De iarnă...

Vă doresc vacanță plăcută, sărbători fericite și multă sănătate și gânduri bune în noul an.

La mulți ani!

Bine că-i consens!

Culorile politice 2016 - Preluare de pe Digi24.ro

Se vede treaba că au mers la vot tot cam cei care merg de obicei, ceilalți un pic și mai puțini decât la alegerile anterioare, așa că pe 11 decembrie anul de grație 2016 s-a pus de-un consens național demn de-o cauză [mai] bună...

Unii erau entuziasmați pentru scorul USR și pentru faptul c-a intrat în parlament. Mie mi-e teamă însă că acest nou partid (iar aici cuvântul „nou” cred că este chiar pe bune) va rămâne cam cum e UDMR-ul, la un etern sub-10% dacă nu va reuși să spargă bariera care îl desparte acum de „marele public”, dacă va fi în continuare privit ca un partid elitist care „ține cu” elitele. Asta este România (sau Românica), noi trebuie să ținem cu cineva tot timpul și să concurăm păgubos cu cei cu care ar trebui să ne asociem...

Păcat că a mai trecut o ocazie, poate la următoarea vom reuși să ne mobilizăm și noi ăștia „under 40” și să ne mișcăm până la secția de votare în ziua cu pricina și poate vom avea cu cine vota. Poate vor mai apărea și alte noi partide, și poate până atunci societatea românească va evolua un pic... Poate.

E frumos afară

Dacă tot am avut noroc de-o așa vreme frumoasă, nu uitați ca în plimbarea de duminică să treceți și pe la secția de vot! Eventual cu o documentare de 10-20 minute înainte de-a pleca de-acasă (sau de pe telefon)...

E țara în care...

E țara în care iarna vine întotdeauna inopinat, în mod ciudat ninge în noiembrie-decembrie și îi ia pe nepregătite pe primari și directori de companii care nu reușesc să organizeze deszăpezirea, punând astfel în pericol viața a sute de mii de oameni care circulă pe drumurile patriei.
E țara în care scapi din spital fără vreo infecție potențial mai gravă decât afecțiunea cu care ai fost spitalizat doar dacă ai noroc, sistemul de sănătate fiind atât de căpușat de șpăgi și șpăgari încât puține lucruri care țin de infrastructură și consumabile mai funcționează corespunzător.
E țara în care se scuipă pe jos. Mult.
E țara în care când stai într-o coloană de kilometri pe unul din drumurile cu o singură bandă pe sens veșnic necorespunzătoare (în lipsa autostrăzilor neconstruite în ultimul sfert de veac), gherțoi jegoși și nesimțiți, echipați în general cu mașini scumpe de minim 2 tone dar nu numai, depășesc coloana și pe lângă drum pe dreapta și pe contrasens, simțindu-se „jmecheri” că i-au fraierit pe fraierii din coloană și-au ajuns la destinație cu câteva minute mai devreme. Și-și mai și pun stegulețe tricolore, porcii.
E țara în care un sfert din mașini n-au farurile reglate, orbindu-i pe ceilalți - deși nu e greu să-ți dai seama de asta, ajunge să te uiți până unde bate lumina pe mașina din față, pe mulți nu-i interesează...
E țara nepăsării față de omul de lângă noi - față de vecin, față de șoferul de pe contrasens, față de pietonul de pe trecere, față de ăia de la coadă, față de cetățenii care te-au votat, față de mulținea de coate-goale care trudește pentru ca tu să ai SUV și vile la munte și la mare...
E țara în care și cei care formează majoritatea, îndobitociți de televizor și emisiunile cretine cu „vedete”, îi iau ca model de succes pe toți gherțoii parveniți și încearcă să-i imite la scară mică, fraierind și ei pe cine pot și „ciugulind” de ici-colo. De ce ne-am mai mira atunci că la alegeri iese cine iese?...
E trist, e foarte trist...

98

La multi ani, frați români!

