sâmbătă, 24 octombrie 2020

O noapte la UPU

Am avut de curând prilejul să vizitez o Unitate de Primiri Urgențe, într-un spital non-Covid. Nimic grav, se pare, dar simptomele m-au obligat să mă prezint seara pe la 9 la „camera de gardă” a Spitalului Universitar din București, cu toată reticența pe care o aveam din cauza pandemiei și a riscurilor suplimentare inerente unei spitalizări în România.

Sosind acolo pe picioare, am așteptat la o coadă de câteva persoane, într-o zonă tampon între două uși, în care păreau a fi cam mulți oameni pentru perioada pandemiei... În aceeași zonă intrau să aștepte „aparținătorii” și ieșeau pacienții în pijamale după ce treceau de sălile de primiri urgențe și urmau să meargă „pe salon”, să fie internați. Unde or fi măsurile anti-contaminare?... 

În fine, într-un interval de aproximativ două ore mi s-a cerut cartea de identitate, am semnat niște declarații că n-am contactat persoane suspecte de Covid și n-am călătorit în străinătate și am fost trimis la sala Urgențe majore 1 (nu pentru că ar fi considerat că am ceva grav, ci pentru că sala de primiri urgențe minore era ocupată, cum am bănuit eu, cu ceva legat de Covid). Cât am așteptat afară tot vedeam ambulanțe venind, odată intrat tot vedeam pacienți venind... Tot mai des, până pe la 12-1 noaptea, apoi ritmul de venire a mai scăzut.

Medicii erau în număr destul de mare, dar și pacienții extrem de mulți! Destul de repede mi-a fost alocat un pat și mi s-a luat sânge pentru analize. Medicii purtau măști și se dezinfectau des pe mâini. Pacienții, și ei, majoritatea purtau măști, cu excepția a 2-3 „revoluționari” care era clar că luaseră ceva la bord...

Mă rog, mi s-au făcut tot felul de analize până pe la 6 dimineața, când am fost fericit că nu trebuie să fiu internat! Mă dusesem, seara, pregătit cu bocceluța pentru această eventualitate, dar după ce-am văzut în noaptea aia, am răsuflat ușurat că n-a fost cazul! Ulterior analizele nu s-au dovedit suficiente, până la urmă nu era scris un diagnostic clar pe foaia de ieșire și a rămas cu „va urma”, am făcut ulterior și alte analize și probabil voi mai face... Dar nu sunt supărat, m-am gândit cum ar fi să fiu doctor, să lucrez în haosul acela trepidant 8-12-16 ore continuu și cred că unele cazuri ca al meu, care nu necesită intervenție urgentă, e normal să fie tratate mai superficial, în sensul că se evaluează dacă e urgent sau nu, fără a se intra în detaliile diagnosticului dacă nu e... 

Pentru că nu ai cum să faci altfel! Timpul pe care-l poate aloca doctorul fiecărui pacient este extrem de mic. Practic am interacționat cu 4 sau 5 doctori în noaptea aceea, din care doar unul a avut timp (pe la 5 dimineața!) să asculte mai pe îndelete ce aveam de zis despre simptome și evoluția lor. Doctorul de la ecografie abia se mai ținea pe picioare de oboseală - se vedea pe fața lui, dar am auzit și când vorbea cu asistenta între 2 pacienți (care intrau unul după altul, care pe picioare, care pe tărgi), că trebuie neaparăt să ia o pauză... Doar că pacienții tot veneau, iar unii chiar nu puteau să aștepte.

Am văzut medici și asistenți SMURD extenuați și totuși luptând cu oboseala și rămânând alerți, câteodată insistând ca pacienții pe care-i aduceau să primească atenție mai rapid și discutând cu medicii de la UPU posibile diagnostice. Am văzut medici rezidenți discutând între ei și îndrăznind să contrazică medicul șef când credeau că acesta greșește, ceea ce mi-a dat un pic de speranță privind viitorul medicinei în România... Dar am văzut și aglomerație, puzderie de paturi prin saloanele de la UPU, reguli de igienă nu întotdeauna respectate, suprasolicitarea personalului medical.

