Coduri

De câteva săptămâni iarna a redevenit "ca odinioară", cu ger, viscol şi multă zăpadă. În frenezia codurilor galbene şi portocalii (unii zic că roşul a fost evitat din motive mai dubioase) s-a decis şi căderea guvernului Boc, înlocuirea miniştrilor creând un vid de putere care a fost contraproductiv pentru măsurile care trebuiau luate rapid.

Din păcate, zeci de oameni au murit din cauza condiţiilor meteo. Nu vreau să reiau fraza mult prea tocită zilele acestea cu "răspunsul autorităţilor" - este, cred, clar că se putea face mai mult chiar în condiţiile actuale, şi că s-ar fi putut face mult mai mult dacă se făceau nişte pregătiri elementare pentru iarnă.

Sunt câteva lucruri care cred eu că trebuie remarcate în toată această debandadă, ce a "pus în valoare" starea jalnică a României în mai multe domenii:

- Starea materială extrem de precară a populaţiei (de la sate în primul rând). Acolo oamenii nu mai au "provizii de iarnă", trăiesc de pe o zi pe alta. Lemnele de foc sunt în fiecare toamnă motive de nesfârşite calcule, pentru că presupun o cheltuială greu suportabilă pentru majoritatea dintre ei, sacrificii greu de îndurat. Mâncarea în ţara noastră se importă în proporţie de 80% - satele româneşti nu mai sunt autosuficiente!

- Pe vremuri existau "parazăpezi", care erau instalate pe lângă drumurile importante la venirea iernii şi împiedicau formarea troienelor. Acestea au fost probabil unele din primele victime ale negustorilor de fier "vechi" de după revoluţie.

- Infrastructura feroviară este într-o stare dezastruoasă, după prădăciuni de două decenii. Evident că pe liniile unde circulau 10 trenuri pe zi, puneai un plug la fiecare locomotivă şi nu aveau timp să se formeze nămeţi. Acum, când pe aceleaşi linii mai trece doar un tren pe zi, acesta poate rămâne, cum s-a demonstrat, şi 2-3 zile pe drum.

- Depindem mult mai mult (mult prea mult!) de transportul auto de marfă. Când Europa face eforturi să treacă tot mai mult pe trasportul pe calea ferată, mai ieftin, ecologic şi eficient, la noi se merge exact în direcţia opusă.

- Utilajele de deszăpezire - cine să le cumpere, din ce bani? Aceasta este o problemă şi în alte state se pare, pentru că nişte calcule cost-beneficiu clasice, în care viaţa unui om are un preţ fix, nu prea justifică achiziţionarea acestor utilaje! Trebuie ceva mai mult decât nişte calcule financiare pentru a avea aceste utilaje pregătite în caz de nevoie în cantităţi suficiente, trebuie hotărârea statului de a nu pierde vieţi omeneşti!

Cam asta ar fi... Poate am omis câte ceva, dar acum astea îmi vin în minte. România ne arată zilele acestea un tablou destul de sinistru.