Se împlinesc azi 98 de ani de la Marea Unire, găsindu-ne din păcate mai dezbinați decât oricând. Sunt și aproape 27 de ani de la Revoluția din 1989, ani care au trecut îmbogățindu-i pe puțini și sărăcindu-i pe cei mai mulți...

Haideți să fim uniți, să ne gândim la cum vom vota peste câteva zile pentru a vota în cunoștință de cauză, să încercăm să schimbăm ceva în bine, fiecare acolo unde este, și poate peste un an - doi vom începe să vedem niște rezultate.

America lu' Donald

Azi-dimineață am auzit, la radio în mașină, primele știri despre rezultatele alegerilor din SUA - contrar așteptărilor, devenea tot mai clar că Donald Trump va fi noul președinte... 

Acum am văzut și discursul lui victorios - patetic și repetitiv, așa cum era de așteptat, citit integral de pe prompter (cu excepția unor „oh, boy” și „fantastic”, dacă nu cumva și alea or fi fost scrise), care mi-a întărit părerea despre acest personaj colorat...

Păcat, America, așa cum scriau unii pe net ai dat un test pe care l-ai picat cu brio! Și istoria se va repeta și în alte țări mari, pentru că îndobitocirea populației care are loc peste tot în lume duce la alegerea unor astfel de exponenți de seamă.

Pe de altă parte, cercurile puterii au probabil interese asemănătoare în ambele tabere, așa că s-ar putea ca această formă să fie la fel de bună, sau proastă, ca oricare alta. Atâta vreme cât jocurile se fac în jurul proporției de 50%-50%, înseamnă că nici unul n-a convins și că de fapt alegerile sunt o loterie, iar marele capital cu siguranță nu-și poate permite să mizeze doar pe unul dintre candidați.

Rămâne de văzut cum va fi, să sperăm că nu vor fi consecințe prea urâte prin partea asta de lume...

Iar pomeni

S-a dat liber la pomenile electorale!

De ceva vreme suntem bombardați cu știri despre eliminări de taxe, indemnizații, creșteri de salarii... Totul fără vreun calcul de sustenabilitate, fără vreo motivație specială, alta decât prostirea câte unei categorii de cetățeni pentru a da din nou votul lor unor gangsteri care ocupă parlamentul României deja de aproape 3 decenii!

Ultima „știre” este creșterea cu 15% a salariilor bugetarilor. Departe de mine gândul că profesorii sau medicii ar avea salarii prea mari - ele mai au încă un drum lung și până la un nivel decent - dar nimeni nu poate să fie atât de cretin încât să-și închipuie că astfel de măriri „din pix” care au impact de miliarde în bugetul României ar putea fi făcute! Iar dacă într-adevăr se fac, vor duce la inflație și la anularea valorii în plus pentru cei care primesc aceste măriri, iar inflația îi va afecta pe toți cetățenii țării, de la salariați la pensionari și copii. Doar nu vă închipuiți că „aleșii” vor fura mai puțin ca să rămână niște fonduri în plus pentru aceste măriri! Ar trebui întâi ei obligați să nu mai fure și apoi să vedem în ce domenii alocăm banii respectivi...

Culmea nesimțirii este că nu le pasă că există și o lege care se referă exact la aceste pomeni electorale, interzicând măririle de salarii în jumătatea de an dinaintea alegerilor. Acum este o luptă acerbă pentru a prinde mai puținele locuri din parlament din următoarea legislatură, pentru a-și continua nestingheriți „învârtelile”...

Luni parlamentul votează ultima lege, a măririi cu 15%. De ce nu ieșim, măcar 100 de mii de oameni din acest București cu 2.5 milioane de locuitori, în jurul Palatului Parlamentului ca să le dăm de înțeles că nu suntem cu toții o gigantică turmă de imbecili? Că poate n-ar trebui să-și mai dorească să ocupe acele fotolii unde au prins rădăcini?...

