nişte oameni care veniseră din străinătate cu o experienţă pe care noi n-o aveam, pentru a-i alege pe cei "care mâncaseră salam cu soia", vechi comunişti deghizaţi în capitalişti... Acum, am făcut aceeaşi gafă, la o scară mult mai mică, ce-i drept (între cei doi "candidaţi" de acum nu-s diferenţe chiar aşa mari).

Zilele acestea se împlinesc două decenii de la Revoluţia din 1989. Unii susţin că a fost o lovitură de stat - ceea ce poate fi parţial adevărat - dacă nu ar fi fost şi o lovitură de stat, probabil revoluţia ar fi fost o revoltă care nu ar fi reuşit răsturnarea regimului. Ceea ce este sigur este că au ieşit în stradă sute de mii, poate milioane de români de bună-credinţă, care au sperat într-un viitor mai bun şi, dintre ei, unii au plătit chiar cu viaţa această speranţă... Pentru aceştia, suntem datori după părerea mea să scriem "Revoluţie" cu R mare.

Din păcate, la douăzeci de ani, nu ştim cine au fost teroriştii, nu avem nici un vinovat pentru crimele de atunci. Ştim cu toţii că executarea rapidă a cuplului Ceauşescu a fost făcută pentru evitarea "complicaţiilor" şi dezvăluirilor incomode despre "noua putere", ştim asta de mulţi ani şi totuşi continuăm să votăm aceiaşi oamneni...

N-am mai avut tragerea de inimă să continui "bilanţul" de 20 de ani de la Revoluţie pe care îl începusem. Ştim cu toţii că s-au întâmplat mult mai puţine lucruri pozitive decât speram în 1989, că România putea fi acum infinit mai sus decât este, că au fost ratate valuri succesive de ocazii... Ce-ar mai fi de spus? Că, poate, vom afla peste alte destule decenii adevărul despre Revoluţie - tot din străinătate, pentru că mai mult ca sigur dovezile din România au fost demult distruse. Nu va fi nici o surpriză, pentru mulţi - iar pentru ceilalţi, va fi oricum prea târziu.

Eu mai sper totuşi ca sacrificiul celor peste 1000 de oameni morţi în decembrie 1989 să nu fi fost în zadar. Sper, deşi chiar moartea acestor oameni dovedeşte că speranţele mor mai greu decât noi, oamenii...

1 Decembrie

2009-11-30T23:17:00.001+02:00

La mulţi ani!

Şi inspiraţie la vot săptămâna viitoare, dragi confraţi!

Note

2009-11-28T13:23:00.001+02:00

Cum a trecut primul tur al alegerilor din această toamnă, cu un rezultat pevizibil, a inceput circul în vederea turului 2... M-a uimit participarea destul de mare la vot în primul tur, în condiţiile în care nu mi s-a părut că vreunul din candidaţi ar fi avut o prestaţie entuziasmantă. Am văzut totuşi, chiar şi pe stradă, oameni discutând aprins despre politică, chestie care nu mi s-a mai întâmplat de mult.

Caseta video scoasă de la naftalină (cu destulă abilitate dealtfel) acum câteva zile pentru discreditarea marinarului nu îi va afecta pe mulţi dintre alegătorii săi fideli, dar se mizează pe faptul că va mai convinge câţiva votanţi PNL să meargă la vot pentru a vota împotriva lui.

În rest, toate-s vechi şi nouă toate.

Alegeri, opţiuni

2009-11-21T16:08:00.000+02:00

Mâine avem iar circul alegerilor. Apogeu al circului din campania electorală, care ne-a făcut să simţim foarte pregnant că ultimele două decenii au trecut cam degeaba. Nu au fost discuţii pe teme serioase, nu au fost prezentate strategii adecvate pentru situaţia economico-financiară dezastruoasă a ţării (situaţie despre care se va vorbi mai clar abia după alegeri). Au fost atacuri la persoană şi certuri de tarabă.

Ca opţiuni, teoretice, vom avea peste 10! Opţiuni realiste, doar 3, niciuna convingătoare. Vom vota poate, iar, contra. Din curiozitate mai mult decât din speranţă, mi-ar plăcea să iasă Antonescu (foarte improbabil, dealtfel). Vom vedea astfel dacă politica românească va adăuga la lunga listă de idealuri terfelite şi aruncate în derizoriu, bunul simţ proclamat în lozincile electorale.

În rest, să votaţi cum trebuie! (dacă vă daţi seama cum trebuie, eu încă nu m-am prins)

Irealitatea cotidiană

2009-10-11T20:54:00.000+03:00

Ce ziceţi, se votează moţiunea? Sau o anulează Curtea Constituţională? Impresia unei piese de teatru extrem de proaste, a unui vis urât din care nu ne mai trezim, continuă. N-am mai scris de o săptămână şi ceva, prea ocupat cu birocraţia românească „de tradiţie”, încercând să mişc mecanisme de mult înţepenite, pentru a mai urmări „viaţa politică”, plictisitoare oricum prin repetiţia la infinit a aceloraşi motive şi personaje.

Aş vrea să spun că lucrurile merg bine, dar nu merg nici măcar înspre bine. Totul este un fel de plutire în derivă, singurul lucru care merge cu adevărat, eficient, în România fiind furtul. Corupţia, delapidarea, şmenurile mai mici, mai mari sau enorme, funcţionează de minune şi pe timp de criză. Atât de bine că au început să nu mai rămână bani pentru salarii, pensii etc.

Totuşi, ce e de făcut?

Uite guvernul, nu-i guvernul!

2009-10-01T21:01:00.001+03:00

Marii specialişti ai PD minus L erau prea specialişti ca să mai aibă loc de alţii, aşa că au făcut astfel încât PSD-ul să iasă de la guvernare. Acum miniştrii PDL vor ocupa câte 2 ministere! Ca prin minune au apărut imediat bani, astfel încât micul Boc să facă, precum Ceauşescu în ultimul discurs, promisiuni peste promisiuni. Din păcate, doar promisiuni, spre deosebire de ’89 bani ioc...

Clovnii AFARĂ!

2009-09-28T19:05:00.000+03:00

Încă un număr de circ, cu demiterea ministrului de interne. Nu ştiu care a fost motivaţia premierului, cu siguranţă una puerilă şi stupidă, cert este că nu e deloc momentul de hărţuieli. Politicienilor noştri li se potriveşte foarte bine zicala cu babele care se piaptănă... O lălăim cu măsurile anti-criză de un an, nu s-a făcut nimic în acest sens (şi n-o zicem doar noi ci şi instituţii internaţionale), iar ăştia stau şi se bălăcăresc ca la uşa cortului.

Ne-am săturat de circ, clovnilor! Afară cu voi!

Răspundere

2009-09-27T17:58:00.000+03:00

De curând, iresponsabilul şi incapabilul guvern Boc şi-a... asumat răspunderea pentru nişte legi care ar fi trebuit să fie importante. Legea Educaţiei şi legea salarizării unice ar fi trebuit să fie legi scrise temeinic, cu responsabilitate, cu consultarea tuturor părţilor implicate, ele urmând a se aplica şi a avea efecte pe termen lung. În schimb, au fost scrise „pe genunchi”, sub presiunea unui termen de finalizare absurd fixat de ştim noi cine. S-au făcut în ultimele zile o grămadă de ilegalităţi, cum ar fi modificarea structurii examenelor din învăţământ după data de 1 septembrie, sau „îmbunătăţirile” aduse legilor de Boc&co după ce ele fuseseră depuse la Parlament pentru asumarea răspunderii.

Apoi, când în mod previzibil a picat moţiunea de cenzură, big chief a venit cu o propunere bombă: micşorarea Parlamentului, vorba lui Năstase – după chipul şi asemănarea prim-ministrului. Oamenii săraci cu duhul au sărit de bucurie pentru anunţata măsură populistă, cei mai cu capul pe umeri şi-au dat însă seama că e doar încă o spoială pentru a mai atrage câteva voturi la alegeri. Discursul „politic” se transformă pe zi ce trece în bălăcăreală de prost-gust, fiecare vrea să se ridice un pic mai sus în mocirlă pe cadavrele opozanţilor, pentru a mai câştiga nişte... alegeri...

Până când, stimabililor????

Bilanţ 20: Economia (2)

2009-09-26T23:59:00.000+03:00

Industria a fost şi nu prea mai e, nici ea. În 1989 România ajunsese la o relativă independenţă economică, spre deosebire de alte state din zonă. Industria putea asigura aproape tot necesarul intern şi se exporta mult. Cine poate susţine, cu onestitate, că România a putut pierde brusc dupa ’89 toate pieţele externe? N-or fi fost utilajele din fabricile noastre ultimul răgnet (deşi în anumite părţi, chiar au fost!), dar puteam continua să oferim partenerilor dinainte aceleaşi produse la preţuri mici... Nu mă refer neapărat la mâncare, era un comerţ cu tot felul de piese şi subansamble care numai voit a fost lăsat baltă. Nu din „lipsă de competitivitate”. Uzine mari au fost rapid aduse pe butuci, pentru a fi apoi privatizate pe nimic, vândute ori unor oportunişti de tranziţie care le-au vândut la fier vechi, ori unor companii internaţionale care le-au închis pentru înlăturarea concurenţei. Pentru că au fost domenii, ca siderurgia, în care România era un concurent de temut pentru cele mai mari firme din vest. Marile privatizări au fost aşadar „tunuri”, care au distrus bună parte din industria construită cu sacrificii în perioada comunistă.

