Avion cu motor

A mai zburat un porumbel din gura cuiva, şi uite iar motiv de scandal... România are imperioasă nevoie de unul sau mai bine două avioane prezidenţiale. Cu tot tacâmul în ceea ce priveşte sistemele de securitate şi comunicaţii.

Evident, alte partide n-au pierdut ocazia de a protesta într-un mod ieftin şi populist.

Ceea ce poate nu se ştie e că există compania ROMAVIA care este obligată prin lege să asigure transportul guvernului şi preşedintelui. Compania deţine deja avioane, şi începe un proces de modernizare/înnoire. Aşa că, în concluzie, despre ce era tot scandalul? Nimeni nu s-a opus ca Romavia să cumpere avioane, proiectul de modernizare a fost aprobat. Dar când Băsescu, cu tendinţele de grandomanie bine-cunoscute, a pronunţat cuvintele "aeronavă prezidenţială", toţi populiştii de tarabă au sărit în sus - cum dom'le, când oamenii mor de foame noi cumpărăm avioane de sute de milioane de euro?

Ei bine, asta e situaţia. Cumpărăm oricum avioane de sute de milioane de euro, cu toată harţa de suprafaţă dintre preşedinte şi restul lumii. Pentru că toţi şefii noştri vor să călătorească pe banii publici în totală siguranţă, şi unde au ei chef.

Oricum, chestiile gen statul în aer timp de o zi fără realimentare, cum zicea preşedintele, mi se par aberaţii de om care tot mai vede războaie (reci sau calde) peste tot prin jurul lui. Sper doar să n-aibă dreptate...

Fierbinţeală

Temperaturile extreme revin, ca să ne amintească de faptul că România este într-una din zonele care sunt şi vor fi foarte afectate de încălzirea globală în următorii ani.

Au fost ani în care recolte excelente au rămas pe câmp, din lipsa mijloacelor de a le recolta (a se citi "nepăsării" de fapt...). Acum, roata norocului se întoarce, şi vom avea recolte mult mai mici decât era prevăzut, şi insuficiente şi pentru consumul intern minim.

În plus, ceva inundaţii acum câteva luni şi un nor toxic de la vecinii de la răsărit (şi nord), ca să întregească imaginea. Există un "timp potrivit" pentru tot... România a avut şi a ratat ocazie după ocazie în ultimele aproape două decenii, de la educaţie la turism şi agricultură. N-ar fi prins rău acum sitemele de irigaţii care au fost distruse (dezmembrate şi furate) după '89 - dar nu le mai avem... Nici nişte rezerve bugetare pentru intervenţii de urgenţă în astfel de cazuri n-ar fi stricat - dar ratând şansa boom-ului IT-cercetare nu am avut de unde le strânge...

Timpurile devin dificile, natura începe peste tot pe Glob "răzmeriţa" împotriva stupidităţii oamenilor. Noi am fi putut fi acum mult mai pregătiţi decât suntem. Oare cum va rezista economia românească, deja beteagă, provocărilor naturale care vor urma?

Genunchiul broaştei

În stupefacţia care te cuprinde când auzi cugetările, certurile sau vezi acţiunile unora din mai-marii statului român, eşti tentat să spui că domnii sunt încă, din punct de vedere intelectual, la un nivel de grădiniţă. Imediat însă îţi dai seama că asta ar fi o jignire pentru copiii care merg la grădiniţă... Nu, şefii noştri sunt la un nivel de şcoală ajutătoare.
Mai putem, în condiţiile astea, să ne mirăm că lucrurile merg cum merg?

Datoria

Scriam acum ceva vreme de datoria externă a României... Datele pe care le ştiam eu erau foarte depăşite de trista realitate. Datoria nu e de 15 miliarde de dolari, ci de 29 miliarde de euro, adica aproape 38 miliarde dolari... Dacă adăugăm cei 5 miliarde euro pe care România i-a primit de la Revoluţie încoace de la alte state în contul datoriilor lor către noi, ajungem la 34 miliarde euro... Mai punem nişte fonduri nerambursabile primite din diverse părţi, şi ajungem la o cifră astronomică, prin care ne putem face o idee despre cât au furat mai-marii noştri în ultimii 17 ani. Probabil subestimăm furtul oricum, pentru că nu includem întreprinderile distruse şi vândute la fier vechi de exemplu...