Poliția și autoritatea ei

În principiu, cred că este foarte nocivă aversiunea românilor față de autoritate, de orice fel ar fi ea. Unii spun că această aversiune și-ar avea originea în perioada comunistă, alții că în perioada fanariotă, alții că mult mai devreme, în secolele în care părți din teritoriul României actuale au trecut pe sub diferite stăpâniri.

Oricum ar fi, în momentul de față această aversiune este foarte contraproductivă și alimentează cumva un cerc vicios, în care „autoritățile” sunt populate cu tot felul de neaveniți, incompetenți și/sau hoți care prin prestanța și activitate lor fac ca aversiunea să pară firească și normală.

Circulația pe drumurile patriei este cumva o experiență revelatoare pentru situația de fapt, o chintesență a disfuncționalității societății noastre actuale. Am tot scris despre situația dezastruoasă a drumurilor, care este un atentat la viața oamenilor și chiar o crimă în masă având în vedere numărul de oameni care mor anual în accidente rutiere. „Drumurile proaste ucid!” ar trebui scris pe acele pancarte care acum titrează stupid „Viteza ucide”.

De data asta să ne uităm un pic și la poliție (rutieră în special) și la relația cetățenilor cu aceasta. Văd zilnic situații în trafic în care viața și integritatea fizică a persoanelor sunt puse în pericol de „bizoni” la volan, văd câteodată acești bizoni încetinind la 40km/h într-o zonă cu limita de 70 doar pentru că văd în zare o poliție, mai văd și pietoni traversând haotic și echipaje de poliție ascunse prin boscheți „la vânătoare de permise”. Sau de șpăgi, cine știe (aceasta fiind accepțiunea publică).

Imaginea Poliției române în rândul oamenilor este în mare parte negativă - aceasta este considerată o instituție coruptă, ai cărei angajați în mare parte corupți sunt parcă „aleși” pentru a fi în ton cu sistemul corupt. Eu personal văd o îmbunătățire în ultimul deceniu în ceea ce privește prestanța polițiștilor și cred că ar trebui să fie o îmbunătățire și în percepția publică.

Problema este că unele dintre acțiunile polițiștilor fac ca imaginea negativă să persiste. Eu n-am văzut până acum, în peste 200 de mii de kilometri parcurși (majoritatea în România), niciuna din miile de situații limită produse de cretini la volan sancționată prompt de poliție, n-am văzut „bizonii” opriți pe dreapta la câțiva kilometri mai incolo - poliția în România este statică și de fapt cele mai riscante situații rămân nevăzute și nepedepsite. Ca o paranteză, am văzut astfel de situații sancționate prompt în alte state europene, deși situațiile sunt acolo mult mai rare iar eu am facut doar 40-50 de mii de kilometri în afara țării.

Este de asemenea adevărat că mulți polițiști care ar dori să fie onești sunt presați de sistem să aibă, de exemplu, reticențe în a opri o mașină de 100 de mii de euro care a făcut o manevră nepermisă, datorită precedentelor în care colegi de-ai lor au avut probleme datorită sistemului de „pile și relații” din care făceau parte proprietarii.

Totuși, cred că Poliția are acum și mijloacele tehnice și destui oameni tineri încât să iasă într-adevăr pe străzi, să nu mai stea în boscheți să pândească un picior de pieton pe trecere sau circulația cu 55km/h pe-un drum iluminat și gol, să ajungă să aibă într-adevăr un rol de prevenție contra accidentelor și să-și câștige respectul cetățenilor. Și ar putea de asemenea să aplice niște amenzi usturătoare primăriilor, firmelor și instituțiilor care lasă drumurile într-o stare deplorabilă, prin care pun în pericol viața participanților la trafic. 

Natura vs. gherțoiul

Pentru toți consumatorii de toate felurile care obișnuiesc să „uite” în natură urme ale trecerii lor: 

Mai bine abțineți-vă, sau faceți exerciții de memorie! 