Flota comercială a României, importantă în domeniu pe plan internaţional, a dispărut şi ea subit după 1989. Cu implicarea multor mai-mari ai zilei, inclusiv a actualului preşedinte al ţării (chiar dacă justiţia încă n-a reuşit să stabilească daca implicarea lui a ţinut de domeniul penalului). Un jaf de proporţii, prin care navele împreună cu marinarii aferenţi au ajuns acum în proprietatea a tot felul de companii din toate colţurile lumii. Cum de pentru noi n-au mai fost bune acele nave, dar ele continuă şi azi să producă pentru alţii??

Bilanţ 20: Economia (1)

2009-09-16T22:23:00.001+03:00

Economia - vorba mereu actualului Caragiale, este „sublimă dar lipsă cu desăvârşire”. În agricultură, producţia a scăzut enorm. Între cauzele cele mai importante au fost distrugerea sistemului de irigaţii (acum mai avem irigată doar o treime din suprafaţa care era irigată în 1989), a CAP-urilor cu utilajele existente şi a fermelor de animale. Fărâmiţarea actuală a terenurilor şi lipsa „tradiţională” de solidaritate a dus la imposibilitatea practicării unei agriculturi moderne în majoritatea cazurilor – oamenii au terenuri mici şi nu-şi pot permite să cumpere utilaje sau să facă sisteme de irigaţii, iar două decenii nu au fost de ajuns pentru a înţelege asta şi a se uni în asociaţii. Sistemele de irigaţii şi utilajele rămase din perioada comunistă au luat în mare parte drumul fierului vechi. Ar fi tardiv să mai căutăm vinovaţii, ar fi prea mulţi şi prea mici. Iar cei mari, care au permis asta, sunt şi acum mari. Falimentarea şi distrugerea fermelor de animale ar fi însă mai uşor de investigat, şi sunt hoţi la nivel înalt care ar putea fi descoperiţi. Oricum, deocamdata rămânem în zona posibilului – realitatea este că nu prea mai avem nici măcar agricultură.

Turismul este cam aşa cum era acum două decenii. Hoteluri noi nu prea s-au construit, s-au renovat doar o parte din cele existente. Sunt vile şi pensiuni destul de multe faţă de perioada comunistă, dar încă destul de nesemnificative per ansamblu. Preţurile au devenit necompetitive pe piaţa externă, mai ales având în vedere calitatea scăzută a serviciilor – se pare că nici lucrătorii din domeniu n-au scăpat încă de metehnele comunismului, când oamenii mergeau din lipsă de alternative... Turiştii străini lipsesc aproape cu desăvârşire, şi datorită infrastructurii necorespunzătoare.

Bilanţ 20: Ştiinţa şi cercetarea

2009-09-13T16:58:00.000+03:00

Dacă tot am vorbit despre cultură şi educaţie, ar trebui să vorbim şi despre ştiinţă. În comunism, existau destul de multe centre de cercetare prin toată ţara. Deşi salariile erau ca peste tot, din cauza calităţii mari a educaţiei şi piedicilor puse emigrării existau mulţi oameni de valoare în cercetarea românească. Din păcate, lipsa accesului la cele mai recente informaţii din domeniile lor, greutatea accesului la conferinţe şi colocvii în vest, precum şi politica greşită care punea accentul pe reeditarea unor rezultate obţinute în străinătate au făcut ca, pe plan mondial, cercetarea românească să aibă puţine rezultate notabile.

Cercetători care erau scoşi la datul zăpezii iarna, sau trebuiau să care cu spinarea utilajele, care trebuiau să dea mici „atenţii” din propriul buzunar tehnicienilor pentru a realiza un aparat, care primeau ca sarcină de serviciu demontarea şi copierea unui aparat din import, erau foarte puţin motivaţi şi doar cei într-adevăr pasionaţi făceau ceva semnificativ. Munca intelectuală era în general văzută de comunişti ca un fel de „pseudomuncă”, ca o cale găsită de şmecheri pentru a evita „sudoarea frunţii”. Oamenii de ştiinţă nu erau apreciaţi decât dacă ajungeau destul de sus încât să dea în mod direct un avantaj în imaginea externă a ţării.

După două decenii de la Revoluţie, nu avem evoluţii notabile nici în domeniul ştiinţei şi cercetării. Munca intelectuală este în continuare Cenuşăreasa, iar cercetărori sunt de câteva ori mai puţini decât în ’89, majoritatea preferând alte domenii sau emigrarea spre ţări unde aveau perspective profesionale. După ani şi ani de decimare, din 2005 fondurile alocate cercetării au început să crească de la sub 0.1% din PIB, sub presiunea Uniunii Europene cu care România a semnat un acord conform căruia în 2011 va aloca 1% din PIB. Fondurile începuseră să devină îndestulătoare pentru numărul mic de cercetători rămaşi în ţară în 2007-2008, o parte din laboratoarele care au supravieţuit şi-au putut achiziţiona echipamente competitive şi pentru prima dată după Revoluţie au început să apară cazuri de întoarcere în ţară a cercetătorilor. Pentru puţinii cercetători români, pentru prima dată părea a se vedea lumina de la capătul tunelului. A venit însă criza şi conducătorii au revenit la vechile obiceiuri, la tăieri masive de fonduri tocmai de unde n-ar fi fost cazul. Poate fi lovitura de graţie pentru cercetarea românească, care n-a dus-o niciodată bine dar acum chiar pare pe moarte. Suntem pregătiţi să intrăm în „societatea cunoaşterii”, „secolul informaţiei” etc fără cercetare ştiinţifică. Adică, să rămânem în lumea a treia.

Bilanţ 20: Societatea (3)

2009-09-09T20:24:00.001+03:00

Modelele pentru tineretul din ziua de azi sunt îmbogăţiţii peste noapte, miliardarii de carton care au făcut averi enorme prin mijloace dubioase în timp foarte scurt. Ei au „pîinea şi cuţitul” în ţara noastră, reprezintă modelele cele mai accesibile de succes. Nu-i nevoie de muncă, efort, învăţătură – ajunge să „te descurci”. Evident, sunt foarte puţini tineri care au şanse de a ajunge ei înşişi miliardari de carton, locurile sunt deja ocupate, dar sunt foarte mulţi aspiranţi care se vor scufunda în mica criminalitate de cartier, tot mai generală şi generalizată.

Mi-am propus să scriu despre societatea civilă din România, dar multe nu prea ar fi de spus... Fenomenul continuă să fie, la două decenii de la revoluţie, unul izolat. Puţini oameni au iniţiativă civică şi puţini sunt cei care îi urmează şi îi sprijină. Din perioada haosului post-decembrist, am rămas mulţi dintre noi foarte suspicioşi – dacă vreun concetăţean are vreo iniţiativă, avem reflexul de a ne gândi imediat „oare ce câştigă din asta?”... Societatea civilă este însă o necesitate, fiind în momentul de faţă singura şansă de a influenţa cu sorţi de izbândă clasa politică. Numai asocieri mari de oameni bazate pe interese comune pot forţa factorii de decizie să-şi facă treaba pentru care au fost aleşi/numiţi.

Ca societate, aşadar, nu am progresat din ’89 încoace. Avem o societate bolnavă, am mers doar de la dezinformare la prost-informare (bombardament de informaţii contradictorii sau derizorii), continuă să ne lipsească solidaritatea, avem mai puţin respect pentru adevăratele valori şi pentru reguli (inclusiv pentru cele de convieţuire de zi cu zi).

Bilanţ 20: Societatea (2)

2009-09-06T17:28:00.001+03:00

Distrugerea educaţiei în timpul trecut de la Revoluţie este poate pierderea care va fi cel mai greu (dacă nu imposibil) de reparat. Instabilitatea şi-a spus şi aici cuvântul, zeci de miniştri au vrut fiecare să-şi lege numele de cîte-o reformă grandioasă, au făcut schimbări peste schimbări, practic la întâmplare. Ineficienţa actuală a învăţământului românesc, faptul că scoatem generaţii întregi de absolvenţi de liceu care nu ştiu să scrie şi să vorbească bine româneşte, este datorată în primul rând societăţii în ansamblu şi nu profesorilor (în mare parte încă aceiaşi din vremea în care învăţământul românesc era printre primele în lume). Învăţământul a funcţionat bine în vremea comunismului, şi este muribund acum. Mai ales pentru că lumea nu mai este interesată de învăţământ, de ştiinţă, de cultură în general. Din punct de vedere intelectual, societatea românească este în regres. Acum încep să intre în învăţământ noile generaţii de profesori, dintre cei care au trecut prin şcoală ca prin apă, pentru că doar cei care nu pot găsi altceva de lucru vin la salariile din învăţământ. Ce-i vor învăţa ei pe elevi, cum vor fi elevii lor?...

