Scutul de Aur

În seria măsurilor tâmp-hoțești luate peste Atlantic de noua administrație, a mai apărut una, ieri sau alaltăieri, cu numele manelistic de „Scutul de Aur”! Faptul că mai mulți oameni de știință au susținut, anterior, că ambițiile de a replica la scara SUA sistemul Iron Dome israelian sunt absurde, o aberație tehnic imposibilă și care doar va îngropa multe sute de miliarde, nu mă așteptam să aibă prea mult efect asupra administrației actuale. 

Există însă un argument mult mai simplu și care ar fi trebuit să fie înțeles bine de puterea din SUA (și părea a fi fost înțeles până acum, indiferent de partid!): politica de descurajare nucleară, care asigură echilibrul între marile puteri nucleare, se bazează pe absența unui astfel de sistem, chiar dacă el ar fi tehnic posibil! 

Argumentul tehnic: SUA, Rusia și China au fiecare sute sau mii de rachete intercontinentale cu încărcătură nucleară. Este suficient ca doar 5-10% să-și atingă țintele ca să fie Armageddon. Nici un sistem nu poate fi perfect, mai ales când e „de unică folosință” prin definiție! 

Argumentul strategic: Decizia și începutul construcției unui astfel de sistem de către SUA va duce la o nouă cursă a înarmării, cu rachete mai performante și scuturi și în celelalte mari puteri. Riscul escaladării va crește, odată cu tentația „primei lovituri” și instabilității politice. 

Acum, SUA anunță că sistemul va costa 175 miliarde dolari și va fi construit în 3 ani. Probabil va dura 10 ani, va costa 500 de miliarde și va avea o eficiență nesatisfăcătoare. Problema e că se vor face cheltuieli mari și în Europa, Rusia, China pentru aceleași scopuri, iar acești bani vor fi luați de la alte cheltuieli cu adevărat utile societății și oamenilor. Consecința: și mai mare recrudenscență a extremismului în toată lumea, închizându-se cercul cu instabilitate și risc crescut de război mondial (nuclear sau nu).

Păi și de ce atunci acceptă americanii să le mai fie furate niște sute de miliarde (prin transfer la contractorii militari „abonați” la contracte cu statul și miliardarii care dețin aceste firme) doar ca să fie și mai mare riscul de război nuclear final?!?

Un articol interesant pe această temă este aici (și mai sunt și altele mai vechi).

Alegeri

Au mai trecut niște alegeri, cu ceva emoții, avem un nou președinte. Am auzit pe mulți zicând că, la fel de alte prea multe ori, am avut de ales „răul mai mic”. Ceea ce nu mi se pare chiar corect - n-am avut niciodată candidați mai diferiți decât aceștia doi, nu doar cu opinii diametral opuse în multe privințe, dar total diferiți ca oameni, convingeri; de data asta, chiar am avut între ce alege.

Eu eram oarecum liniștit că „rațiunea va învinge”, că numărul de voturi pentru candidatul extremist nu mai are cum să crească mult în turul II, toți cei care nu l-au votat în turul I neputând să-l voteze în turul II. Totuși, diferența dintre ei n-a fost atât de mare, iar în afara țării s-a votat încă majoritar pentru Simion.

Să vedem ce va fi. Deocamdată pare să fie aglomerație pe sensul către opoziție - normal, având în vedere că dezastrul bugetar moșit de monstruoasa alianță PSD-PNL trebuie oprit și vor fi măsuri dure (și nepopulare) de luat. Partea bună e că nu vor fi doar extremiștii în opoziție, ca să crească și mai mult până la alegerile următoare.

Mulțumiri ciolacilor

După minunatele performanțe din ultimii ani de guvernare, PSD-ul, în drumul lui spre groapa de gunoi a istoriei, ne mai provoacă niște pagube majore! Incredibil, dar ultra-competentul guvern Ciolacu a găsit de cuviință să nu mai aștepte 3 săptămâni, până la învestirea noului președinte (care va numi un alt prim-ministru), ci și-a dat demisia acum! 

Acum, ca să crească și mai mult instabilitatea, să blocheze orice decizii relevante până la numirea noului prim-ministru, ca să pună în pericol finanțări externe de miliarde de euro (nu că până acum ar fi fost performanți la cheltuirea fondurilor europene!), ca să cadă bursa și să scadă cursul leului... 

