Aş fi vrut să scriu câte ceva despre deznodământul previzibil al poveştii cu moţiunea de cenzură, dar era atât de previzibil încât nu avea rost...
Ce m-a întristat mai mult a fost eşecul lamentabil al sindicatelor în încercarea lor de a scoate oamenii din starea de resemnare cronică în care se complac. Este adevărat că sindicatele şi-au pierdut de mult timp credibilitatea, în veşnice înţelegeri subterane cu diferite părţi ale lumii politice, dar este la fel de adevărat că ţara este într-o situaţie extrem de gravă, pe un drum spre o prăpastie şi doar o mişcare socială de amploare ar mai putea schimba direcţia.
Am mai avut o dată dovada lipsei de solidaritate care este cauza sau catalizatorul multor rele din România...