Românii trebuie să înţeleagă necesitatea educaţiei. Şi a legilor. În ’89 a fost un fel de rupere a istoriei, de unde înainte mulţi erau terorizaţi de legile aplicate cu duritate (duritate care depăşea uneori chiar limitele legilor), după aceea multora „democraţie” le-a sunat în cap ca un fel de „fără legi”. Mulţi s-au pus pe furat, unii la scară mai mică la locul de muncă, alţii la nivel naţional în conducerea ţării. Şi legile, atâtea câte mai erau, nu prea s-au aplicat în primii ani de „democraţie”. Totuşi, legile sunt o necesitate pentru orice comunitate de oameni, toţi trebuie să înţelegem acest lucru şi să dăm legilor importanţa cuvenită. Ele trebuie să fie corecte şi date de către şi în interesul poporului (în asta constă democraţia), dar o dată votate trebuie aplicate cu stricteţe, pentru toată lumea. Ori la noi, cei fărădelege au ajuns modele pentru tineri.

Două chestii. Importante.

2009-09-05T17:10:00.002+03:00

În ultimele zile, se face mare tărăboi pe asumarea răspunderii Guvernului în privinţa câtorva legi, între care legea unică a salarizării bugetarilor şi codul educaţiei. Dacă legea salarizării poate fi urgentă pentru a mai scădea salariile şi implicit a scădea presiunea asupra bugetului secătuit, nu este evident de ce atâta grabă în trecerea fără discuţii a legilor privind educaţia. La nivelul de subsol la care au ajuns politicienii români, n-ar fi de mirare ca graba să fie provocată de vreun fiu care ar trebui să dea bacalaureatul în 2010. Serios vorbind, această insistenţă stupidă în a promova o lege care oricum ar fi ilegal să mai fie aplicată din anul şcolar 2009-2010 (ar fi trebuit să intre în vigoare înante de 1 septembrie pentru aceasta) este suspectă. Este trist că o lege atât de importantă a ajuns mingea de ping-pong în meciul Băsescu-restul lumii, un motiv de abureală electorală...

A doua problemă importantă este cea a „Ţinutului Secuiesc”, care pare trecută cu vederea de clasa politică, mai interesată de perdelele doamnei Udrea sau de ciorovăiala continuă între PD-L şi PSD. După ce, la începutul anului trecut, a fost aprobată în mod ilegal înfiinţarea Partidului Civic Maghiar (această ilegalitate e una obiectivă, formaţiunea având scopuri declarate anticonstituţionale), azi a fost în secuime o mare adunare a aleşilor locali în care s-a decis steagul şi imnul regiunii, şi a fost votată o petiţie către Parlament pentru autonomie. Liderii PCM au declarat mai demult că evenimentele din Kosovo sunt un precedent pentru ei, deci intenţiile sunt clare. De când au pierdut vaca de muls a guvernării şi au văzut că discursul secesionist are priză la public, şi cei de la UDMR au început să tindă spre discursul PCM. În zonă, trecând peste exagerările din ambele tabere, sunt probleme etnice – mai bine zis au început să apară, rod al continuelor instigări din ultimul deceniu. Evident ar fi fost un fapt reprobabil şi exagerat ca, la aflarea veştii, Băsescu să trimită armata în zonă (pentru că pe poliţia locală oricum nu se poate conta în asemenea cazuri). Motive legale ar fi avut, pentru că reprezentanţi ai PCM au încălcat în mod repetat legile ţării, aducând atingere chiar siguranţei naţionale. Dar ar fi fost bine ca politicienii noştri să iasă în mass-media şi să declare concis şi fără echivoc că Statul român nu va tolera nici un fel de atingere asupra integrităţii sale teritoriale, şi că se vor lua măsurile legale împotriva celor care instigă în acest sens. În loc de asta, nimic... Domnul Preşedinte o fi ocupat.

Bilanţ 20: Societatea (1)

2009-09-02T15:09:00.002+03:00

Ne-am bucurat (aproape) cu toţii în ’89 de căderea comunismului, de venirea democraţiei... Totuşi, mulţi dintre noi nu apucaserăm democraţia dinaintea instaurării comunismului, aşa că nu am avut vreun termen de comparaţie. Ceea ce comuniştii care au rămas la conducerea ţării ne-au vândut drept „democraţie” a fost mai întâi un haos în care domnea legea junglei, tinzând apoi, în timp, spre capitalismul sălbatic de azi.

Am continuat să fim individualişti, să nu avem pic de solidaritate cu semenii noştri. Astăzi, la două decenii de la revoluţie, parcă ar fi cam exagerat să dăm vina pe „greaua moştenire”. Am fost obligaţi să fim reticenţi şi speriaţi de securitate în vremea comunismului, e drept, dar în 20 de ani mentalităţile puteau să evolueze, măcar la generaţia tânără. Obsesia „caprei vecinului” continuă să caracterizeze filozofia de viaţă a majorităţii românilor, preferăm să fim toţi jos în loc să încercăm să ne ajutăm reciproc să urcăm. Încep să cred că lipsa asta de solidaritate îşi are rădăcinile mult mai adânc înfipte în istorie, nefiind doar o reminiscenţă din Epoca de Aur. Instabilitatea care a caracterizat de secole zona Balcanilor a dus la o lipsă de viziune, la un drum istoric „la întâmplare” al naţiei noastre. Puţini au fost cei interesaţi de a construi ceva care să dureze, în general planurile se făceau pe termen scurt.

În concluzie, după tot acest timp trecut de la Revoluţie, suntem tot la început de drum. Avem de învăţat solidaritatea, pentru că singuri nu avem nici o putere în faţa clasei conducătoare.

Şomaj scăzut?

2009-09-02T13:41:00.000+03:00

Se tot laudă iubiţii noştri conducători că România are cel mai mic şomaj din Europa, vreo 6-7%, şi că şi dacă până la sfârşitul anului vom ajunge la 10% (previziunea lor) tot vom sta bine. Rata şomajului fiind un indicator al stării de sănătate a economiei, ar rezulta că economia românească merge bine. Discutam ieri cu un coleg despre acest lucru, şi acesta a venit cu o idee foarte interesantă:

Ceea ce se fac că uită tovarăşii este faptul că sunt între 1 şi 2 milioane de români plecaţi la muncă prin Europa, cu familiile rămase în ţară! Aceştia au plecat tocmai pentru că nu aveau de lucru în România, deci ar trebui în mod normal contorizaţi ca şomeri. Am ajunge astfel la o rată a şomajului dezastruoasă, de 40-50%, care ar arăta care e de fapt starea jalnica a economiei româneşti...

După 20 de ani

2009-08-29T22:49:00.001+03:00

Anul acesta se împlinesc două decenii de la Revoluţia din decembrie 1989. Două decenii după care, potrivit „profeţiilor” lui Silviu Brucan, ar fi trebuit ca tranziţia spre capitalism să se termine. Vedem însă cu toţii că nu este aşa, că puţine lucruri au evoluat în România în afară de datoria externă care a urcat pe cele mai înalte culmi.

Voi începe un fel de serial, un bilanţ la 20 de ani de la Revoluţie. În mai multe articole publicate până pe 22 decembrie 2009 mă voi referi la diferite aspecte ale societăţii şi vieţii de zi cu zi a românilor, pentru a vedea de la ce am pornit, ce am făcut şi la ce am ajuns, după aceşti mulţi ani de... derivă(?!).

Concluziile, aşa cum orice om cu capul pe umeri poate anticipa, nu ar putea fi pozitive. Dar consider că, mai mult decât punctul final al concluziilor, este important drumul înţelegii, este necesar un bilanţ şi o privire clară, de ansamblu, asupra ultimilor 20 de ani din vieţile noastre.

Este trist că nu ştim nici măcar acum ce s-a întâmplat în acele zile din decembrie 1989 şi că de fapt nu cunoaştem mecanismele din spatele întâmplărilor din primul an după căderea lui Ceauşescu. Adevărul nu a fost încă aflat şi probabil nici nu va mai fi aflat în timpul vieţilor noastre, singura explicaţie plauzibilă fiind că responsabilii au păstrat puterea şi au fost interesaţi să nu se afle... Problema cea mai mare este însă viitorul. Trebuie să înţelegem foarte bine unde suntem şi cum am ajuns aici pentru a putea spera într-un viitor mai bun. Trecutul îl putem afla sau nu, dar suntem responsabili pentru viitor în faţa copiilor noştri. Viitorul nostru a fost deja amanetat de actuala (implicit şi fosta) clasă politică, fără mari şanse de scăpare, şi contrar declaraţiilor din anii ’90 ne dăm bine seama că am fost încă o generaţie de sacrificiu. Dar putem şi suntem datori să împiedicăm să se întâmple acelaşi lucru şi cu generaţiile următoare.

