Brambureală şi... abureală

Incredibilă chestia cu Boc şi salariile bugetarilor! După atâtea „negocieri” între ministere şi sindicate, după îndelungi cugetări la care au luat parte şi ministerele muncii şi finanţelor, proiectul de lege este ciuntit pe ultima sută de metri, anulând practic toată munca de până acum.

Să recapitulăm: s-a negociat cu sindicatele (aşa vândute cum sunt ele); s-a discutat cu Ministerul Finanţelor, s-a dat OK-ul. S-au stabilit coeficienţii de salarizare pentru toţi bugetarii, apoi au început să fie anunţaţi în mass-media: în mod eronat, conţinând toate taxele angajatului şi angajatorului, ca să pară mai mari. Ca să se mire populaţia de lefurile babane primite de bugetari.

Deja în acel moment mi-a devenit clar, mie şi românilor întregi la minte, că grilele anunţate nu pot fi aplicate. De ce? Pentru că ar fi însemnat creşterea majoră a fondului total de salarii, ori FMI pusese condiţia scăderii cheltuielilor. Deci, era clar abureală.

Aşa că mă aşteptam să se facă o „rectificare” de ultim moment, prin introducerea unui coeficient suplimentar (în jur de 0,5) cu care să fie înmulţiţi toţi ceilalţi coeficienţi. Astfel, de exemplu în învăţământ, salariile debutanţilor urmau să crească un pic faţă de cele actuale, iar cele ale celor în pragul pensiei să scadă cu 10-20%, din cauză că în conformitate cu noua grilă de salarizare diferenţele dintre minim şi maxim s-au micşorat.

În schimb, Ministerul Muncii m-a uimit şi pe mine, modificând selectiv anumiţi coeficienţi, adică influenţând ierarhiile stabilite de legea salarizării unice! O imbecilitate care i-a uimit şi pe cei care nu se mai aşteaptă de la nimic bun de la politicienii noştri... În plus, bâlbâiala penibilă a lui Boc, care habar n-avea de ce se întâmplă în propriul guvern – încep să mă conving că a fost pus acolo tocmai ca să fie clovn...

Dragi concetăţeni, a început deci distracţia cu salariile... Fiţi pe fază, pentru că după distrugerea economiei, devalizarea bugetului central şi a celor locale, tovarăşii au pus botul la ultima sursă de posibilă îmbogăţire pentru ei – salariile voastre...

„L”

Până acum puţină vreme, mai-marii naţiei, specialiştii nemaipomeniţi care ne conduc, declarau că punctul cel mai de jos a trecut, criza dă semne de slăbiciune şi economia va începe să crească din trimestrul al treilea al anului 2009. Imediat după alegeri, aşa cum era de aşteptat, previziunile au devenit brusc mai sumbre. Creşterea economică a fost amânată, din nou în mod previzibil, în trimestrul 4 al anului în curs – adică la fix când sunt alegerile prezidenţiale. Aşa cum v-aţi prins deja, scenariul de anul trecut se va repeta, după alegerile prezidenţiale urmând „revelaţia” că situaţia e mai gravă decât se prevedea.

S-a discutat şi despre „forma” evoluţiei economice în timpul crizei: „V” – adică descreştere, un minim scurt şi apoi creştere; „W”, adică două minime; „U”, adică un minim mai lung... Pe unul singur (parcă viceguvernator BNR) l-am auzit declarând acum ceva vreme, probabil fără să-şi dea seama de toate implicaţiile declaraţiei sale, că în România criza pare să aibă formă de „L”... Exact! România nu are o economie, aşa că efectele crizei se vor prelungi pe timp nedeterminat – accentuate de împrumuturi externe din care nu se vor face investiţii ci se va prelungi agonia...

La trecut

Gata, au mai trecut nişte alegeri. De data asta n-am mai ales incompetenţii pentru circul local, ci ne-am ales nişte clovni care să ne reprezinte la Uniunea Europeană. Poate că există câteva excepţii, dar generalizarea este justificată de majoritate.