În condițiile (create tot de ei!) unui deficit bugetar până la cer și a ascunderii sub preș a dezastrului fiscal până după alegeri, demisia asta inoportună, care denotă inconștiența forurilor de conducere PSD (concentrarea exclusiv pe interesele lor personale, adică), riscă să fie picătura care va revărsa paharul, aruncând țara într-o criză mai mare decât cea din 2008-2010.

În noiembrie anul trecut se băteau cu cărămida-n piept șefii PSD și PNL că au înțeles mesajul de sictir de la alegători. Prin ce-au făcut de atunci (de la comportamentul șefilor partidelor până la alegerea candidatului unic „pro-european”), au demonstrat însă fix contrariul! Și asta s-a văzut foarte bine la votul de duminica trecută, când extremiștii au luat și mai multe voturi decât în noiembrie 2024!

Mulțumim încă o dată, dragi guvernanți acum demisionari, pentru încă un scuipat pe cetățenii acestei țări, pentru că încă o dată ați demonstrat prostie și incompetență, pentru încă o lovitură la adresa democrației - și sunt sigur că vă vor mulțumi și extremiștii, pentru că doar ei câștigă din imbecilitatea voastră!

Visa waiver

Am și eu o nelămurire: de ce ne-am ploconit ca proștii când au început să pună americanii pe site-ul Ambasadei din România mesaje care anticipau întârzierea (sau anularea) intrării în vigoare a programului Visa waiver? (vezi reacția de luni a președintelui interimar - urmată de șutul în dos pe care l-a primit chiar a doua zi!)

Programul ăsta este util pentru SUA în a face ca mai mulți turiști români să meargă să cheltuiască bani în State. Concetățenii noștri care își permit și merg des pe-acolo au deja vize pe 10 ani, așa că pentru ei nu prea contează, oricum.

Deci care e treaba? De ce din nou bullying-ul SUA este întâmpinat cu conformare și capete plecate? De ce nu l-a convocat președintele pe ambasadorul SUA în România să solicite explicații după textele amenințătoare (și cam stupide, nu pot să nu remarc!) care au apărut pe site-ul ambasadei? Nu, în schimb el i-a dat (parțial, cică) dreptate vicepreședintelui SUA care aprecia că sistemul democratic este slab în România - poate sperând să smulgă astfel un rezultat pozitiv în privința programului de exceptare de la regimul vizelor.

„Dragilor” politicieni români, dacă SUA și Rusia vor cădea de acord asupra unor zone de influență în Europa, ploconeala voastră nu va schimba oricum nimic! Nu contați absolut deloc pentru marile puteri, așa că măcar încercați să nu păreți cârpe față de noi, cei care vă tot alegem din lipsă de alternative...

Înarmarea Europei

Auzim tot mai des în ultimele luni despre „reînarmarea Europei” ca prioritate zero - de multe ori se renunță chiar și foarte subțirele paravan al „apărării” după care se ascundea de obicei înarmarea. Ca motivație ni se servesc impredictibilitatea lui Trump și agresivitatea Rusiei - asemenea drobului de sare din poveștile copilăriei, ne sunt prezentate ca inevitabile conflictele armate viitoare în care Europa va fi implicată. Uneori conflictele viitoare sunt înlocuite cu mult prea uzata și stupida placă a „descurajării” - trebuie să descurajăm posibilii agresori construind cât mai multe bombe, avioane și submarine nucleare. Și scuturi anti-rachetă - care sunt cea mai mare (și scumpă!) abureală posibilă, total ineficiente într-un scenariu de atac masiv real (cu mii de drone, rachete și aviație).

În primul rând, ar fi foarte interesant de știut dacă noi, cetățenii din Europa, din China, din SUA sau Rusia chiar vrem război. E adevărat, ar fi suficient ca doar una din aceste entități să vrea război ca să-l poată începe. Dar vrea vreunul din popoarele astea război oare? Pentru ce ar vrea? Pentru ce ar vrea rușii să cucerească Europa? Pentru ce ar vrea poporul american să cucerească China? Pentru ce credeți că ar vrea chinezul de rând să subjuge SUA? Dar americanul de rând e îndobitocit de presa aservită (corporatistă și ea) că îi fură din buzunar chinezul sau europeanul, europeanului i se spune că rusul abia așteaptă să îl facă sclav, chinezului recunosc că nu prea știu ce i se spune - dar cred că-i ușor de convins că e în pericol, cu toată vânzoleala de submarine nucleare prin apele din jurul Chinei.

