Bugetari și performanță

Se nimerește câteodată să ascult la radio emisiunea lui Moise Guran, să-l mai văd întâmplător la televizor și costat că de foarte multe ori sunt de acord cu raționamentele lui, mi se pare că „are dreptate, dom'le”!

Ieri am auzit însă la radio un comentariu în care mi-au sărit în ochi (urechi de fapt) două lucruri pe care le consider total eronate. Așa că n-am putut să le las necomentate pe blogul lui și reiau și aici respectivul comentariu (poate puțin extins).

1) Spune de salariile bugetarilor și de o corelare necesară cu performanțele. E greu să pui in cifre performanțele învățământului. Au fost multe experimente educaționale eșuate în istorie și asta nu s-a văzut decât după mulți ani. Dacă el crede că peste 10 ani vom mai avea profesori capabili să scoată niște generații competitive, menținând salariile de acum până când profesorii vor dovedi prin cifre performanța, eu sunt convins ca greșește. Cred că niște salarii decente sunt primul pas pentru a fi un pic de competiție la intrarea în sistem, pentru a avea măcar o șansă de performanță! O condiție necesară (nu și suficientă, e drept) pentru performanță este de a avea profesori capabili din punct de vedere intelectual și pedagogic de performanță...

2) Ca un exemplu de contraperformanta în sistemul bugetar dă Spitalul de Arși, cu acel procent de 30% oameni dintre raniții din clubul Colectiv care au murit datorită unor infecții contractate în spital. Aici face statistica numerelor mici, care NU este relevantă! În plus, la spitalul cu pricina au ajuns cazuri foarte grave, riscul acestori infecții există oricum în asemenea cazuti oriunde în lume, iar a socoti procente pe un accident și nu pe câțiva ani măcar este total eronat. Da, viața unui om este oricum neprețuită și poate părea cinic că statistica se face pe numere și perioade mai mari, dar ăsta este adevarul, că doar de pe acest caz nu se pot trage concluzii pe baza unei statistici.

Gânduri de decembrie...

Am vrut să scriu după tragedia din Colectiv, dar m-am gândit că e mai bine să las un pic de timp să treacă. Nu pentru că rănile sufletești s-ar putea vindeca, ci pentru că e bine să nu uităm, să mai fie și oameni care să vorbească despre asta după emoția primelor știri... 

Au fost manifestări de stradă, a căzut un guvern (care era oricum pe ducă, de fapt). S-a manifestat împotriva clasei politice în general, dar în momentul de față lipsesc alternativele, lipsește „noua clasă politică”. Politicienii noștri din ultimii 25 de ani n-au vrut să împartă cu nimeni „pricopseala” (adeseori penală) și n-au permis prin preajma lor decât „învățăcei” cu capacități intelectuale mai reduse, pe care să-i poată controla și care doar să copieze ceea ce faceau ei...

Din păcate însă putregaiul este mult mai adânc. Din păcate această clasă politică de care ne-am săturat este emanația unei situații deplorabile în societate, care s-a adâncit după 1989 în mocirla consumismului și a unui fel de „proto-capitalism” în care mare parte din marele capital s-a acumulat prin furt și călcând pe cadavre. Oportunismul și „ciupeala” existau și înainte de revoluție și aceste metehne s-au transmis și au găsit teren propice pentru a crește nemăsurat după revoluție... Iar marea problemă este că acestea există la absolut toate nivelurile. 

Ultimele știri și întâmplări, unele de la ziua națională 1 Decembrie, nu prea lasă loc de speranță!

Mulți fură sau distrug sau fac rău celorlalți pur și simplu, fără să realizeze că au un comportament deviant, cu naturalețea prostiei și nesimțirii totale. Ce poți să mai zici când oameni bătrâni se înghesuie să fure banderole cu tricolorul de ziua națională? Sau când te trezești cu o pungă cu cârnați stricați în fața geamului, aruncată de vecinul de mai sus, sau când constați că unei concetățean i s-a părut utilă emblema de la mașina ta și a smuls-o de la locul ei?!...

Deci, urări de bine de 1 Decembrie nu pot de data asta să transmit decât unei părți din cetățenii acestei țări, acelora care nu calcă în picioare drepturile altora, acelora care nu fură și se comportă ca oamenii într-o societate umană.