Participarea la vot a fost scăzută, mai scăzută decât aşteptările lor şi mai mare decât speranţele mele. Pentru că cel mai util ar fi votul nul, dar următoarea acţiune în ordinea utilităţii şi spiritului civic, în condiţiile în care nu există cineva bun de votat, este neparticiparea la vot. Sunt din această cauză mândru de zona unde locuiesc, Sectorul 3 din Bucureşti, care a fost campion la neparticiparea la vot – prezenţa a fost de doar 13%.

Au fost totuşi vreo 180 de mii de oameni deştepţi, care au mers la vot şi l-au anulat. Din participarea la alegeri, putem trage concluzia că 72% din populaţie nu a simţit că ar avea pe cine să aleagă. Dragi cititori, dacă am reuşi să aducem la vot peste 50% dintre cei cu drept de vot ca să declare acest fapt, anulându-şi votul, am face o premieră mondială şi am deveni un exemplu care ar fi urmat de foarte multe popoare ale lumii. Dacă...

Destul!

Prin afişe puse în diferite locuri publice, suntem anunţaţi că votul dublu la apropiatele alegeri europarlamentare consitutie infracţiune, aspru pedepsită... Oare cel triplu este permis?...

Pe de altă parte, dragi guvernanţi, ca să vă puteţi lăuda cu o participare rezonabilă la vot, ar trebui să permiteţi votul cvadruplu, cel puţin. Pentru domniile-voastre, mesajul din partea electoratului nu va scris pe afişe, dar este clar: „VALEA!”

Eu aleg, tu alegi, el/ea alege. Dar pe cine???

Peste câteva zile sunt iar alegeri. Pentru Parlamentul European, de data asta. Vom vedea iar mulţime de alegători la urne, alegând dintre aceiaşi „foşti” din care tot alegem de două decenii încoace? Cu excepţiile de rigoare – candidaţi mai tineri dar cu aceeaşi mentalitate a celor mai în vârstă, sau mai rău.

De la runda trecută de alegeri, m-am hotărât să nu mai aleg răul mai mic. Voi merge şi acum şi voi desena pe buletinul de vot o căsuţă în care voi scrie „Fără reciclaţi şi hoţi” şi voi pune acolo ştampila. Dacă ar face mulţi ca mine, am transmite un mesaj. Dar cum nu vor face, voi fi doar un nebun care se plimbă până la secţia de votare.

Profesori virtuali

Într-un articol recent (link aici) văd că un "profesor de liceu gradul II, cu 6-10 ani vechime" are actualmente un salariu de încadrare egal cu 5 salarii minime pe economie. Adică vreo 3000 RON. Nu ştiu de unde au găsit tovarăşii de la Ministerul Muncii astfel de profesori... În prezent, nu există diferenţieri salariale între profesorii de liceu şi şcoală generală, iar un profesor gradul I, cu 30 de ani vechime în învăţământ, are un salariu de încadrare de doar 1800-1900 RON!! Deci un coeficient 3 faţă de salariul minim pe economie, la gradul maxim şi la vechime aproape maximă... Şi dacă se adaugă diferitele sporuri şi se scad impozitele, ajugem la un salariu net tot cam pe la aceste valori. Nici vorbă de coeficientul 5 pe care-l visează ministrul muncii în lumea lui virtuală, la gradul II!

Coplata

De la 1 septembrie va intra în vigoare sistemul de coplată a serviciilor medicale. Cică cetăţenii sunt de acord, că sistemul va duce la responsabilizarea medicilor şi scăderea corupţiei. Pe hârtie, totul OK: ministrul ne dă exemplul apendicitei, unde va exista un ghid clinic clar, cu serviciile necesare, care vor fi suportate de la buget, şi cele facultative pe care pacientul le poate cere contra cost. Aici intervin însă două probleme majore de punere în practică: în primul rând, diagnosticul nu este întotdeauna aşa uşor, şi poate medicul ar trebui să nu se gândească în primul rând la bani ci la binele pacientului. Sunt situaţii limită, mult mai grave decât o apendicită, unde nu poate fi făcut un „ghid” şi unde medicul trebuie să fie liber să-şi facă meseria neîngrădit. În al doilea rând, nimic nu poate opri medicii să „bage pe gât” pacienţilor ce servicii vor ei: cine îşi permite pe patul de spital să zică „nu, de asta n-am nevoie”?...