Nu faceți decât să dați dreptate acelei zicale despre plaiurile mioritice: „frumoasă țară, păcat că-i locuită!”.

Imaginea alăturată este doar unul din foarte multele cazuri în care mi-am reamintit zicala de mai sus în cele câteva zile de umblat prin zone frumoase ale României...

Din nou alegeri...

Rezultatele referendumului din Regatul Unit al Marii Britanii m-au șocat, ieri dimineață când am auzit rezultatele parțiale! Eram convins că pragmatismul anglo-saxon va învinge astfel încât nu vor renunța la multiplele avantaje economice datorate apartenenței la Uniunea Europeană.

Dar manipularea anti-UE din mass-media (a diferitelor grupuri de interese) și motivul (idiot dealtfel) al „invaziei străine” s-au dovedit pentru cetățeanul de rând mai puternice decât motivele de a rămâne în uniune. 

Mi se pare însă absurd ca o decizie de asemenea importanță să fie lăsată pe mâna unui procent - două dintre cei cu drept de vot. Diferența dintre cele două tabere a fost de 1,3 milioane voturi. Deci dacă 650 de mii ar fi votat invers de cum au făcut-o, aveam egalitate... 650 de mii de oameni decid încotro o ia o țară cu populația de 60 de milioane de locuitori?! Este absurd, și din cauza acestei absurdități au apărut tot felul de voci care cer independența anumitor zone (chiar a Londrei, care a votat cu o majoritate confortabilă pentru rămânerea în UE). 

Dacă măcar s-ar fi impus necesitatea unei majorități de 2/3 ar fi putut fi acceptabil - dacă două treimi dintre alegători zic într-un fel ar fi cam aiurea să nu fie luați în seamă. Dar dacă din tabăra pro-ieșire în următorii ani doar 5% își pierd joburile din cauza scăderii economice care va urma ieșirii din UE (asta înseamnă deja 800 de oameni) și regretă modul cum au votat, deja ar răsturna victoria fragilă de pe 23 iunie a taberei Gică-contra. Dar reintrarea în UE nu s-ar face peste noapte, efectele sunt enorme și pe termen lung.

Eu încă sper ca politicienii britanici (care sunt în majoritate în favoarea rămânerii în UE) să nu facă după cum indică referendumul - la urma urmei, referendumurile sunt consultative, legile și deciziile sunt luate de către Parlament și Guvern. Nu poți lăsa un mic grup de oi fără cap să decidă viitorul UK!

PS: Suma pe 10 ani de contribuții la UE, pierdută la bursă în câteva minute. Au pariat greșit domnii.

Alegeri, aleși și alegători

Chiar așa, cum zicea Cristian Tudor Popescu, mai are rost?

E adevărat, ei încearcă să-și scape pielea. Ce motiv au avut, sau ce scuză le-am putea găsi însă sutelor de mii, poate milioanelor de cetățeni ai acestei țări care au votat acuzați sau condamnați penal pentru diferite fapte? Sunt acești infractori dovediți modelele de urmat pentru cetățeanul de rând?

După alegerile trecute „aleșii” s-au cam alarmat că începuse să ia amploare faza cu anularea votului ca mijloc de protest față de „clasa politică” a acestei țări, așa că au propus și aprobat găselnița cu un singur tur de scrutin - astfel și dacă participă la vot doar 30% din alegători și 80% dintre ei își anulează votul pentru că n-au pe cine vota, tot „se alege” cineva, care a avut cele mai multe voturi din restul de 20%.

În aceste condiții, ajungem la statistica numerelor mici, deci cel mai eficient mijloc de protest redevine votul - dacă sunt candidați independenți sau încă nemânjiți de apartenențe politice ar trebui să facem efortul să ne informăm despre ei și să mergem la vot. Din fericire internetul permite o informare alternativă în afara „mașinăriilor de partid”, canalelor TV pentru babe și scandalagii.