Noaptea la UPU a fost o experiență memorabilă - pe care bineînțeles n-o doresc nimănui (eu am avut noroc că nu a trebuit să rămân internat), dar care m-a făcut să văd un pic mai bine sistemul și oamenii... Și parcă am o speranță în plus: că tinerii care intră în sistem vor reuși să-l schimbe și li se va permite (căci despre asta e vorba!) să îmbunătățească și dotarea și condițiile din spitale... 

Pentru că problema la noi nu e lipsa fondurilor, ci căpușele care le fură de 30 de ani încoace și care nu permit oamenilor competenți și integri să acceadă la funcții de decizie. Poate după ce-au furat atât, căpușele își vor da seama că pot fi acum „afaceriști cinstiți” și vor lăsa Oameni adevărați în funcții. Poate...


luni, 11 mai 2020

Un mic calcul

Citesc că anul trecut românii din străinătate au trimis în țară 7.2 miliarde de euro. Probabil puțini din banii ăștia au rămas în bănci, majoritatea fiind cheltuiți pentru traiul de zi cu zi și ceva investiții imobiliare aici în țară. Asta înseamnă că vreo jumătate din sumă a ajuns (sau ar fi trebuit să ajungă, într-o economie funcțională), într-o formă sau alta, la stat.

Același stat a mai făcut împrumuturi externe de 8-9 miliarde de euro în 2019. Asta înseamnă vreo 11-12 miliarde de euro în total, bani veniți în țară și care nu sunt rezultatul vreunor activități productive locale. Aceștia pot acoperi salariile tuturor bugetarilor din România, și dacă mai socotim și că din salariile bugetarilor jumătate tot la stat se întorc, direct, rezultă că au rămas și câteva miliarde de alte chestii - de peticit bugetul derizoriu alocat sănătății sau bugetul de asigurări sociale, de exemplu. 

Bun, și atunci unde sunt banii rezultați din activitățile productive ale României?! Intră toți în malaxorul de șpăgi și contracte inutile, cu dedicație? 
Mai există activități productive în țara asta, în afară de Dacia, Ford și câteva firme de IT?


joi, 19 martie 2020

La vreme de Covid...

N-am mai scris de multă vreme... Și din cauză că am avut mai puțin timp decât de obicei, dar și din cauză că nu am considerat că trebuie să mai încarc bula în care viețuiesc eu cu chestii știute de toți ceilalți din aceeași bulă. Este motivul pentru care nu mai cred că „makes a difference” dacă scriu sau nu și tot mai des mă gândesc că e pierdere de vreme... Mai scriu doar când mă revoltă foarte tare ceva.

Cum ar fi inconștiența compatrioților noștri în acestă criză a societății (sau chiar a civilizației noastre) în fața provocării coronavirusului. Lipsa celei mai elementare considerații nu doar pentru concetățeni, dar chiar și pentru membrii propriei familii! O inconștiență criminală care va costa multe vieți nevinovate în România, multe morți care nici măcar nu vor fi contorizate drept cauzate de coronavirus, poate doar într-un viitor îndepărtat în vreun studiu istoric...

Fuga a zeci, poate sute de mii, de români împrăștiați prin Europa înapoi în țară după declanșarea crizei infecțiilor cu Covid-19 este, după părerea mea, expresia ultimă a disoluției acestui popor. Arată, cred, și anvergura reală a muncii la negru a românilor prin țările occidentale, pentru că oricât de cretin sau nesimțit ai fi, nu e posibil să nu îți dai seama că ai mai multe șanse de supraviețuire în sistemul medical francez sau chiar italian, față de cel românesc, în cazul în care te îmbolnăvești! Sau poate, în cinismul egoismului lor cretin, s-au gândit că în România „prind primele paturi” când ajung! Totul e posibil, deja nu m-ar mai mira nici o astfel de logică animalică.

Oricum, rămâne adevărat că între zecile de mii de înapoiați în țară sunt cu siguranță mii de purtători (simptomatici sau nu) ai virusului, care s-au răspândit prin satele țării unde nu pot fi nici izolați nici verificați și acum împrăștie virusul copiilor, vecinilor, părinților care vor muri pe capete...

Asta este nimicnicie. Cei care au făcut asta sunt doar niște animale cu chip de om - de fapt mai rău decât animalele! - care nu vor putea fi nici prinși nici pedepsiți. Doar judecata celor sănătoși la cap și a istoriei îi va ajunge, dar pentru niște animale oricum nu contează asta.

Aș mai face o observație privind revoltele din penitenciare. Peste tot în lume (și pe la noi) aud că au loc revolte, evadări, violențe prin pușcării ca urmare a interzicerii vizitelor, pentru limitarea împrăștierii noului virus. Păi suntem chiar orbi?! Credem că se revoltă pușcăriașii pentru că nu pot să-și infesteze rudele care îi vizitează sau să ia de la ei virusul, sau vedem adevărul, și anume că sunt pline pușcăriile de mafioți care își conduc prin interpuși rețelele și de dependenți și traficanți de droguri care își primesc „marfa” din afară?! Sper ca după criza asta să se ia niște măsuri pentru ca pușcăriile să fie chiar pușcării, nu centre de tele-muncă pentru mafioți!


sâmbătă, 16 noiembrie 2019

Turul doi

Surprize nu prea au fost în primul tur, era destul de clar cine vor fi combatanții în cel de-al doilea. Combatanți, vorba vine...  Se pare că nu va fi nici o dezbatere între ei. Doar aruncături de vorbe prin conferințe de presă (eventual și preferabil cu jurnaliști „prieteni”).

Uneori, aruncăturile sunt cel mult ambigue, dacă nu reușesc chiar să transmită opusul celor ce se intenționau a fi transmise - de exemplu, ce înțelegeți din enunțul acesta?
„A fost foarte activă când a fost vorba să facă zid, împreună cu Guvernul, împotriva unor persoane cu probleme penale.”
Eu înțeleg că e de bine, nu? Puteți asculta toată declarația, e online, ca să vă convingeți că nu e din cauză că ar fi scos din context pasajul.
De partea cealaltă, știm cu toții, gafele de exprimare și fracturile logice se țin lanț de multă vreme.

Totuși, chiar cu posibilitățile de exprimare limitate de ambele părți, ar fi fost de dorit o dezbatere. Actualul partid de guvernământ are acum acces la date despre realitatea din ministere care ar putea și ar trebui folosite. Altfel, la anul vom vota iar prost și se va face o alianță care să-i asigure liniște și un subiect de conflict Președintelui până în douăzeci-douășpatru. Și să nu uităm, multe sentințe penale sunt în curs de anulare datorită onor-Curții Constituționale... Prietenii știu de ce.


sâmbătă, 9 noiembrie 2019

Vot?

Ieșim la vot?
S-a anulat și ploaia din prognoza meteo pentru mâine, nu mai există scuze.

Despre candidați probabil că nu mai pot scrie azi.

vineri, 2 august 2019

Inepția

Știu că nu-i bine să scrii la nervi, dar câteodată cei care ți-i provoacă profită de faptul că prea puțini reacționăm și așteptăm să ne calmăm...

Citesc într-o știre pe Hotnews un citat din doamna ministru al Educației, când într-o emisiune la antenă s-a referit la fata ucisă zilele trecute în Caracal:
„De exemplu, Alexandra - m-am interesat la Inspectoratul Școlar - mergea la școală, avea abonament. Ce a determinat-o să se ducă la mașină de ocazie?”
„Totuşi, eu am învăţat de acasă să nu mă urc în nicio maşină străină”

Și pe lângă furia de moment, simt disperarea care s-a acumulat în timp, în ani de zile în care nu reușim să vedem decât aceleași triste figuri ale unor politicieni incapabili! Incapabili nu doar de a conduce o țară - incapabili de niște raționamente elementare, incapabili de a înțelege oamenii din jur și trăirile umane, incapabili de vedea mai departe de contul bancar propriu!