35 miliarde de euro cu care NU S-A FĂCUT NIMIC!! Nu se vede absolut nimic în infrastructură, în turism, în industrie. În aproape toate domeniile stăm MAI PROST decât în ’89!

Unde eşti tu, Ţepeş doamne...

Uşa cortului

Scandaluri, jigniri, procese... Nimicnicia politicienilor români pare să n-aibă limite. Se bălăcăresc în toate felurile, se împacă, iar se ceartă, se dau în judecată unii pe alţii. Pe bună dreptate, Europa se întreabă ce fel de ţară este asta în care clasa politică e la nivel de maidan...

Văd că şi Moliceanu este acum cercetat pentru discriminare în privinţa ţiganilor. Deşi toată lumea ştie că proporţia care se ocupă cu furtişaguri şi alte ilegalităţi este mai mare printre ei. E o chestie demonstrată statistic, şi foarte clară!! Purtaţi-vă, dragilor, civilizat, şi n-o să vă mai „discrimineze” nimeni...

4% e proporţia de străini care trăiesc în Italia, dar aceştia comit 36% din infracţiuni. Românii sunt pe primele locuri. Asta nu datorită celor care lucrează la menaj şi îngrijirea bătrânilor, nici a asistentelor din spitalele italiene, nici a studenţilor şi nici a muncitorilor din construcţii. Sunt cei veniţi „la şmen”, şi mulţi mulţi cerşetori, care în timpul liber se ocupă de furturi, bătăi etc. Este un fapt real că mare parte din cerşetorii cu act de identitate românesc sunt ţigani! Nu trebuie să fii rasist ca să zici asta, este evident mergând pe stradă, şi este evident din punct de vedere statistic. Asta este, dacă Moliceanu (pe care dealtfel nu-l înghit deloc) a zis că ţiganii ne fac de râs in Europa, să ştiţi că de data asta are dreptate în mare măsură.

Partea mai ruşinoasă este că şi politicienii noştri se comportă la fel, Moliceanu nu se vede pe el şi şleahta care îl înconjoară şi care fac în egală măsură rău imaginii României. Şi pe când ţiganii fac rău imaginii ţării, politicienii noştri fac rău şi ţării, nu numai imaginii...

Învăţământ?

Dintr-o cugetare adâncă a preşedintelui şi comiţiilor super-competente din jurul domniei sale, a ieşit la iveală faptul că învăţământul merge prost. Hai nu mai spune, măi dragă! Merge prost? Dar cum aşa, de când?

Nivelul învăţământului a scăzut continuu după Revoluţie, cu toate jdemiile de reforme cu care a venit fiecare ministru incompetent dar plin de idei. Se spune de mult chestia asta, şi s-a spus de atâtea ori încât nimeni n-o mai aude. Prin urmare, Băsescu s-a gândit să tragă un semnal de alarmă.

Problema nu e semnalul în sine şi întârzierea cu care vine, ci faptul că este al nu ştiu câtelea semnal, şi ca şi la cele precedente „soluţia” găsită de ei este încă o reformă! Dragi tovarăşi, reforme au tot fost şi lucrurile au mers din ce în ce mai prost!! NU E ASTA SOLUŢIA!

Nu e vorba de stresul prea mare al copiilor, materia prea multă sau examenele prea dese. În felul ăsta nu faceţi decât să-i ţineţi mai mult timp, inutil, în şcoli pe cei care n-au chef să înveţe! Poate că în statistici dă bine, pentru că unul care a terminat şcoala iese automat din categoria analfabeţilor, din păcate însă mulţi termină şcoala analfabeţi! Pentru că nu dau doi bani pe şcoală, pentru că asta e mentalitatea din ziua de azi, nu pentru că e materia prea densă!

Până la Revoluţie aveam un învăţământ foarte performant, mărturie stau atâţia emigranţi care s-au dus în Vest şi au ocupat posturi de înaltă calificare, făcând un renume şcolii româneşti. Mărturie stau profesorii, cercetătorii, doctorii români care au studiat pe vremea comuniştilor, şi care sunt infinit mai bine pregătiţi decât cei care termină acum facultăţile. Da, poate au o inerţie în mentalitate şi chiar dacă au fost împotriva regimului atunci, acesta le-a influenţat modul de a privi lumea, dar asta nu din cauza programelor prea încărcate!

