Mă uit în jur, pe arii pornind de la zeci de oameni și crescând la cartiere, orașe, țări și continente. Și văd peste tot încurajată uitarea! Da, producem terabytes de date, în fiecare calculator mediu pot fi stocate informațiile din zeci de biblioteci, și totuși suntem îndemnați, ba chiar forțați unde este posibil, să uităm!
Pornind de la chestiile mici, dar utile pentru profit, cum ar fi să uităm că nu ne-a făcut bine la ficat hamburgerul de acum o săptămână și să mai mâncăm trei și săptămâna asta (că, deh, trebuie creștere economică!). Eventual să cumpărăm și unul-două medicamente, ca să putem mânca chiar patru hamburgeri delicioși. Astea sunt decizii personale care ne afectează viața noastră și, indirect, pe a celor apropiați.
Trecând la firmele și instituțiile unde lucrăm, unde de multe ori ești privind chiorâș dacă îndrăznești să-ți amintești că directorul a zis săptămâna trecută opusul celor pe care le susține astăzi, sau dacă nu vrei să „închizi ochii” și să te faci că nu-i vezi pe cei care taie frunză la câini dar „au spate”. Mizeriile vieții de angajat, am putea spune.
Problema e că ajungem la chestii care afectează societatea în ansamblu. Suntem bombardați cu informații contradictorii și ținuți în alertă tot timpul cu „breaking news” de instituții de presă aservite unor grupuri de interese, ca să nu mai putem discerne între adevăr și minciună și ca să uităm cât mai repede că acum doar câteva luni politicianul X a trecut de la partidul Y la Z, anterior înjurând de mama focului partidul Z... Și uităm, și votăm aceiași traseiști de 30 de ani, sau votăm noua generație de traseiști, identică în metehne dar și mai jos ca pregătire profesională și politică.
La scară mondială uităm, treptat, cum a fost războiul (noi, în zonele unde am avut fericirea să nu mai avem războaie de aproape 80 de ani), cum au fost perioadele de penurie și foamete, și mărșăluim voioși, pas cu pas (dar cu pași tot mai repezi), spre un nou război, care va fi mai devastator decât anteriorul și care va fi însoțit de foamete și crime, ca toate războaiele.
Și, în focul „breaking news” și al noilor războaie, uităm că deja a început cataclismul climatic, că în cel mai bun caz este deja al doisprezecelea ceas și că dacă nu facem rapid un efort mondial, concertat, acesta va fi aproape la fel de devastator pentru oameni și civilizație în ansamblu ca un război nuclear.
Iar oamenii par a nu mai avea timp să-și amintească - în goana permanentă după bani, glorie, fericire, nu-și dau seama că sunt mai săraci, nefericiți și că vor fi dați uitării imediat, spre gloria eternă a amneziei globale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu