Am citit de curând știri privind „metamorfozarea” materiei „Istorie” din școli într-o „modernă” (?) „Educație pentru societate”. De fapt am remarcat și multe alte denumiri pompoase (care se vor „de actualitate”) la materiile de învățământ. Valuri de reforme de formă, fără fond, s-au rezumat la astfel de creații inutile.
Nu mi-a plăcut materia „Istorie” în școală (poate cu mici excepții) și cred că această materie a fost tratată nepotrivit, sau prost, și înainte de 1989 și după. Înainte de 1989 linia directoare era punerea în lumină favorabilă a comunismului în opoziție cu „capitalismul imperialist” în istoria recentă și elogierea poporului român în perioadele anterioare. După 1989 s-a dorit „descomunizarea” manualelor, dar asta s-a făcut în mod haotic și înlocuind cu nimic sau cu lecții de proastă calitate în graba „schimbării”.
După părerea mea, nici elogiile ieftine (pentru poporul geto-dac, român, comunism, capitalism etc.) nu sunt bune, profesorii și manualele de istorie ar trebui cumva sa reusească să transmită elevilor o apartenență; nu că suntem cei mai tari de pe planeta ci că ăștia suntem, cu bune și rele, să ne intereseze cine am fost ca să știm cum să evoluăm și să nu repetăm greșelile trecutului...
Nu cred că și-a pus cineva problema după '89 ce vrea să transmită programa de istorie, ce învățăminte trebuie să tragă elevul, cred că fiecare autor a scris despre domeniul lui îngust de studiu acolo, în câteva pagini și gata manualul.
Iar acum vor să desființeze materia cu totul, ca să nu avem termen de comparație pentru politicienii de azi (și nu doar din Romania, aș zice). Vor s-o dilueze în acea „educație pentru societate” care poate deveni foarte bine, ușor, previzibil, o „educație pentru a fi mase de manevră”, numere inerte în statisticile alegerilor de care profită „băieții deștepți”...
Ar trebui mai degrabă să se predea în școli un fel de „Istorie comparată”, care să fie prezentată cu legături logice între evenimente și relații de cauzalitate, nu ca pe o înșiruire de date de tocit...
Nu mi-a plăcut materia „Istorie” în școală (poate cu mici excepții) și cred că această materie a fost tratată nepotrivit, sau prost, și înainte de 1989 și după. Înainte de 1989 linia directoare era punerea în lumină favorabilă a comunismului în opoziție cu „capitalismul imperialist” în istoria recentă și elogierea poporului român în perioadele anterioare. După 1989 s-a dorit „descomunizarea” manualelor, dar asta s-a făcut în mod haotic și înlocuind cu nimic sau cu lecții de proastă calitate în graba „schimbării”.
După părerea mea, nici elogiile ieftine (pentru poporul geto-dac, român, comunism, capitalism etc.) nu sunt bune, profesorii și manualele de istorie ar trebui cumva sa reusească să transmită elevilor o apartenență; nu că suntem cei mai tari de pe planeta ci că ăștia suntem, cu bune și rele, să ne intereseze cine am fost ca să știm cum să evoluăm și să nu repetăm greșelile trecutului...
Nu cred că și-a pus cineva problema după '89 ce vrea să transmită programa de istorie, ce învățăminte trebuie să tragă elevul, cred că fiecare autor a scris despre domeniul lui îngust de studiu acolo, în câteva pagini și gata manualul.
Iar acum vor să desființeze materia cu totul, ca să nu avem termen de comparație pentru politicienii de azi (și nu doar din Romania, aș zice). Vor s-o dilueze în acea „educație pentru societate” care poate deveni foarte bine, ușor, previzibil, o „educație pentru a fi mase de manevră”, numere inerte în statisticile alegerilor de care profită „băieții deștepți”...
Ar trebui mai degrabă să se predea în școli un fel de „Istorie comparată”, care să fie prezentată cu legături logice între evenimente și relații de cauzalitate, nu ca pe o înșiruire de date de tocit...