Scapă cine poate

2009-08-29T16:32:00.000+03:00

Astăzi politica de stat a devenit, oficial, „scapă cine poate”. Guvernul Boc, probabil cel mai incompetent guvern post-decembrist pe care am avut ghinionul să-l avem, a mai tăiat din bugetele majorităţii ministerelor, urmând ca acestea să se descurce cum pot pentru scăderea cheltuielilor (salariale, fondurile destinate furtului ministeriabililor neputând fi atinse). Deci vor urma concedieri, scăderi de salarii, concedii fără plată.

Praful în ochi cu cei 2% creşterea pensiilor este de cel mai strigător la cer prost-gust, pensionarii urmând să fie din nou păcăliţi cu câţiva lei în plus să se prezinte în noiembrie la vot. La un vot la care chiar nu avem dintre cine alege.

După ce Boc şi Şeful se băteau cu pumnul în piept acum câteva luni că banii din megaîmprumutul de la FMI şi Banca Mondială vor merge numai la BNR, acum o săptămână-două au ajuns să se milogească de aceste instituţii să-i lase să aloce 1 miliard de euro din tranşa din septembrie pentru cârpirea bugetului, pentru ca oamenii să nu iasă în stradă înaintea alegerilor. Se mai îndoieşte acum cineva că şi aceşti 20 de miliarde se vor duce pe apa sâmbetei, doar pe peticeala bugetului?

La urma urmei, ma întreb de ce vor politicienii cu orice preţ să ne mai prostească o dată, şi să conducă în continuare această ţară falimentară. Să fie oare furtul fondurilor europene următorul lor target?

Tupeu II

2009-08-26T20:57:00.001+03:00

Cam cu întârziere, trebuie să scriu ceva despre tupeul doamnei „madam Udrea”. Menţionez că numărul II (2) din titlu se referă doar la articolele mele recente, gesturi de tupeu şi nesimţire fiind altfel abundente în comportamentul politicienilor români, zi de zi.

Că tovarăşa Udrea nu recunoaşte sau dă în judecată membrii comisiei de anchetă în cazul risipirii banilor publici în ministerul său, este un fapt acceptabil – probabil ancheta a fost începută din motive politice şi nu dintr-un subit acces de bun-simţ din partea parlamentarilor.

Rămâne totuşi dispreţul manifestat deschis pentru instituţia Parlamentului, aroganţa cu care duduia cu pricina refuză orice control, ca şi cum ar fi (de fapt, poate chiar e) deasupra legii. Cu tot „antrenamentul” oferit de aproape două decenii de „clasa politică” românească, am fost uimit de tupeul acestei „doamne”, demn mai degrabă de o precupeaţă. Aşa cum mulţi au fost uimiţi de ascensiunea rapidă pe bază de „amiciţii” şi de crearea cu dedicaţie specială, pentru ea, a unui nou minister cu fonduri importante, în an de criză.

Nu vi se pare că aţi ajuns cam prea jos, „domnilor” politicieni???

Jocul de-a întinsul corzii

2009-08-20T18:15:00.000+03:00

E în curs de aprobare, în Guvern, varianta modificată şi răsmodificată a legii unice a salarizării bugetarilor. În varianta iniţială propusă de ministere, negociată şi cu sindicatele, lucrurile păreau destul de în ordine, dar un pic fanteziste având în vedere că ar fi însemnat creşteri salariale pentru toată lumea, când guvernul s-a angajat că va scădea cheltuielile de personal cu 20%.

Aşa că s-a trecut la reducerea coeficienţilor cu 40% în medie. Adică ei s-au redus diferenţiat pentru diferite categorii, anulând în acest fel total munca depusă până atunci, pentru că scopul principal al legii nu era stabilirea unor venituri pentru fiecare categorie ci tocmai raportul dintre categorii.

Apoi, acum vreo saptămână, se auzea că vor fi reduşi coeficienţii cu 25%. Ceea ce am auzit abia astăzi deşi bănuiam deja era că aceasta este o reducere suplimentară! Aşadar unii bugetari se vor alege cu aproximativ o treime din salariile stabilite iniţial de legea unică a salarizării, iar majoritatea îşi vor vedea salariile diminuate, nu mărite cum în mod fals se prefăceau a spera sindicatele. Asta pentru că nimeni n-a protestat la reducerea precedentă... Guvernul şi-a dat seama că poate să “pluseze” – în minus!

Dragii noştri guvernanţi şi-au bătut încă o data joc de noi, fraierii care-i alegem. Bine-ar fi ca împlinirea a 20 de ani de la Revoluţie s-o aniversăm prin încă una, dar tare mi-e teamă că nu mai sunt în ţara asta destui oameni capabili să o facă.

Profesori

2009-08-13T19:29:00.000+03:00

Am citit azi o ştire legată de viitoarele salarii ale profesorilor, care se pare că potrivit noii legi a salarizării unice vor fi mai mici decât în prezent. Şi am făcut greşeala de a citi şi nişte comentarii, din care am văzut, iar, cât de prost stau „masele” cu înţelegerea lumii înconjurătoare.

Am dat de aceeaşi lozincă tâmpită vehiculată prin mass-media populată cu imbecili: "18 ore pe săptămână, vacanţă toată vara, ce mai vor şi profesorii ăştia"???

Profesorii sunt (erau, până în ultimii ani), nişte elite ale societăţii. Le trebuie date salarii de elite şi trebuie recunoscuţi ca atare, pentru a avea statutul care să le permită să ducă o activitate eficientă - adică să fie ascultaţi de elevi, să fie modele pentru aceştia. Asta vor profesorii.

18 ore pe săptămână??? Norma de lucru în învăţământ este tot de 40 de ore pe săptămână, ca şi în alte domenii. Munca profesorilor NU se rezumă la orele din clasă, asta ar trebui sa fie evident pentru oricine. Norma lor este una întreagă, de 40 ore/săptămână! Nu multe persoane s-ar descurca 4 ore pe zi în clase cu 30 de persoane pe care le doare în cot de şcoală, de orice altceva în afară de bani şi distracţie - pentru că societatea noastră bolnavă asta promovează ca modele: hoţii şi haimanalele. În ceea ce priveşte vacanţele, NU au concediu toată vara, sunt perioade în care trebuie să meargă la şcoală şi în vacanţe. Este adevărat că au concediu mai mult decât alte categorii, dar în termeni reali doar cu vreo 40% mai mult, ceea ce este normal având în vedere efortul psihic şi faptul că trebuie o anumită stare de spirit pozitivă la intrarea în clasă.

Mai scria un comentator: "Să fie mulţumiţi că au de lucru în condiţiile de azi". Care condiţii??? De 20 de ani se serveşte fraza cu "condiţiile" - se fură ca-n codru şi de-aia nu sunt bani pentru salariile profesorilor, doctorilor etc. Nu cred că poţi fi mulţumit că ai de lucru după ce ai făcut 20 de ani de şcoli şi vezi că nu poţi să te descurci de la un salariu la altul.

Cam asta ar fi... Cine e împotriva profesorilor şi a „pretenţiilor” lor e împotriva viitorului – dacă lucrurile vor continua aşa cum merg acum, peste câţiva ani vom avea o nouă generaţie de profesori, făcuţi la fără fracvenţă (sau ID), care habar nu vor avea ceea ce ar trebui să-i înveţe pe elevi. Şi atunci, cale de scăpare pentru ţara asta nu va mai fi.

Tupeu

2009-08-10T12:35:00.000+03:00

Berceanu – nesimţitul (mă poate cineva contrazice?) actualmente la conducerea Ministerului Transporturilor, a reinstituit inutila taxă de trecere a podului de la Feteşti. Inutilă pentru că încurcă circulaţia pe o oricum incompletă autostradă până la mare. Pentru o sumă care oricum nu modifică semnificativ conturile Ministerului Transporturilor, sumă care este oricum o suprataxă având în vedere că şi construcţia şi întreţinerea drumurilor se plătesc din buget, din rovignietă, din taxa de drum inclusă în preţul combustibililor...

Evident, unii au protestat împotriva taxei. Printre ei, şi navetiştii de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Iar Berceanu s-a înfoiat şi a ripostat: dacă salariaţii continuă să protesteze, el va da publicităţii salariile de la CNE Cernavodă! Vă daţi seama la ce josnicii am ajuns? Cu ce drept ar da acest mitocan publicităţii salariile care sunt confidenţiale?? Şi oricum, acele salarii – mari, ce-i drept – sunt printre puţinele salarii mari din România luate pe drept, de oameni care le merită. Se repetă faza cu învăţământul, când au fost publicate salarii de 2-3 ori mai mari decât cele reale pentru învrăjbirea restului populaţiei împotriva profesorilor!