În al doilea rând, când unii (prea mulți!) concetățeni se entuziasmează la ideea reînarmării Europei, care va fi astfel puternică, va produce mai multe gloanțe, mai multe tancuri, mai multe obuze, aș vrea să știu dacă au puținul de minte necesară pentru a se gândi la gloanțe trecând prin capetele celor dragi lor, la fragmente de oameni zburând pe străzi după explozii, la case și blocuri care se năruie la bombardamente, la oameni murind de foame, la prizonieri schingiuiți, la femei și copii violați și eventual mutilați sau omorâți... Pentru că ăsta este războiul! Dacă n-ați ascultat cu atenție poveștile bunicilor sau străbunicilor voștri, sau dacă ei au crezut că vă protejează nespunându-vă cum e războiul, ei bine ar trebui să vă informați! Războiul nu sunt sloganurile și eroismele ieftine din filme. Războiul e mizerie și moarte, este umanitatea căzută în porniri sub-animalice. Chiar vreți să trăiți, sau copiii voștri să trăiască un război?

Nu vă amăgiți, marea majoritate nu veți avea unde fugi! Ucraina a pierdut un sfert din populație, poate credeți că veți fi printre acei norocoși. Dar pe de o parte și cei fugiți din Ucraina au lăsat, inevitabil, în urmă persoane la care țineau, iar pe de altă parte într-un război european nu veți mai avea unde fugi. Doar foarte puțini foarte bogați se vor putea pune la adăpost.

Și aici ajungem la un punct esențial - la cine dorește de fapt înarmarea, ca metodă infailibilă de îmbogățire. Aceștia sunt bogații lumii și marionetele lor - care au ajuns să fie cam toți politicienii din toate statele care contează. Problema este ce facem noi? Noi, populația care va muri de glonț și foame în război. Stăm și așteptăm să-și facă treaba călăii?

Ne îndreptăm spre un război la scară mare în Europa. Vă înșelați amarnic dacă credeți că noile arme și muniție produse nu vor fi folosite - ele vor fi folosite cu siguranță, într-un fel sau altul. Uitați-vă cum au fost folosite în ultimii 3 ani în Ucraina, spre a fi înlocuite cu unele noi, și extrapolați la scară europeană.

Vreți să plătim mii de miliarde din bugetele țărilor noastre (e valabil și pentru SUA, China, Rusia, nu doar Europa) ca să-i facem și mai bogați pe câțiva miliardari, luând de la sănătate, educație, mediu (catastrofa climatică e tot mai aproape de a deveni iminentă) - pentru a construi mijloace de a omorî oameni? Asta este omenirea în secolul XXI? Atât de cretini suntem?!?!

Atențiune, pică bugetul!

A anunțat Ministerul de Finanțe că anul trecut deficitul bugetar a fost de 8.65% din PIB. Mai mare, de peste 9%, a fost doar în anul 2009 (criza economică) și în 2020 (pandemia de Covid). Cum bugetul de stat este cam o treime din PIB, înseamnă că peste un sfert (mai precis 26.6%) din cheltuielile bugetare nu au avut sursa de venituri! Mie mi se pare un procent uriaș! 

Se dă vina pe recalcularea pensiilor, dar de fapt în 2024 s-au plătit pensiile recalculate doar 2 luni! Deci ori impactul a fost mic - și atunci de unde mama lui a venit deficitul enorm?!? - ori impactul va fi devastator în 2025. 

Sunt foarte curios cum va arăta bugetul pe 2025, despre care până acum aud că ar prevedea mai mult măriri decât scăderi pe la ministere, cât de absurde vor fi „previziunile” de încasări și creștere economică astfel încât să fie redus deficitul la 7% din PIB. Gândiți-vă că doar împrumuturile suplimentare luate în 2024 pentru a finanța cheltuielile bugetare aduc probabil undeva spre 1% din PIB în plus la cheltuielile din 2025 doar din rate și dobânzi... Adică aproximativ cam cât s-au „limitat” cheltuielile prin stupida „ordonanță trenuleț”.

Ca să închei revenind „la oile noastre”, bugetul cercetării anul trecut a fost, așa cum anticipam, 0.13% din PIB (zero virgulă 13) - adică de 8 ori sub acel minim de 1% prevăzut prin lege! Având în vedere cum a început 2025, este foarte probabil să doborâm recordul în jos și să trecem un prag psihologic, adică să scădem sub 0.1% anul ăsta. 