Și mai permite ceva internetul - un nou tip de partid, democratic și participativ, care să funcționeze pe bază de idei și brainstorming, liderii să fie aleși în cunoștință de cauză iar inițiativele propuse, dezbătute și susținute de toți membrii.

Propunere

Văd lună de lună, în prima zi sau eventual și în a doua, cozi care ies chiar în afara cabinetelor de analize medicale. În multe cazuri, oamenii care au nevoie de aceste analize stau din seara anterioară la coadă. Cei care nu sunt destul de în față la rând se aleg doar cu replica „s-a terminat plafonul” și ori merg să-și facă aceleași analize contra cost ori, dacă mai supraviețuiec, mai încearcă luna următoare. Oamenii plătesc lună de lună, ani și zeci de ani asigurările de sănătate, iar atunci când sunt bolnavi și li se prescriu analize accesul le este practic interzis prin limitarea arbitrară (și criminală!) a numărului de analize subvenționate de bugetul Asigurărilor de sănătate.

Ce-ar fi ca toți cei care stați la aceste cozi să mergeți apoi în centrele orașelor? Chemând pe cine mai puteți - rude, prieteni, oameni de pe stradă - pentru că situația de acum este o amenințare pentru viața dumneavoastră! O amenințare care cu timpul devine din ce în ce mai mare și mai imediată. N-ar fi bine să le arătăm angajaților noștri (parlamentari, miniștri, prefecți etc) care se cred șefii acestei țări că nu suntem chiar cretini și că furturile și crimele lor nu mai trec neobservate?

Infect...

Cred că mulți dintre dumneavoastră sunteți îngroziți de știrile care vin dinspre sistemul medical în ultima vreme, în special cele privind dezinfectanții (dar și cea de ieri, de exemplu, despre experimentele efectuate pe pacienți din secțiile de psihiatrie este destul de urâtă).

Acum ceva timp scriam dupa accidentul de la clubul Colectiv că nu se poate face statistică pe numere mici și că prin urmare ceea ce susținea Moise Guran era eronat. Deși în principiu este adevărat că statistica funcționează doar pe numere mari, întâmplarea a făcut ca în acest caz proporția de infecții intraspitalicești să fie aproape de fapt de cea reală din România.

O situație dezastruoasă, monstruoasă, înfricoșătoare! Am văzut și o estimare a numărului anual de decese datorate acestor infecții (aici), care deși șocantă, are șanse să fie reală: 76000 de oameni pe an! Chiar dacă ar fi de două ori mai mic acest număr (și din păcate asta ar fi o estimare hazardat de optimistă!), tot este unul uriaș! Situația a durat mulți ani (înrăutățindu-se) și de fapt se pare că în bună parte diferența de speranță de viață între România și țările civilizate poate fi atribuită acestor infecții și de fapt dezinfectării insuficiente din spitale.

Să ne înțelegem: este vorba de sute de mii de oameni morți cu zile, din cauza setei de îmbogățire a unora! Este crimă cu premeditare, omor în serie, și nu doar infracțiune economică și înșelăciune! Nu poate nimeni întreg la cap să susțină că n-au știut! Oricine, de la un om cu patru clase primare până la un doctor, își putea închipui că nesterilizarea spațiilor și instrumentelor din spitale ar putea duce la moarte! Poate au subestimat numărul, dar asta nu înseamnă că încadrarea ar fi alta. De la hoții din firmele care au vândut produsele neconforme, la directorii și responsabilii cu achizițiile din spitale (și cei care au pus umărul la mușamalizarea datelor privind infecțiile la nivel local sau central) și până la scara ierarhică din Ministerul Sănătății, toți ar trebui cercetați și toți cei suspecți judecați pentru infracțiuni de omor în serie, pasibile cu pedeapsa închisorii pe viață.