Noi ar trebui să fim uniţi şi să terminăm cu lichelele care conduc ţara, nu să ne certăm pentru că puţinul lui cutare e un pic mai mare decât puţinul lui cutărescu...

Gaudeamus

2009-07-22T21:18:00.003+03:00

Interesant scandalul (meciul?) MECI – Universitatea Spiru Haret. Eu sunt convins că la ora actuală sunt puţini cei care cred că universităţile private din România se face cu adevărat şcoală de calitate. Fiind în domeniu, am avut experienţe directe şi indirecte în acest sens. Este adevărat că există câteva procente din studenţi, chiar de la formele de învăţământ fără frecvenţă, care sunt într-adevăr interesaţi şi-şi dau silinţa să înveţe ceva. Dar sunt doar câteva procente! M-a uimit şi mă uimeşte hotărârea unora care au reuşit să termine un liceu fără ca măcar să ştie să scrie şi să facă nişte adunări şi scăderi corect, trecând prin şcoală ca raţa prin apă din mila sau sictirul profesorilor, să facă o facultate, să aibă Diplomă! Şi mai mult, aceştia sunt revoltaţi dacă li se spune că nu trebuie doar să plătească, ci să şi înveţe ceva pentru asta!

Este de asemenea uimitor analfabetismul conducerii Universităţii Spiru Haret! L-aţi văzut pe rector şi pe alţi oficiali ai acestei universităţi? Nu sunt capabili să se exprime coerent româneşte, le e greu şi să citească de pe nişte foi (cu siguranţă scrise de alţii). Această universitate refuză să respecte legea din 2006, cea mai recentă în domeniu care reglementează activitatea învăţământului superior. Refuză, pentru că nu ar îndeplini criteriile de acreditare conform acestei legi. Au fost toleraţi totuşi până acum, iar Ministerul Învăţământului le-a semnat zeci de mii de diplome pe an, deşi chiar conform legii vechi, nu aveau acreditate atâtea locuri.

Ceea ce este revoltător este reacţia PSD-ului la acţiunea ministrului Andronescu în privinţa situaţiei ilegale în care este de ceva vreme Universitatea Spiru Haret. Nu-mi este deloc simpatică doamna ministru, dar este absurd să vezi un Vanghelie apostrofând-o în modul lui agramat pentru o decizie în domeniul educaţiei!!! Ameninţările lui Geoană sunt de un prost-gust care m-a convins definitiv că Iliescu avea dreptate în ceea ce-l priveşte. Cum pot să ceară cu tupeu o soluţie politică la o chestiune care ţine doar de învăţământ?? Conform legilor, domnii sunt pasibili de puşcărie, pentru că prin lege învăţământul este apolitic. E adevărat însă că se rulează sume enorme prin această instituţie, la care pun botul mulţi politicieni...

Universitatea Spiru Haret trebuie să se restrângă la un număr de 5-6000 de studenţi, cărora le poate asigura un învăţământ de calitate, sau să fie desfiinţată! Că tot veni vorba – oare controalele draconice de la Universitatea Bucureşti care au loc în aceste zile sunt răspunsul acefalilor noştri politicieni la „persecutarea” „Universităţii” Spiru Haret?...

Tu(r)nuri

2009-07-22T20:36:00.001+03:00

Aţi auzit probabil acum câteva săptămâni despre incendiul de la un bloc-turn amplasat lângă Biserica Armenească. Bloc construit în deplină ilegalitate, cu PUZ-uri luate pe şpăgi de la Primăria Sectorului 1 care nu avea dreptul să le elibereze, pe un teren care nu suportă o asemenea construcţie (dovadă fiind afectarea structurii bisericii din vecinătate, din cauza scufundării terenului).

În acelaşi fel, acelaşi „dezvoltator” a început construcţia unui bloc turn foarte înalt lângă Catedrala Sfântul Iosif. În dezaprobarea unei lumi (civilizate) întregi şi a tradiţionalei nepăsări civice mioritice, aceeaşi primărie de sector a aprobat o construcţie care nu se încadrează în peisaj şi este periculoasă prin dimensiuni. S-a spus că Episcopul romano-catolic a fost iniţial de acord cu construcţia – da, cu una cu 5-6 etaje, nu cu 19! Construcţia a fost oprită în instanţă, dar până atunci constructorul s-a grăbit să termine structura de rezistenţă, cadrele, pe întreaga înălţime a construcţiei, bazându-se pe faptul că nimeni nu va îndrăzni apoi să demoleze colosul. La Tribunalul din Ploieşti (?!) însă, recent, hotărârea de oprire a construcţiei a fost anulată.

S-a manifestat împotriva acestei noi hotărâri printr-un marş organizat pe 12 iulie de la Catedrală la Guvern. La marş au participat foarte puţini oameni, sub 10.000, deci nici măcar o parte însemnată a cetăţenilor de rit catolic din Bucureşti! Ar fi trebuit să participe nu doar ei, ci toţi cei cărora le mai pasă de puţinele monumente istorice rămase în Capitală...

În plus, nu a fost permisă staţionarea în Piaţa Victoriei, fiind anulat efectul pe care o masă mare de oameni l-ar fi putut produce asupra politicienilor (aşa cum am mai scris, acesta fiind singurul efect care îi mai poate impresiona). Păcat, datorită nepăsării populaţiei şi nemerniciei unor politicieni ahtiaţi după şpăgi, Catedrala va urma probabil soarta Bisericii Armeneşti, care se scufundă încet dar sigur la picioarele turnului din apropiere...

10 km

2009-07-22T13:53:00.000+03:00

Stimaţi concetăţeni! După două decenii de la căderea comunismului, după ce România a făcut o datorie externă de 50 de miliarde de euro, după ce ţara s-a umplut de vile şi s-a golit de fabrici, sisteme de irigaţii şi ferme, iată că avem 10 kilometri de autostradă! Adevărul e că poate bucuria este prematură, având în vedere că peticul de autostradă la care mă refer este foarte nou...

Oricum: prelungirea autostrăzii Bucureşti-Piteşti (A1) până spre ieşirea din oraş spre Râmnicu-Vâlcea este singura porţiune de drum din ţara noastră care merită numele de autostradă. Cu asfalt care pare de calitate, nevălurit, cu rosturi de dilatare bine făcute la poduri, cu parapeţi şi panouri de izolare fonică, marcaj corespunzător...

Aşadar, bucuraţi-vă, avem 10 km de autostradă! (Asta până intră în reparaţii...)

Brambureală şi... abureală

2009-06-26T19:21:00.000+03:00

Incredibilă chestia cu Boc şi salariile bugetarilor! După atâtea „negocieri” între ministere şi sindicate, după îndelungi cugetări la care au luat parte şi ministerele muncii şi finanţelor, proiectul de lege este ciuntit pe ultima sută de metri, anulând practic toată munca de până acum.

Să recapitulăm: s-a negociat cu sindicatele (aşa vândute cum sunt ele); s-a discutat cu Ministerul Finanţelor, s-a dat OK-ul. S-au stabilit coeficienţii de salarizare pentru toţi bugetarii, apoi au început să fie anunţaţi în mass-media: în mod eronat, conţinând toate taxele angajatului şi angajatorului, ca să pară mai mari. Ca să se mire populaţia de lefurile babane primite de bugetari.

Deja în acel moment mi-a devenit clar, mie şi românilor întregi la minte, că grilele anunţate nu pot fi aplicate. De ce? Pentru că ar fi însemnat creşterea majoră a fondului total de salarii, ori FMI pusese condiţia scăderii cheltuielilor. Deci, era clar abureală.

Aşa că mă aşteptam să se facă o „rectificare” de ultim moment, prin introducerea unui coeficient suplimentar (în jur de 0,5) cu care să fie înmulţiţi toţi ceilalţi coeficienţi. Astfel, de exemplu în învăţământ, salariile debutanţilor urmau să crească un pic faţă de cele actuale, iar cele ale celor în pragul pensiei să scadă cu 10-20%, din cauză că în conformitate cu noua grilă de salarizare diferenţele dintre minim şi maxim s-au micşorat.

În schimb, Ministerul Muncii m-a uimit şi pe mine, modificând selectiv anumiţi coeficienţi, adică influenţând ierarhiile stabilite de legea salarizării unice! O imbecilitate care i-a uimit şi pe cei care nu se mai aşteaptă de la nimic bun de la politicienii noştri... În plus, bâlbâiala penibilă a lui Boc, care habar n-avea de ce se întâmplă în propriul guvern – încep să mă conving că a fost pus acolo tocmai ca să fie clovn...