Haideți să facem și noi niște calcule, oameni buni, și să nu mai luăm de bune toate inepțiile debitate de mai-marii zilei ca să ascundă furturile și economia subterană din țara asta...

Editare ulterioară: 0.11% din PIB are cercetarea în propunerea de buget, deci foarte probabil ca execuția bugetară să fie la 0.1%.

Epoca de Aur

... sau „să moară toți dușmanii mei” pe stil american. A început astfel noul mandat al președintelui Trump. Cu un discurs sforăitor care în afară de lozinci n-a comunicat mare lucru, la „inaugurare” (că „știriștii” români au uitat termenul de „învestire”), sub privirile aprobatoare tâmp-mulțumite ale multimiliardarilor americani care au fost prezenți să-și arate susținerea foarte dezinteresată.

Nu doar Epoca de aur a fost reinventată la ei cu această ocazie, ci și ordonanțele de urgență - de-acum celebrele „ordine executive” din care noul vechi președinte semnează la kilogram. Constat însă că nu sunt milioane de oameni în stradă prin SUA ca să protesteze împotriva acestora, așa cum ne-am fi așteptat în „cea mai mare democrație a lumii”, de unde trag concluzia că ori mai sunt puțini care să se împotrivească, ori le este frică.

Să negi că există încălzirea globală cu cauză antropică, să crezi că poți arde până la ultima picătură de combustibili fosili care se pot extrage din scoarțe terestră fără a genera un cataclism climatic mondial, este desigur stupid și imposibil de înțeles chiar din perspectiva cercurilor de interese care-l susțin pe noul președinte. Până și justificarea de „energie ieftină” este aberantă - deja solarul și eolianul fiind mai ieftine (chiar și fără subvenții!) decât energia produsă prin arderea cărbunelui sau gazelor naturale.

Bun, vor pune „tarife” (se pare că „știriștii” români uită rapid și termenul de „taxe vamale”) pe produsele fabricate în afara SUA (și europenii s-au și arătat foarte afectați și dispuși la concesii din cauza asta!), care de fapt sunt cam majoritatea produselor, în multe domenii. Mă aștept să fie apoi tot felul de derogări pentru produsele fabricate în alte țări de companii transnaționale de obârșie americană. Dar ce vor rezolva cu taxele vamale? Va fi distribuția bogăției mai echitabilă în interiorul SUA?!? 

Pentru că asta este de fapt marea problemă cu care se confruntă ei acum! SUA este „great” de aproape un secol, problema e că „average Joe” nu mai simte deloc asta, pentru că în termeni reali veniturile și nivelul lui de trai scad continuu! Și asta se întâmplă din cauza tendinței naturale (și prin politicile neoliberare, acum neîngrădite) a capitalismului de optimizare a profiturilor, care scade tot mai mult cheltuielile (inclusiv și mai ales pe cele cu salariile, în cvasi-absența unor sindicate!). Este logic. Iar acum se lansează, „idiocracy-like”, perdele de fum (care chiar au, din păcate, șansele să lase în fum și ruine restul lumii) care promit să facă SUA „great again” ocolind total sursa problemei - nimic nu s-a zis despre venitul minim din State, despre asistența medicală pe care mulți nu și-o permit, despre condițiile de locuit precare pe care le îndură milioane de americani care și-au pierdut speranța într-un viitor mai bun măcar pentru copiii lor. Nimic despre etica muncii și angajatorilor în contextul extinderii aplicațiilor Inteligenței Artificiale, care vor duce la dispariția a zeci de milioane de locuri de muncă...

Să vedem ce va fi. Deja par să se contureze și în alte țări (în unele discursuri) politici mai riscante, agresive, uneori sfidând logica și ignorând binele societății, pe principiul (declarat sau nu) că „dacă în SUA de poate, de ce nu am face și noi”? Riscăm să pierdem foarte îngusta fereastră de oportunitate rămasă pentru evitarea unui cataclism climatic global (știu că am mai folosit termenul mai sus, dar cred că repetiția este necesară). Riscăm tot mai mult războaie nucleare nu neapărat mondiale, dar care vor duce la un conflict global cu consecințe dezastruoase pentru omenire. Este o atmosferă de tensiune crescândă peste tot în lume, iar răspunsul politicienilor este să dea tot mai mulți bani pentru înarmare (eufemistic înlocuind termenul cu „apărare”), de obicei în detrimentul sănătății și educației, formând un cerc vicios care va duce la război - în primul rând în Europa, dar și în alte părți ale lumii. Iar pe fondul condițiilor mai grele de trai, lipsei perspectivelor și a unei educații tot mai precare pentru majoritatea populației, vedem mișcările extremiste ridicându-se peste tot (chiar sprijinite pe față de unii miliardari americani).