În primul rând, nu cumva e vacanță?! De ce și-ar face abonament la acel probabil infect microbuz care trece doar de 2 ori pe zi prin comuna ei, pe perioada vacanței?! 

În al doilea rând, pentru că mijloacele de transport în comun lipsesc (datorită știm noi cum, pentru că știm cu toții cine au guvernat cea mai mare perioadă din 1989 încoace!) și nu toți oamenii au mașini sau pot să aibă mașină la dispoziție oricând, autostopul este o metodă foarte utilizată de transport. Și nici nu e ilegală, dacă nu e pe bani! (E adevărat că de cele mai multe ori e pe bani și nu contest că ar trebui sancționat acest fapt, dar e ca și cu parcările ilegale în București - atâta vreme cât nu există alternative, nu s-a îndrăznit stârpirea fenomenului.) 
Satele și comunele mici sunt dependente de orașele din apropiere și de aceea oamenii au de multe ori nevoie să ajungă acolo. Era vorba de un drum de câteva minute și toți făceau la fel. 

În al treilea rând, vine cumva cu exemplul personal din anii '50?! Pe bune?! Aș putea să scriu multe pagini despre motivele pentru care este aiurea comparația, dar nu vreau să jignesc inteligența cititorilor... Mă limitez la a mă întreba dacă făcea naveta la de la Malovăț la liceul din Drobeta-Turnu Severin și dacă da, cu ce? 

Știți cum e vorba: „dacă tăceai, filozof rămâneai”.

„Clasa politică” trăiește undeva într-un univers paralel din care crede că în universul ăsta al nostru suntem doar lobotomizați care nu putem gândi cu creierul propriu... Dar din punctul meu de vedere, membrii acestei „clase zero” „politice” (ghilimelele nu sunt întâmplătoare) par din ce în ce mai lobotomizați, incapabili să înțeleagă realitatea și faptul că acum oamenii au mai multe surse de informare, nu ca pe vremuri, nu se mai uită tâmp în plombele lor când debitează tâmpenii și minciuni în fiecare minut.


sâmbătă, 27 iulie 2019

Colaps

Așa arată începutul haosului, colapsul instituțiilor statului, un stat care a devenit (prin vot cinstit, bineînțeles) o cleptocrație, un stat în care hoția și minciuna au devenit comportamentul predilect al „conducătorilor” și modele de urmat pentru noile generații.

Întâmplarea tragică de ieri, cu copilul care a fost omorât de un psihopat deși reușise să apeleze (de 3 ori!!!) serviciul de urgență 112, poliția neintervenind decât după 19 ore, este incredibil prin absurdul lui. Vina e aruncată apoi între instituții: poliție, parchet, serviciul de telecomunicații speciale. Adevărul e că toate aceste servicii au partea lor de vină, iar aceasta derivă din incompetența care s-a cocoțat până la vârful piramidei (de fapt, fiind promovată de sus în jos pe toate nivelurile de conducere), această incompetență ducând la imposibilitatea de a acționa! Da, pentru că trebuie să-ți știi meseria, menirea de a fi în serviciul public, legile, pentru a decide ca șef de dispozitiv de intervenție să spargi poarta omului dacă tu crezi că înăuntru se petrece o crimă, chiar cu prețul unor explicații administrative ulterioare. Ca să intri în curțile vecinilor, să te sui să te uiți peste gard, să bați la ușa suspectului ca distribuitor de pliante, etc... Într-un cuvânt, să faci tot ce poți pentru a salva o viață de om!

STS se disculpă spunând că o funcție de localizare mai precisă era inclusă în cerințele dintr-o licitație pentru upgrade-ul sistemului 112, începută acum un an și, ca multe licitații publice, împotmolită printr-o contestație pe la Curtea de apel. Dar de ce trebuia funcția asta care înțeleg că e disponibilă și gratuit să fie inclusă într-o licitație de 40 de milioane de euro?! Și de ce nu a fost inclusă de la început în sistem?! Eu nu m-aș fi gândit că ar putea să nu fie deja operațională - când suni la 112 e vorba de o situație de urgență, poate nu știi strada și numărul, sau kilometrul la care ești pe autostradă, sau poate mai poți doar să mormăi ceva neinteligibil, cum mama dracului să nu localizezi apelul?!...