Ce este mai trist este că mulți bănuiau sau chiar știau de această situație, dar n-au spus-o, legea tăcerii a funcționat în majoritatea cazurilor, iar în cazurile puține în care oameni cu o coloană vertebrală mai dreaptă au spus ceva, au fost repede reduși la tăcere de „sistem”. Un sistem mafiot criminal.

Este cazul să nu ne mai comportăm ca vitele duse la tăiere, să așteptăm cu capul plecat să ni se dea ca pomană drepturile noastre! Să nu ne mai lăsăm omorâți de niște canalii pe care le mai și plătim ca să „conducă”...

Mizeria nu e scuzabilă

Se bate mult apa-n piuă cu protecția mediului, cu fondurile europene atrase pe acest domeniu de România, cu gropile de gunoi ecologice și fabricile de procesare a deșeurilor refolosibile. Problema este că în multe locuri gunoiul se ia „la grămadă” și se duce la groapa de gunoi „clasică” și atunci când tomberoanele sunt diferențiate, ceea ce demotivează oamenii să mai facă diferențierea...

Pe de altă parte, multe deșeuri nici măcar la groapa clasică de gunoi nu ajung, pentru că ele se opresc pe câmp, în diferite locuri, chiar în înteriorul orașelor mari... Uitați cum arată drumul spre Măgurele, cât este încă în interiorul Bucureștiului. Partea care este în Măgurele a fost refăcută (drum extins la patru benzi), iar gunoaiele au fost eliminate de pe câmpurile adiacente. Deci se poate, un oraș mic cum este Măgurele a reușit să extindă, să asfalteze și să igienizeze câțiva kilometri de drum. Bucureștiul nu poate să facă același lucru tot cam pe atâția kilometri.

Partea din București, după ce drumul a tot fost spart și refăcut execrabil timp de 4 ani (pentru instalarea canalizării), a rămas cu carosabilul ca după bombardament (sunt acum câteva gropi într-adevăr periculoase) iar mizeriile de pe margini sunt perene.

Este drumul către locul unde se construiește cel mai puternic laser din lume, în cadrul proiectului ELI, cel mai mare proiect de infrastructură de cercetare din România. Se lucrează la înființarea unui parc tehnologic și științific în jurul acestuia. Au fost și vor mai veni în vizită ambasadori, oameni de afaceri, prim-miniștri și președinți, cercetători și jurnaliști străini care pot transmite imaginea României în alte colțuri ale lumii. Și ce văd ei?! ASTA:

Asta e imaginea României, dragi concetățeni. Despre drum putem să le spunem vizitatorilor că a fost făcut prost, că durează mult licitațiile ca să se refacă, aprobările și așa mai departe. Dar despre munții de gunoaie mirositoare aruncate pe lângă drum nu avem ce să le spunem, nu avem nici o scuză. Mizeria nu este scuzabilă oricât ai fi de sărac!

Și n-ar costa mult curățarea locurilor și niște patrule de poliție care să-i prindă și să-i amendeze penal pe cei care descarcă acolo mașini cu gunoaie. S-au făcut nenumărate cereri la autoritățile bucureștene, s-a spus mult în mass-media despre „drumurile care duc la ELI”. Și nu s-a întâmplat nimic, pentru că jegul și nesimțirea merg mână-n mână.

Diluarea terorii

Acum câteva zile au fost din nou atentate teroriste în Europa, de data aceasta în Belgia, unul chiar aproape de instituțiile centrale europene. Odată cu repetarea (tot mai frecventă) a acestor tragedii, observ două tendințe: una de a acuza „valul de imigranți” majoritar musulmani care au sosit mai ales în ultima vreme în țările europene și o alta, de a începe să facă parte din cotidian aceste întâmplări șocante. Teroarea este diluată prin repetare, populația începe chiar și involuntar să facă niște comparații cu atentatele anterioare și să le ia din ce în ce mai ușor.