Dragi concetăţeni, a început deci distracţia cu salariile... Fiţi pe fază, pentru că după distrugerea economiei, devalizarea bugetului central şi a celor locale, tovarăşii au pus botul la ultima sursă de posibilă îmbogăţire pentru ei – salariile voastre...

„L”

2009-06-19T18:00:00.001+03:00

Până acum puţină vreme, mai-marii naţiei, specialiştii nemaipomeniţi care ne conduc, declarau că punctul cel mai de jos a trecut, criza dă semne de slăbiciune şi economia va începe să crească din trimestrul al treilea al anului 2009. Imediat după alegeri, aşa cum era de aşteptat, previziunile au devenit brusc mai sumbre. Creşterea economică a fost amânată, din nou în mod previzibil, în trimestrul 4 al anului în curs – adică la fix când sunt alegerile prezidenţiale. Aşa cum v-aţi prins deja, scenariul de anul trecut se va repeta, după alegerile prezidenţiale urmând „revelaţia” că situaţia e mai gravă decât se prevedea.

S-a discutat şi despre „forma” evoluţiei economice în timpul crizei: „V” – adică descreştere, un minim scurt şi apoi creştere; „W”, adică două minime; „U”, adică un minim mai lung... Pe unul singur (parcă viceguvernator BNR) l-am auzit declarând acum ceva vreme, probabil fără să-şi dea seama de toate implicaţiile declaraţiei sale, că în România criza pare să aibă formă de „L”... Exact! România nu are o economie, aşa că efectele crizei se vor prelungi pe timp nedeterminat – accentuate de împrumuturi externe din care nu se vor face investiţii ci se va prelungi agonia...

La trecut

2009-06-12T00:02:00.000+03:00

Gata, au mai trecut nişte alegeri. De data asta n-am mai ales incompetenţii pentru circul local, ci ne-am ales nişte clovni care să ne reprezinte la Uniunea Europeană. Poate că există câteva excepţii, dar generalizarea este justificată de majoritate.

Participarea la vot a fost scăzută, mai scăzută decât aşteptările lor şi mai mare decât speranţele mele. Pentru că cel mai util ar fi votul nul, dar următoarea acţiune în ordinea utilităţii şi spiritului civic, în condiţiile în care nu există cineva bun de votat, este neparticiparea la vot. Sunt din această cauză mândru de zona unde locuiesc, Sectorul 3 din Bucureşti, care a fost campion la neparticiparea la vot – prezenţa a fost de doar 13%.

Au fost totuşi vreo 180 de mii de oameni deştepţi, care au mers la vot şi l-au anulat. Din participarea la alegeri, putem trage concluzia că 72% din populaţie nu a simţit că ar avea pe cine să aleagă. Dragi cititori, dacă am reuşi să aducem la vot peste 50% dintre cei cu drept de vot ca să declare acest fapt, anulându-şi votul, am face o premieră mondială şi am deveni un exemplu care ar fi urmat de foarte multe popoare ale lumii. Dacă...

Destul!

2009-06-05T20:10:00.003+03:00

Prin afişe puse în diferite locuri publice, suntem anunţaţi că votul dublu la apropiatele alegeri europarlamentare consitutie infracţiune, aspru pedepsită... Oare cel triplu este permis?...

Pe de altă parte, dragi guvernanţi, ca să vă puteţi lăuda cu o participare rezonabilă la vot, ar trebui să permiteţi votul cvadruplu, cel puţin. Pentru domniile-voastre, mesajul din partea electoratului nu va scris pe afişe, dar este clar: „VALEA!”

Eu aleg, tu alegi, el/ea alege. Dar pe cine???

2009-06-02T23:05:00.001+03:00

Peste câteva zile sunt iar alegeri. Pentru Parlamentul European, de data asta. Vom vedea iar mulţime de alegători la urne, alegând dintre aceiaşi „foşti” din care tot alegem de două decenii încoace? Cu excepţiile de rigoare – candidaţi mai tineri dar cu aceeaşi mentalitate a celor mai în vârstă, sau mai rău.

De la runda trecută de alegeri, m-am hotărât să nu mai aleg răul mai mic. Voi merge şi acum şi voi desena pe buletinul de vot o căsuţă în care voi scrie „Fără reciclaţi şi hoţi” şi voi pune acolo ştampila. Dacă ar face mulţi ca mine, am transmite un mesaj. Dar cum nu vor face, voi fi doar un nebun care se plimbă până la secţia de votare.

Profesori virtuali

2009-05-28T16:53:00.004+03:00

Într-un articol recent (link aici) văd că un "profesor de liceu gradul II, cu 6-10 ani vechime" are actualmente un salariu de încadrare egal cu 5 salarii minime pe economie. Adică vreo 3000 RON. Nu ştiu de unde au găsit tovarăşii de la Ministerul Muncii astfel de profesori... În prezent, nu există diferenţieri salariale între profesorii de liceu şi şcoală generală, iar un profesor gradul I, cu 30 de ani vechime în învăţământ, are un salariu de încadrare de doar 1800-1900 RON!! Deci un coeficient 3 faţă de salariul minim pe economie, la gradul maxim şi la vechime aproape maximă... Şi dacă se adaugă diferitele sporuri şi se scad impozitele, ajugem la un salariu net tot cam pe la aceste valori. Nici vorbă de coeficientul 5 pe care-l visează ministrul muncii în lumea lui virtuală, la gradul II!

Coplata

2009-05-25T20:25:00.002+03:00

De la 1 septembrie va intra în vigoare sistemul de coplată a serviciilor medicale. Cică cetăţenii sunt de acord, că sistemul va duce la responsabilizarea medicilor şi scăderea corupţiei. Pe hârtie, totul OK: ministrul ne dă exemplul apendicitei, unde va exista un ghid clinic clar, cu serviciile necesare, care vor fi suportate de la buget, şi cele facultative pe care pacientul le poate cere contra cost. Aici intervin însă două probleme majore de punere în practică: în primul rând, diagnosticul nu este întotdeauna aşa uşor, şi poate medicul ar trebui să nu se gândească în primul rând la bani ci la binele pacientului. Sunt situaţii limită, mult mai grave decât o apendicită, unde nu poate fi făcut un „ghid” şi unde medicul trebuie să fie liber să-şi facă meseria neîngrădit. În al doilea rând, nimic nu poate opri medicii să „bage pe gât” pacienţilor ce servicii vor ei: cine îşi permite pe patul de spital să zică „nu, de asta n-am nevoie”?...

Aşa că, tot „bunul” sistem de coplată este un fiasco din start, încă o tâmpenie pentru a mai stoarce câţiva bani de la populaţie pentru un buget care nu mai ajunge pentru câte vile vor guvernanţii... Vom plăti unele servicii pe care înainte nu le plăteam, continuând să dăm şi şpăgile pe care le dădeam până acum – că doar n-au crescut lefurile medicilor peste noapte...

Zâmbiţi, mâine va fi mai rău!

Tembelism

2009-05-22T08:39:00.000+03:00

Aflu de pe un site de ştiri că vindem... apă! Români deştepţi din partea de vest a ţării vând apă în Ungaria, câteva milioane de metri cubi pe an. La preţuri mai mici decât cele din România. În timp ce în zonă culturile se usucă pe câmpuri, afectate puternic de secetă, în Ungaria grâul creşte voios, în parte şi datorită apei de la noi. N-am nimic cu capra vecinului, sau cu faptul că vecinul e ungur. Ceea ce mă deranjează e prostia absolută care domneşte în ţara asta – noi irigăm doar 16000 de hectare din cele 350000 afectate de secetă (în zona de vest), vindem apa în străinătate pe preţ de nimic, după care va trebui să plătim daune ţăranilor afectaţi de secetă şi în plus să importăm produse agricole de la cei cărora le-am vândut apa... Păi nu e imbecilitate ridicată la rang de artă???

Noutăţi. Sau nu.

2009-05-18T12:43:00.001+03:00

Am făcut o pauză destul de lungă de la scrisul pe blog... Din neînţelegere, sau din sictir. Între timp, multe şi negative s-au întâmplat. Încă o pseudo-grevă a profesorilor, trădaţi (pentru a câta oară) de sindicate, un preşedinte care abia ştie să vorbească româneşte care reproşează incompetenţa profesorilor (pentru insuccesurile educării noii generaţii), tone de deşeuri scrise sau audio-vizuale despre criză, mici, bere şi proşti de 1 Mai... Un amalgam de pseudo-evenimente pentru „publicul” doritor de circ.

Au venit (cică) şi primii bani de la FMI. Într-un acces de sinceritate, unul de la putere a recunoscut că fără ei se putea ajunge la a nu se mai putea plăti pensiile şi alte cheltuieli curente ale statului. Deci, adio povestea cu rezerva Băncii Naţionale... Tehnic vorbind, probabil povestea este adevărată, în sensul că banii n-ar putea fi furaţi direct din Banca Naţională, e mai bine ca aceasta să garanteze cu ei nişte împrumuturi luate de stat de la bănci private, ca să mai trăiască (fure) şi ei... Practic însă, sunt încă 20 de miliarde de euro care se vor duce pe apa sâmbetei, pentru a mai lungi cu 2-3 ani agonia unei economii muribunde.