Dacă vreţi să faceţi o treabă bună, domnilor guvernanţi, uitaţi ce ar trebui făcut (cu costuri suportabile de buget):

- renunţarea la 95% dintre reformele de după 1989: elevii să aibă note nu calificative la ciclul primar, pentru că ştiu deja să numere şi ştiu şi că e mai bine să ai şapte bomboane decat să ai două. Să se revină la împărţirea pe trimestre, mai naturală din punct de vedere al vacanţelor decât cea pe semestre. Să se renunţe la multitudinea de manuale alternative şi inutile! Ajunge un manual oficial, eventual mai bine prezentat decât alea comuniste. Iar cine are nevoie de cărţi ajutătoare, mai simple, mai colorate etc, poată să-şi cumpere.

- Motivarea elevilor prin PUBLICITATE. Da, banala publicitate. Pare extrem de simplu, totuşi nu se face deloc! În ziua de azi sunt mii de absolvenţi de facultăţi, oameni cu înaltă calificare care au salarii, în România, de mii de euro pe lună. Există perspective, numărul locurilor de muncă bine plătite, în România, creşte! Asta trebuie spus şi arătat la televizor, pentru că toţi se uită la telvizor! Arătaţi, domnilor, oameni care au succes şi o duc bine pentru că au fost printre primii la învăţătură! SUNT MULŢI, dar oamenii nu ştiu de ei şi imaginea lor despre oamenii cu educaţie este cea a profesorului care are o leafă de mizerie, sau a doctorului care dacă n-ar lua şpagă abia ar duce-o de la un salariu la altul! Arătaţi-le că se poate şi altfel! Deja multinaţionalele care vin în România încep să aibă dificultăţi în a găsi oameni pentru posturi calificate şi bine plătite. De ce oare? Poate pentru că nivelul celor care termină acum facultăţile este mult sub cel de acum unul-două decenii?...

- Motivarea profesorilor: nu o să propun, cum alţii au propus de atâtea ori, dublarea salariului profesorilor. Ştiţi care e tragedia cu învăţământul? Că actualmente, vin ca profesori tinerii cei mai slabi dintre absolvenţii de facultate, cei care nu reuşesc să-şi găsească un serviciu plătit decent. Pentru mine este un şoc să văd care sunt profesorii de mâine... Imaginaţi-vă cum o sa fie generaţiile viitoare de absolvenţi, pregătiţi de profesori care nu ştiu nici să vorbească limba română corect... Ce e de făcut? SIMPLU: Nou-intraţii în învăţământ să aibă o nouă grilă de salarizare, care să înceapă de pe la 5-600 euro/lună. Cu concurs adevărat, şi atunci o să se prezinte la concurs şi alţii, nu numai loazele. Iar concursul să-l dea toţi cei care au intrat în ultimii 5-10 ani. Cât despre cei deja de mai multă vreme în sistem, ar trebui stabilit un calendar de aliniere a salariilor lor, să zicem în 5 ani, la noua grilă de salarizare. Eu nu cred că profesorii responsabili ar refuza o soluţie ca aceasta, iar proiectul ar fi suportabil din cei 6% din PIB pe care guvernanţii se laudă că o să-l asigure învăţământului.

Trebuie să se înţeleagă că problema principală a învăţământului nu sunt mentalităţile învechite ale profesorilor, nici programele prea încărcate, nici baza materială în privinţa căreia s-au făcut totuşi ceva progrese... Problema este MOTIVAREA. A elevului şi a profesorilor tineri în primul rând! Profesorii cu vechime fac cât le stă în putinţă pentru un învăţământ de calitate, chiar pentru lefurile de mizerie pe care le au, dar sunt copleşiţi de nepăsarea elevilor şi societăţii în general faţă de eforturile lor.

Cine ştie, poate cineva citeşte chestiile astea şi le transmite mai sus. Ştiu că 50% din români ar fi, conform credinţei proprii, capabili să conducă ţara şi toată lumea poate da sfaturi, dar ce-am scris mai sus mi se par nişte chestii atât de simple şi „de bun simţ”, încât nu văd de ce nu s-ar gândi şi alţii la ele...

Bine, o să vă întrebaţi poate ce legătură are bunul simţ cu miniştrii şi parlamentarii... Ei bine, şi eu mă întreb!