Cum să dureze 19 ore până să intervii?! Cum?!

Și ăsta e doar cel mai recent exemplu al eșecului serviciilor statului în a fi „servicii” nu de făcut bani și de acoperire pentru mai-marii zilei, ci pentru populație! Am avut săptămâni la rând sistemul de carduri de sănătate nefuncțional, iar funcționarea în condiții „normale” este doar „funcționare”, între ghilimele, pentru că merge greu și cu întreruperi tot timpul. Alt sistem plătit cu zeci de milioane de euro dar care valorează de cel puțin 10 ori mai puțin, prin hardware-ul insuficient și software-ul defectuos, instalate de o firmă a știm-noi-cui...

Sistemul 112 a mai dat rateuri mediatizate și în trecut - au murit oameni pentru că apelul nu a fost localizat și/sau nu s-a intervenit la timp. Ca să nu mai vorbim de urgențe medicale la care salvarea ajunge după jumătate de oră sau mai mult - și nu în creierii munților ci la 4km de ieșirea din București!

Incompetența ucide, da. S-a demonstrat prin dezastrul de la Colectiv, și s-a demonstrat și înainte și după el, în nenumărate alte cazuri... Întrebarea este: noi ce facem?


marți, 28 mai 2019

Votul și alte întâmplări

Am început ieri să scriu despre împiedicarea votului unei părți importante a românilor din străinătate, dar nu m-am mișcat destul de repede și s-au mai întâmplat și altele... Declarații, comunicate, o hotărâre judecătorească răsunătoare. Voi lăsa însă, la început, partea despre vot.

Păcat că în străinătate votul a fost sabotat pe față... Bineînțeles, mai-marii de la București știau în ce parte vor înclina balanța cei care votează din străinătate și erau conștienți că factura pentru gazele din august a ajuns la scadență, așa că nu s-au deranjat să le asigure oamenilor dreptul constituțional la exprimarea opțiunii electorale.

Ne spune ministrul de externe, inocent așa, că ei se așteptau la doar 30% participare la vot în diaspora, i-a luat prin surprindere numărul mare de alegători (așa cum și iarna îi surprinde tot timpul, la noi, pe primari și miniștri). Păi stați un pic, nu cumva avem mari probleme cu matematica și aici? (după episodul stupid de la Ministerul Mediului care „n-a găsit o formulă matematică satisfăcătoare” pentru taxa auto)

30% din cei peste 4-5 milioane de români care trăiesc în afara țării înseamnă, chiar dacă îi scădem pe cei minori, cam un milion de persoane! Cu cozi interminabile de dimineața devreme au reușit să voteze în toată lumea sub 400 de mii de oameni! Deci ce ați asigurat dumneavoastră, domnule ministru?! Spuneți că v-ați făcut datoria - întrebarea este față de cine?! Dacă votau măcar un milion, da, puteați spune că nu v-ați așteptat să fie 1,5 milioane care să vrea să voteze... Dar așa, ați furat pur și simplu peste 5% din procentele finale ale USR-PLUS și PNL! Prin îngrădirea unui drept garantat de Constituția țării.

Ulterior, sub avalanșa de acuzații, onor-ministrul de externe „a schimbat placa”, trecând de la o atitudine sfidătoare de „eu nu am nimic a-mi reproșa” la a-și cere scuze românilor din Diaspora. De parcă ar folosi la ceva scuzele, după ce ți-ai bătut joc de oameni - și nu e prima dată! Am văzut liste publicate de secțiile de votare din străinătate: peste trei sferturi din buletinele de vot alocate n-au fost utilizate, acolo unde știu că au fost cozi și oameni care n-au mai apucat să voteze! Aș vrea să aud de la ambasadele României câte secții și ștampile au solicitat și câte li s-au alocat... Cum și-a putut închipui cineva că se va putea vota în ritm de 2 secunde / votant cu doar 3-4 cabine de vot?!