Găsesc că au ceva dreptate și cei care susțin amprentarea și urmărirea noilor sosiți în Europa și trierea riguroasă de la granițe. Într-adevăr, oamenii care sunt în Europa de generații sunt legați printr-o rețea de rude, prieteni, cunoștințe, acte legale de societatea în care trăiesc, există sute, mii de înregistrări foto, audio și video cu fiecare dintre ei. Sunt de găsit în cazul în care o iau pe căi greșite... Nu același lucru se poate spune despre noii veniți - lor li se pierde urma foarte ușor, așa cum s-a demonstrat cu prisosință anul trecut, când autoritățile germane au recunoscut că habar n-au pe unde se află un procent foarte mare din cei intrați în țară.

Cetățenii europeni sunt obligați să treacă granițele Europei prin puncte de frontieră bine determinate și trecerea lor este înregistrată. De ce cei care vin din afară ar fi lăsați să intre pe oriunde? Pentru că ulterior vor fi triați și cei ale căror cereri de azil nu sunt întemeiate vor fi trimiși înapoi? La avioane de 200 de locuri, înseamnă vreo 10.000 de zboruri doar pentru cei de anul trecut! Cine e destul de naiv să creadă că se va organiza o asemenea operațiune??? Chiar presupunând prin absurd că s-ar găsi fondurile și s-ar încerca organizarea, vă dați seama ce comparații cu „trenurile morții” naziste se vor face?

Revenind la titlul acestui post: vom ajunge să trăim printre explozii, să ajungă să ni se pară normal să mai sară din când în aer câte-un autobuz sau tren?... Se va profita de aceste atentate pentru a „strânge șurubul” tot asupra noastră, în numele „siguranței publice”? Vom ajunge și noi să-i urâm fără discernământ pe musulmani (sau ne-creștini în general) și să sprijinim niște posibile „cruciade” moderne?

Istoria

Am citit de curând știri privind „metamorfozarea” materiei „Istorie” din școli într-o „modernă” (?) „Educație pentru societate”. De fapt am remarcat și multe alte denumiri pompoase (care se vor „de actualitate”) la materiile de învățământ. Valuri de reforme de formă, fără fond, s-au rezumat la astfel de creații inutile.

Nu mi-a plăcut materia „Istorie” în școală (poate cu mici excepții) și cred că această materie a fost tratată nepotrivit, sau prost, și înainte de 1989 și după. Înainte de 1989 linia directoare era punerea în lumină favorabilă a comunismului în opoziție cu „capitalismul imperialist” în istoria recentă și elogierea poporului român în perioadele anterioare. După 1989 s-a dorit „descomunizarea” manualelor, dar asta s-a făcut în mod haotic și înlocuind cu nimic sau cu lecții de proastă calitate în graba „schimbării”.

După părerea mea, nici elogiile ieftine (pentru poporul geto-dac, român, comunism, capitalism etc.) nu sunt bune, profesorii și manualele de istorie ar trebui cumva sa reusească să transmită elevilor o apartenență; nu că suntem cei mai tari de pe planeta ci că ăștia suntem, cu bune și rele, să ne intereseze cine am fost ca să știm cum să evoluăm și să nu repetăm greșelile trecutului...

Nu cred că și-a pus cineva problema după '89 ce vrea să transmită programa de istorie, ce învățăminte trebuie să tragă elevul, cred că fiecare autor a scris despre domeniul lui îngust de studiu acolo, în câteva pagini și gata manualul.

Iar acum vor să desființeze materia cu totul, ca să nu avem termen de comparație pentru politicienii de azi (și nu doar din Romania, aș zice). Vor s-o dilueze în acea „educație pentru societate” care poate deveni foarte bine, ușor, previzibil, o „educație pentru a fi mase de manevră”, numere inerte în statisticile alegerilor de care profită „băieții deștepți”...

Ar trebui mai degrabă să se predea în școli un fel de „Istorie comparată”, care să fie prezentată cu legături logice între evenimente și relații de cauzalitate, nu ca pe o înșiruire de date de tocit...