În rest, toţi politicienii sunt foarte ocupaţi cu o nouă tură de gogoşi electorale, în vederea europarlamentarelor. Vom avea nişte reprezentaţi pe cinste şi-acolo... Va fi iar importantă participarea la urne? Vom fi iar ca o turmă de oi bezmetice?...

Coincidenţă?

2009-04-16T07:32:00.000+03:00

Preşedintele Băsescu şi mulţi alţii ne spun în emisiunile televizate că efectele viitorului împrumut de la FMI (care se va semna abia la începutul lui mai) se văd deja în scăderea cursului Euro.

Dragi tovarăşi care sunteţi aşa de experţi în economie, nu cumva scăderea s-ar putea datora faptului că în această perioadă dinaintea Paştelui vin în ţară mulţi români de peste hotare, făcând o infuzie de euro pe piaţă?... Că anii trecuţi aşa se întâmpla, înainte de Paşte şi de Crăciun scădea cursul Euro. Cu ce-i mai breaz anul ăsta?

Bechtel

2009-04-14T09:09:00.001+03:00

O autostradă de 415km, în mare parte în zonă de podiş. Proiect, evaluare, contract de construcţie în 2003 de 2.4 miliarde euro, cu firma americană Bechtel (cine are ochi de văzut, ştie şi că acest contract a fost semnat cu puţin înainte de intrarea României în NATO). Contract negociat şi semnat în doar 15 zile (2 weekenduri incluse), reprezentant al statului un avocat fără experienţă care a primit 5 milioane de euro iar acum lucrează pentru Bechtel.

Dubios? Bineînţeles. Între timp, la peste 5 ani de la semnarea contractului (şi cu doar 3 înainte de termenul de predare a lucrărilor), preţul autostrăzii a crescut la 7 miliarde de euro. Din cauza a peste 1000 (!) de modificări ale traseului şi soluţiilor tehnice efectuate de Bechtel, uneori chiar fără a cere acordul CNADNR (Compania de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România). De ce? Ori pentru că proiectul fusese prost făcut iniţial (motiv suficient pentru rezilierea contractului), ori pentru că au fost făcute modificări doar cu scopul creşterii cheltuielilor (din nou motiv de reziliere). Să adăugăm uzura infrastructurii rutiere adiacente pe care Bechtel a făcut transport de materiale în loc să construiască rutele tehnice prevăzute în contract şi întârzierile enorme (Statul deja a plătit pâna acum 1 milard de euro).

Aşadar: avem vreo 60-70 km de autostradă în diferite stadii de execuţie. După ce am plătit 1 miliard de euro şi după 5 ani de lucrări. Din 415km, la doar 3 ani de termenul final de predare.

Iar Berceanu vine şi ne vinde gogoaşa că „e imposibil” să fie reziliat contractul cu Bechtel, că ar însemna întârzieri şi cheltuieli şi mai mari. Bine, domnilor, suntem un stat bogat, mai aşteptăm 5-10 ani până când Bechtel va finaliza (poate) lucrările, la un preţ de 10-15 miliarde euro (doar nu vă aşteptaţi să rămână la 7 preţul şi să se termine lucrările în 2012!). Vom avea astfel o autostradă care trece printr-un teren aproape de ideal (plat), la un preţ de 25-30 milioane euro kilometrul, ca şi cum ar trece prin teren muntos şi ar fi format 50-60% din tuneluri şi viaducte...

Aici sunt banii (şi voturile) dumneavoastră!

Becali

2009-04-13T15:00:00.000+03:00

Miliardarul Gigi Becali a fost arestat, în lumina reflectoarelor, pentru 29 de zile, devenind subiectul predilect al mass-media în ultimele zile. Asta în timp ce Guvernul a mai trecut, fără mare tam-tam, o rectificare bugetară cu reduceri ale cheltuielilor de 7 miliarde lei! Coincidenţă? Sau praf în ochi?

Posibil, având în vedere că Becali nu a fost arestat pentru foarte dubioasele sale afaceri imobiliare din care a făcut miliardele, ci pentru faptul de a-i fi reţinut la o bere, pentru 3 ore într-un bar, pe hoţii care-i furaseră o maşină. Firea impulsivă a lui Becali l-a făcut să-şi facă dreptate singur (deşi reţeaua de hoţi era cunoscută şi ar fi putut fi prinsă la fel de rapid de poliţie), dând astfel prilej cine ştie cărui rival să „tragă sforile” pentru această arestare pentru un motiv care să nu ridice bănuieli. Pentru că odată ce ar fi arestat un miliardar român pentru modul cum şi-a făcut averea, ar urma automat majoritatea celorlalţi, pe când urmăriri cu maşini prin oraş nu fac mulţi în afara lui Becali.

Pe de-o parte, Becali beneficiază astfel de publicitate gratuită în vederea europarlamentarelor. Mulţi din ţară îi plâng de milă cu lacrimi de crocodil, pentru că spre deosebire de alţi miliardari el este unul care a mai şi dat, nu numai a luat... Pe de altă parte, nu poate fi reţinut timp îndelungat pentru că pricina este derizorie. Va fi deci în libertate la timp pentru alegeri.

La ce bun tot circul? „Cineva” i-a demonstrat lui Becali că poate fi băgat la zdup cu toate miliardele lui dacă va călca pe bătături pe cine nu trebuie. Avantajele personale pentru Becali le-am enunţat mai sus, şi fac ca acesta să nu poată fi prea supărat pe „festa” care i-a fost jucată. „Prostimea” a mai avut parte de ceva circ, atenţia fiindu-i atrasă de la criză şi mânăriile la nivel guvernamental cu rectificarea bugetului.

Morala? Baştanii României de azi îşi „joacă feste” unul altuia cu ajutorul puterilor statului – politicieni, poliţie, justiţie – ceea ce este un fapt deosebit de grav pentru că dezvăluie cât de aservite şi puţin independente sunt acestea.

Paştele cailor

2009-04-10T16:53:00.001+03:00

Mărirea salariilor profesorilor, după ce a fost aprobată de Parlament din octombrie 2008, a fost promisă din 2009, 1 aprilie, apoi (nu-mi spuneţi că se aştepta cineva să nu fi fost o glumă) din 1 mai... Cum 1 mai e aproape, tovarăşa ministru a MECI a mai lungit-o un pic: majorările salariale vor începe din ianuarie 2010, când „efectele crizei vor fi mai puţin agresive”.

Iar profesorii nu numai că nu vor primi nici amărâta de indexare de 5% promisă tuturor bugetarilor, dar salariile le vor scădea în urma importantei rectificări bugetare făcute acum câteva zile. Cu o sumă deloc mică pentru nivelul salarizării în învăţământ, de 300 lei noi lunar. Acum, putem să ne gândim că poate mai afectaţi vor fi cei cu salarii mari, ar fi absurd să ne gândim că se vor tăia 300 lei dintr-un salariu de profesor începător, de 7-800 lei... Dar oricum, esenţa este că salariile şi aşa de mizerie vor scădea.

Tovarăşa Andronescu mai spunea şi că „speră” să recupereze sumele pierdute la o altă rectificare de buget, în septembrie, şi că nu vor fi disponibilizări. Cine o mai crede??? Aşa cum am scris alaltăieri, procedurile pentru concedieri colective au început deja în unele instituţii de învăţământ şi cercetare, chiar înaintea rectificării bugetare. De asemenea, pe ce se bazează când spune că efectele crizei vor fi mai mici în 2010? Pe acelaşi tip de previziuni potrivit cărora aveam creştere economică de 2.5% când a fost elaborat bugetul (deşi orice om cu un pic de bun-simţ, nu neapărat specialist, ştia deja că va fi o scădere economică, nu creştere).

În acest timp, sindicatele se bâlbâie şi spun că organizează referendum pentru a decide forma de protest. Soluţia clară, singura eficientă, este greva generală imediată, adică neînceperea şcolii după vacanţă! Pentru că oricum în vacanţă vor mai veni şi alte veşti proaste pentru profesori şi pentru că nimic altceva nu i-ar impresiona pe politicienii noştri cu şoric gros...

Iar linişte???

2009-04-08T19:08:00.001+03:00

Acum câteva săptămâni a devenit clar că ordonanţa referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare cu 20% se referă la toate sectoarele bugetare şi nu doar la aparatul central al statului. Acum câteva zile se anunţau disponibilizări colective în Educaţie şi cercetare, 20.000 de salariaţi urmând să fie daţi afară. La unele instituţii de învăţământ şi cercetare au fost deja declanşate procedurile pentru concedieri colective. Vine acum rectificarea bugetară, prin care se reduc (în plus?) salariile (şi aşa mici) cu o medie de 300 lei noi. Sindicatele au trădat încă o dată, semnând „protocoale” cu Guvernul.