Întrebarea, pentru toată lumea, inclusiv pentru cetățenii americani este: vrem o Epocă de aur a câtorva mii de miliardari, cu prețul unei Epoci de piatră pentru restul miliardelor de oameni de pe planetă?

Că dacă nu vrem, timpul în care am mai putea face ceva este tot mai scurt...

Vă mulțumim, domnule Președinte!

Fără a subestima imbecilitatea multora dintre cetățenii acestei țări, trebuie să recunoașteți că vi se datorează o parte importantă a meritului pentru situația actuală de la alegerile prezidențiale, domnule (încă) Președinte! 

Josnicia incredibilă a alierii PNL cu PSD, după distrugerea alianței cu USR cu care puteau continua guvernarea, a distrus practic PNL și, după cum s-a văzut, nici PSD-ului nu i-a priit. Și astea erau urmări evidente, care puteau fi anticipate. Ceea ce puțini au anticipat a fost doar forma (și un pic dimensiunea) surprizei de acum - că extremiștii urmau să obțină mult la vot era evident!

Vă mulțumim, domnule Președinte!

România lucrului bine făcut - praf - vă este recunoscătoare!

Amnezia ca mod de viață

Mă uit în jur, pe arii pornind de la zeci de oameni și crescând la cartiere, orașe, țări și continente. Și văd peste tot încurajată uitarea! Da, producem terabytes de date, în fiecare calculator mediu pot fi stocate informațiile din zeci de biblioteci, și totuși suntem îndemnați, ba chiar forțați unde este posibil, să uităm!

Pornind de la chestiile mici, dar utile pentru profit, cum ar fi să uităm că nu ne-a făcut bine la ficat hamburgerul de acum o săptămână și să mai mâncăm trei și săptămâna asta (că, deh, trebuie creștere economică!). Eventual să cumpărăm și unul-două medicamente, ca să putem mânca chiar patru hamburgeri delicioși. Astea sunt decizii personale care ne afectează viața noastră și, indirect, pe a celor apropiați.

Trecând la firmele și instituțiile unde lucrăm, unde de multe ori ești privind chiorâș dacă îndrăznești să-ți amintești că directorul a zis săptămâna trecută opusul celor pe care le susține astăzi, sau dacă nu vrei să „închizi ochii” și să te faci că nu-i vezi pe cei care taie frunză la câini dar „au spate”. Mizeriile vieții de angajat, am putea spune.

Problema e că ajungem la chestii care afectează societatea în ansamblu. Suntem bombardați cu informații contradictorii și ținuți în alertă tot timpul cu „breaking news” de instituții de presă aservite unor grupuri de interese, ca să nu mai putem discerne între adevăr și minciună și ca să uităm cât mai repede că acum doar câteva luni politicianul X a trecut de la partidul Y la Z, anterior înjurând de mama focului partidul Z... Și uităm, și votăm aceiași traseiști de 30 de ani, sau votăm noua generație de traseiști, identică în metehne dar și mai jos ca pregătire profesională și politică. 

La scară mondială uităm, treptat, cum a fost războiul (noi, în zonele unde am avut fericirea să nu mai avem războaie de aproape 80 de ani), cum au fost perioadele de penurie și foamete, și mărșăluim voioși, pas cu pas (dar cu pași tot mai repezi), spre un nou război, care va fi mai devastator decât anteriorul și care va fi însoțit de foamete și crime, ca toate războaiele. 

Și, în focul „breaking news” și al noilor războaie, uităm că deja a început cataclismul climatic, că în cel mai bun caz este deja al doisprezecelea ceas și că dacă nu facem rapid un efort mondial, concertat, acesta va fi aproape la fel de devastator pentru oameni și civilizație în ansamblu ca un război nuclear.