S-au tot dat actualizări ale scorurilor la alegeri pe parcursul zilei, iar la un moment-dat, spre seară, s-a întâmplat ceva foarte ciudat și n-am văzut pe nimeni până acum să se întrebe: pe la 6-7 seara s-a comunicat că s-au numărat peste 99% din voturi și PSD și USR-PLUS erau la sub 0,3% diferență, pentru ca ulterior, în comunicatul BEC de la 8 seara, să se spună că s-au numărat 96% și că USR-PLUS e cu 3% în urma PSD... Din păcate n-am găsit pe net înregistrarea comunicatului, așa că să așteptăm rezultatele finale.

Cât despre sentința pronunțată - care era mult mai bine să fie dată înainte de alegeri - rămâne să vedem urmările, dacă partidul se va restructura și va renunța la măsurile economice dezastruoase și la încercările de subordonare a puterii judecătorești. Și la ordonanțele de urgență fără nici o urgență și care apoi imediat sunt peticite cu alte ordonanțe, fiind de multe ori nu doar împotriva oricărei logici economice ci de-a dreptul inaplicabile...

Vom vedea. Oricum, a fost bine că s-a votat mai mult decât prevedeau unii și aproape cât sperau alții. Epoca „politicienilor de meserie” ar trebui să apună, votul electronic și participarea directă sunt acum tehnic posibile și, după părerea mea, acest apus combinat cu un efort de informare imparțială din partea fiecăruia sunt singura cale de a păstra viabil un sistem democratic. Altfel vom asista neputincioși la eșuarea democrației și ne vom refugia (din nou) în totalitarism.


sâmbătă, 25 mai 2019

26

Cât mai mulți ar trebui să trecem peste apatie, dezamăgiri, nehotărâre și să mergem la vot. Pentru că, până una-alta, democrația evoluează într-o direcție foarte urâtă (nu doar în România) și doar printr-o opoziție masivă se mai poate schimba cursul ăsta...

Până la idei și dezbateri filosofice despre soarta lumii însă, suntem asaltați aici în România de o ofensivă incredibilă a incompetenței și hoției ridicate la rang de politică națională. Și trebuie să oprim asta cât mai repede, pentru că deja pagubele sunt enorme și cresc cu fiecare zi de întârziere... Iar un prim pas sunt alegerile astea, care ar putea fi ca de obicei sau ar putea fi un semnal... Un semnal că nu suntem o turmă de imbecili și că vrem o schimbare de substanță în modul în care politicienii ne reprezintă.

Hai că se poate!

marți, 21 mai 2019

Nedumeriri

Domnișorelnic, cineva comunică presei că doar după europarlamentare ne va dezvălui dacă va candida la „cea mai înaltă funcție în stat”! Să mori de râs, nu alta... Iar alt potențial pretendent de la aceeași dubioasă alianță spune că vor discuta serios cu partenerii cine va candida.

Nu vă mai obosiți, stimabililor, știm prea bine ce țintește fiecare! Și că la cât ați golit de atribuții funcția de președinte, nu mai e atractivă pentru cine vrea adevărata putere...

Întrebarea este dacă până la alegerile prezidențiale va apărea totuși vreo alternativă viabilă la ăștia care știm deja că vor candida...

Iar ieri televiziunile (de toate culorile) ne-au intoxicat cu descălecarea fosforescentului din Madagascar pe Otopeni și cu așteptarea chinuitoare la poarta Rahovei... Fraților, ați înnebunit?! Ăsta e subiect de ore întregi de transmisie în direct?! Că a fost extrădat un infractor și adus în țară?... Merită poate 10 secunde pe an, așa, să ne anunțe la știri cam cât a mai recuperat statul din cele 120 de milioane.
Chiar sunt curios dacă îi ia mai mult de-o lună să-și anuleze pedeapsa - e foarte posibil să scape „la pachet” cu daddy. Surprize, surprize, dar după 26 mai of course, ca să vadă și judecătorii încotro suflă vântul.

Serios acum, ieșim și noi la vot de data asta, sau suntem iar o mămăligă moale?...