Dar ce fac profesorii şi cercetătorii???? De ce nu sunt deja în stradă? Cât mai au de gând să rabde?

Dacă nici aceste elite intelectuale ale ţării nu îşi dau seama că unirea naşte puterea, şi că vor fi bătaia de joc a nesimţiţilor care fac pe politicienii în România atâta timp cât nu protestează masiv şi vizibil, atunci cine să-şi dea seama?...

Domnilor, nu vă aşteptaţi la echitate şi bun simţ de la guvernanţi! Ei vă vor da afară, celor rămaşi le vor scădea salariile, vor lua şi cămaşa de pe voi dacă vor vedea că nu reacţionaţi! Îşi vor bate joc de voi până când îi veţi face să se simtă în pericol – iar asta nu o realizaţi cu scrisori deschise şi sondaje de opinie, ci cu greve şi manifestaţii cu zeci de mii de participanţi.

Rectificări

2009-04-07T08:15:00.003+03:00

S-au făcut unele rectificări la Bugetul pe 2009. Atât de aşteptatele rectificări pozitive evident nu s-au produs, fiind dimpotrivă tăiate fonduri - chiar şi la Educaţie şi Cercetare, unde s-a luat înapoi suma cu care fusese suplimentat bugetul de eutanasie al Cercetării. S-au mai luat măsuri în cel mai bun caz discutabile, de genul impozitării cu 90% a salariilor mari şi plata de către firme a unui impozit minim anual (care nu este deloc mic) - care lovesc în mult-trâmbiţata "cotă unică".

Ordonanţa cu scăderea cu 20% a cheltuielilor bugetare, tecută sub tăcere imediat după aprobare (se minţea atunci că s-ar referi doar la aparatul central al statului) îşi arată acum efectele, reducerile afectând toţi bugetarii - un caz clar, din nou, de trădare din partea sindicatelor care trebuiau să protesteze de la început. Acum s-a "căzut de acord" chiar în privinţa unor disponibilizări colective de la transporturi, învăţământ etc.

De ce toate acestea? Pentru că Statul nu mai are bani, este în colaps financiar - cu toate "centurile de siguranţă"... Şi în acest timp, banul public continuă să fie irosit şi furat cu neruşinare - vezi eterna schimbare de borduri din Capitală şi nu numai, proiectele utopice de genul monorail-ului spre Otopeni (proiecte absurde dar pentru care se plătesc bani pe tot felul de studii de fezabilitate) etc.

Şi când văd toată gargara ieftină a politicienilor, în frunte cu Băsescu şi Boc, exponenţii unei culturi submediocre şi a nepăsării populaţiei acestei ţări, chiar mi se pare că nu mai e speranţă...

Centura

2009-03-26T20:51:00.002+02:00

Se laudă unii politicieni români că mega-împrumutul de la FMI, de 20 miliarde euro, este doar o "centură de siguranţă" pentru economia românească. Dar, domnilor, o centură de siguranţă este utilă înaitea accidentului! Economia românească a fost accidentată grav de hoţii de tot felul încă din anii 90... Acum trebuie ori salvare ori dric, nu centură de siguranţă!

Lichidare de stoc

2009-03-24T08:17:00.003+02:00

De vânzare 230 000 kilometri pătraţi în SE Europei, parţial pădure. Imobile stare "la roşu", infrastructură inexistentă, ultimele lucrări efectuate în 1989 (excepţie 10000 vile recente). Utilităţi la poartă, fără îmbunătăţiri. Actualmente locuit.
Pret 20 miliarde euro, negociabil.

Un fost, viitor, posibil

2009-03-15T21:27:00.001+02:00

Pentru cei care nu cred răspunsurile din articolul anterior: o confirmare a venit chiar ieri seară, de la fostul prim-ministru Theodor Stolojan, care a spus cam ce am scris eu – lucruri evidente de altfel, pentru cei care au ochi sa vadă.

Împrumutul va fi de 15-20 miliarde euro de fapt, îl luăm de la FMI din cauza lipsei de credibilitate a României pe piaţa de capital, se fură pe rupte, nu s-au făcut rezerve când ne mergea bine, importăm prea mult şi criza scoate doar la iveală neajunsurile din economia românească a ultimelor două decenii. Situaţia gravă a fost mascată cu împrumuturi şi demagogie, dar s-a cam ajuns la fundul sacului.

Va urma o „reajustare” dură a economiei ţării noastre, care ar fi fost foarte bine (şi mai puţin dureros) să fie făcută la începutul anilor ’90, aşa cum au făcut majoritatea statelor foste comuniste care acum sunt cu mult înaintea noastră. Să sperăm că măcar acum vom lua calea cea bună... Nu de alta, dar speranţa moare ultima.

Întrebări

2009-03-14T17:55:00.000+02:00

Legat de situaţia economică a ţării noastre, care apare din ce în mai albastră în declaraţiile oficiale, ar fi câteva întrebări care merită puse, cu nişte răspunsuri probabile, nefardate...

1) Cum de am ajuns de la o situaţie „excelentă”, cu creştere economică de 7%, neafectaţi de criza mondială în octombrie 2008, la recesiune şi nevoia de un megaîmprumut extern în martie 2009? Poate nu din cauză că economia a căzut brusc, ci pentru că politicienii din fosta şi actuala guvernare au minţit la unison populaţia...

2) De ce un împrumut de „peste 10 miliarde euro”, acum, când BNR se laudă că are rezerve de 30 miliarde? Poate pentru că BNR nu are de fapt aceste rezerve, sau că de fapt gaura în finanţele ţării este mult mai mare de 10 miliarde.

3) De ce împrumut de la FMI şi nu de pe piaţa de capital, ca până acum? Poate pentru că România nu mai are credibilitate pe această piaţă. România este insolvabilă şi va intra în incapacitate de plată, fiind astfel nevoită să recurgă la FMI, care este o instituţie ce dă bani pe criterii politice.

4) România va fi în incapacitate de plată? Foarte posibil. Ţara noastră a avut anul trecut un deficit comercial (diferenţa dintre importuri şi exporturi) de câteva miliarde de euro şi un deficit bugetar de alte câteva miliarde. Având în vedere că exporturile scad, în condiţiile crizei mondiale, şi că din păcate consumul intern de bunuri de bază (alimente de exemplu) este asigurat în mare parte tot din import, România poate foarte bine ajunge în incapacitate de plată.

5) Care e de fapt problema? Problema este că România nu produce. Adică produce mult mai puţin decât ar fi necesar pentru un trai decent al populaţiei. Producţia industrială a fost decimată după 1989, iar sectorul serviciilor, care s-ar fi putut lansa puternic prin turism, nu a fost dezvoltat. Agricultura e şi ea adusă la stadiul Evului mediu. La asta se adaugă economia subterană şi corupţia care fac ca o parte importantă din banii rulaţi în ţară să ajungă în conturi din paradise fiscale. Prin urmare, ţara noastră consumă mai mult decât produce, de ani de zile, politicienii preferând să continue furtul şi să ne dea impresia că totul e în regulă luând împrumuturi externe de miliarde de euro pe an.

Cam asta este situaţia, dragi cititori...

Iluminarea

2009-03-13T09:06:00.004+02:00

S-a pogorât lumina asupra ministrului Pogea... Şi-a „dat seama” că de fapt economia românească s-ar putea să intre în recesiune în 2009. Asta după ce am avut un deficit bugetar de 5.5% în 2008, în condiţii de creştere economică puternică.

Chiar credeţi că abia acum ministrul şi-a dat seama de acest lucru evident, că n-a crezut de la începutul anului toate previziunile externe care îl dădeau ca sigur, chiar dacă le nega cu vehemenţă? Acum a fost doar obligat să recunoască, în cadrul negocierilor cu FMI pentru un împrumut fără de care s-ar risca mişcări populare de amploare (pentru că pe ei doar asta-i interesează, linişte ca să poată fura în continuare). Acum, recunoaşte un -1%, lăudându-se că stăm mai bine decât multe ţări europene. Dar realitatea e mult mai tristă, se va ajunge la scăderi mult mai mari pentru că economia românească este un castel construit pe nisip – avem bugetari, bănci şi comerţ, în timp ce industria, agricultura şi turismul sunt la pământ.

Minciuna şi nesimţirea ajung la cote din ce în ce mai mari la guvernanţii noştri, încurajaţi de lipsa de reacţie din partea publicului. Ca şi în anii de după Revoluţie, se continuă politica de minţire sistematică a populaţiei şi de tărăgănare a unor măsuri cu adevărat utile pe termen lung, doar cu scopul îmbogăţirii rapide între două alegeri...