Tăcerea din ultimele săptămâni n-a fost întâmplătoare. A trecut turul II de la alegerile prezidenţiale, cu un rezultat dezamăgitor. Dacă în 2004 votanţii lui Băsescu aveau scuza de a vota "schimbarea", acum nu mai au niciuna. Dacă după 5 ani în care acesta nu a făcut altceva decât circ, este acum crezut când îşi asumă orice fapt pozitiv întâmplat în ţară şi este votat pentru un nou mandat, înseamnă că în mintea acestui popor se întâmplă chestii dubioase. Este trist că 5 milioane de români au votat acest personaj pentru un al doilea mandat de preşedinte. Nu spun că alternativa ar fi fost, din punct de vedere politic, mult mai bună - dar era măcar o minimă şansă să fie ceva constructiv, exista şansa ca alianţa PSD-PNL să ţină şi să treacă ţara de criză. După 20 de ani, se pare că românii n-au învăţat nimic. În urmă cu două decenii, am ratat şansa de a alege nişte oameni care veniseră din străinătate cu o experienţă pe care noi n-o aveam, pentru a-i alege pe cei "care mâncaseră salam cu soia", vechi comunişti deghizaţi în capitalişti... Acum, am făcut aceeaşi gafă, la o scară mult mai mică, ce-i drept (între cei doi "candidaţi" de acum nu-s diferenţe chiar aşa mari).
Zilele acestea se împlinesc două decenii de la Revoluţia din 1989. Unii susţin că a fost o lovitură de stat - ceea ce poate fi parţial adevărat - dacă nu ar fi fost şi o lovitură de stat, probabil revoluţia ar fi fost o revoltă care nu ar fi reuşit răsturnarea regimului. Ceea ce este sigur este că au ieşit în stradă sute de mii, poate milioane de români de bună-credinţă, care au sperat într-un viitor mai bun şi, dintre ei, unii au plătit chiar cu viaţa această speranţă... Pentru aceştia, suntem datori după părerea mea să scriem "Revoluţie" cu R mare.
Din păcate, la douăzeci de ani, nu ştim cine au fost teroriştii, nu avem nici un vinovat pentru crimele de atunci. Ştim cu toţii că executarea rapidă a cuplului Ceauşescu a fost făcută pentru evitarea "complicaţiilor" şi dezvăluirilor incomode despre "noua putere", ştim asta de mulţi ani şi totuşi continuăm să votăm aceiaşi oamneni...
N-am mai avut tragerea de inimă să continui "bilanţul" de 20 de ani de la Revoluţie pe care îl începusem. Ştim cu toţii că s-au întâmplat mult mai puţine lucruri pozitive decât speram în 1989, că România putea fi acum infinit mai sus decât este, că au fost ratate valuri succesive de ocazii... Ce-ar mai fi de spus? Că, poate, vom afla peste alte destule decenii adevărul despre Revoluţie - tot din străinătate, pentru că mai mult ca sigur dovezile din România au fost demult distruse. Nu va fi nici o surpriză, pentru mulţi - iar pentru ceilalţi, va fi oricum prea târziu.
Eu mai sper totuşi ca sacrificiul celor peste 1000 de oameni morţi în decembrie 1989 să nu fi fost în zadar. Sper, deşi chiar moartea acestor oameni dovedeşte că speranţele mor mai greu decât noi, oamenii...