Iar oamenii par a nu mai avea timp să-și amintească - în goana permanentă după bani, glorie, fericire, nu-și dau seama că sunt mai săraci, nefericiți și că vor fi dați uitării imediat, spre gloria eternă a amneziei globale.

Slow motion to Apocalypse

Scuze pentru titlul în engleză, l-am folosit pentru că descrie cel mai bine sentimentul care mă încearcă de ceva vreme când mă interesez despre noutățile pe plan internațional. Ca să încerc o traducere descriptivă, este ca și cum aș privi un film cu încetinitorul spre un dezastru care devine din ce în ce mai probabil. Și care mie și altora ni se pare deznodământul evident al direcției actuale a evenimentelor, dar care pare a fi ignorat de majoritatea oamenilor. Și mă refer aici la oamenii din toată lumea, nu doar din țara noastră mică. Nu vreau să fiu (și nu cred că sunt) fatalist, dar motivele de optimism mi se par tot mai puține, la o analiză lucidă a faptelor și situației.

Ieri Statele Unite ale Americii și-au ales un nou / vechi președinte. Au avut de ales între doi candidați submediocri, a căror prezență ca unici candidați cu șanse este în sine o dovadă a decăderii sistemelor democratice - sisteme care au devenit ineficiente odată cu cvasi-dispariția surselor de informare independente. Dacă din 300 de milioane de locuitori doar pe aceștia doi i-au putut găsi și susține cele două partide, e semn rău. Și în Europa vedem politicieni și candidați la diferite funcții aleși „democratic” din ce în ce mai slab pregătiți, corupți sau chiar proști de-a binelea, marionete ale unor interese financiare în cel mai bun caz. Informația independentă și interesul oamenilor de rând pentru politică sunt esențiale pentru a ține sistemele în funcțiune.

Lumea s-a alertat după ce a câștigat Trump alegerile (și unii reacționează de parcă ar fi asta o surpriză!). Citesc azi că „Franța și Germania vor accelera pregătirile militare” din această cauză. Pregătiri militare pentru ce?! Aici revenim la filmul cu încetinitorul... 

Cursa înarmărilor care a reînceput (și așa-zisul ei motiv, „securitatea Europei”) este folosită ca pretext pentru tot felul de porcării economice și pentru a masca scăderea nivelului de trai, reducerea alocărilor bugetare pentru educație și sănătate, distragerea atenției de la dezastrul ecologic care a început deja și în privința căruia clasa politică nu este în stare să facă nimic. Și, bineînțeles, pentru continuarea transferului masiv de bogăție de la cei mulți la cei puțini, accelerat în timpul pandemiei.

Conflictul din Ucraina, care escaladează ușor-ușor cu fiecare lună și va deveni destul de curând un conflict direct Rusia-NATO (nu va face Trump pace cu Rusia, chiar dacă va abandona Ucraina!), va fi perdeaua de fum supremă prin care Europa (cel puțin jumătatea ei estică) va deveni câmp de bătălie, în acest conflict va intra și China (care poate va avea un câmp de bătaie secundar în Oceanul Indian) și ne vom asigura astfel de un nou război mondial care - culmea! - deja nu va mai conta dacă va deveni și nuclear sau nu. Nu va mai conta, deoarece opțiunea nucleară doar ar accelera lucrurile, dar deznodământul va fi același - decimarea câtorva miliarde de oameni și aducerea la stadiul de ruine a unei mari părți din suprafața locuită în prezent, și un trai mizerabil pentru câteva generații ale supraviețuitorilor (cu excepția câtorva zeci de mii care vor trece de Apocalipsă prin buncărele împrăștiate prin lume).  

În ultimii ani (de când cu „prezicerea” invadării Ucrainei, în care n-am crezut deoarece mi s-a părut și mi se pare în continuare o mutare sinucigașă pentru Rusia, dar care încet-încet s-a adeverit) văd că avansăm pas cu pas, ușurel dar neabătut, pe acest traseu al unui nou conflict la scară mondială. 

Iar dacă noi, populația, miliardele care vom muri și ai căror copii ne vor muri în chinuri oribile în războiul care se apropie (fie direct, de glonț și bombe, fie indirect, de foame, frig, molime și violențe), nu suntem în stare să ne opunem direcției în care mergem acum, să refuzăm războiul și să ne canalizăm eforturile spre evitarea dezastrului climatic, curând nu va mai fi scăpare.