Aşa că, tot „bunul” sistem de coplată este un fiasco din start, încă o tâmpenie pentru a mai stoarce câţiva bani de la populaţie pentru un buget care nu mai ajunge pentru câte vile vor guvernanţii... Vom plăti unele servicii pe care înainte nu le plăteam, continuând să dăm şi şpăgile pe care le dădeam până acum – că doar n-au crescut lefurile medicilor peste noapte...

Zâmbiţi, mâine va fi mai rău!

Tembelism

Aflu de pe un site de ştiri că vindem... apă! Români deştepţi din partea de vest a ţării vând apă în Ungaria, câteva milioane de metri cubi pe an. La preţuri mai mici decât cele din România. În timp ce în zonă culturile se usucă pe câmpuri, afectate puternic de secetă, în Ungaria grâul creşte voios, în parte şi datorită apei de la noi. N-am nimic cu capra vecinului, sau cu faptul că vecinul e ungur. Ceea ce mă deranjează e prostia absolută care domneşte în ţara asta – noi irigăm doar 16000 de hectare din cele 350000 afectate de secetă (în zona de vest), vindem apa în străinătate pe preţ de nimic, după care va trebui să plătim daune ţăranilor afectaţi de secetă şi în plus să importăm produse agricole de la cei cărora le-am vândut apa... Păi nu e imbecilitate ridicată la rang de artă???

Noutăţi. Sau nu.

Am făcut o pauză destul de lungă de la scrisul pe blog... Din neînţelegere, sau din sictir. Între timp, multe şi negative s-au întâmplat. Încă o pseudo-grevă a profesorilor, trădaţi (pentru a câta oară) de sindicate, un preşedinte care abia ştie să vorbească româneşte care reproşează incompetenţa profesorilor (pentru insuccesurile educării noii generaţii), tone de deşeuri scrise sau audio-vizuale despre criză, mici, bere şi proşti de 1 Mai... Un amalgam de pseudo-evenimente pentru „publicul” doritor de circ.

Au venit (cică) şi primii bani de la FMI. Într-un acces de sinceritate, unul de la putere a recunoscut că fără ei se putea ajunge la a nu se mai putea plăti pensiile şi alte cheltuieli curente ale statului. Deci, adio povestea cu rezerva Băncii Naţionale... Tehnic vorbind, probabil povestea este adevărată, în sensul că banii n-ar putea fi furaţi direct din Banca Naţională, e mai bine ca aceasta să garanteze cu ei nişte împrumuturi luate de stat de la bănci private, ca să mai trăiască (fure) şi ei... Practic însă, sunt încă 20 de miliarde de euro care se vor duce pe apa sâmbetei, pentru a mai lungi cu 2-3 ani agonia unei economii muribunde.

În rest, toţi politicienii sunt foarte ocupaţi cu o nouă tură de gogoşi electorale, în vederea europarlamentarelor. Vom avea nişte reprezentaţi pe cinste şi-acolo... Va fi iar importantă participarea la urne? Vom fi iar ca o turmă de oi bezmetice?...

Coincidenţă?

Preşedintele Băsescu şi mulţi alţii ne spun în emisiunile televizate că efectele viitorului împrumut de la FMI (care se va semna abia la începutul lui mai) se văd deja în scăderea cursului Euro.

Dragi tovarăşi care sunteţi aşa de experţi în economie, nu cumva scăderea s-ar putea datora faptului că în această perioadă dinaintea Paştelui vin în ţară mulţi români de peste hotare, făcând o infuzie de euro pe piaţă?... Că anii trecuţi aşa se întâmpla, înainte de Paşte şi de Crăciun scădea cursul Euro. Cu ce-i mai breaz anul ăsta?