Din nou alegeri...

Rezultatele referendumului din Regatul Unit al Marii Britanii m-au șocat, ieri dimineață când am auzit rezultatele parțiale! Eram convins că pragmatismul anglo-saxon va învinge astfel încât nu vor renunța la multiplele avantaje economice datorate apartenenței la Uniunea Europeană.

Dar manipularea anti-UE din mass-media (a diferitelor grupuri de interese) și motivul (idiot dealtfel) al „invaziei străine” s-au dovedit pentru cetățeanul de rând mai puternice decât motivele de a rămâne în uniune. 

Mi se pare însă absurd ca o decizie de asemenea importanță să fie lăsată pe mâna unui procent - două dintre cei cu drept de vot. Diferența dintre cele două tabere a fost de 1,3 milioane voturi. Deci dacă 650 de mii ar fi votat invers de cum au făcut-o, aveam egalitate... 650 de mii de oameni decid încotro o ia o țară cu populația de 60 de milioane de locuitori?! Este absurd, și din cauza acestei absurdități au apărut tot felul de voci care cer independența anumitor zone (chiar a Londrei, care a votat cu o majoritate confortabilă pentru rămânerea în UE). 

Dacă măcar s-ar fi impus necesitatea unei majorități de 2/3 ar fi putut fi acceptabil - dacă două treimi dintre alegători zic într-un fel ar fi cam aiurea să nu fie luați în seamă. Dar dacă din tabăra pro-ieșire în următorii ani doar 5% își pierd joburile din cauza scăderii economice care va urma ieșirii din UE (asta înseamnă deja 800 de oameni) și regretă modul cum au votat, deja ar răsturna victoria fragilă de pe 23 iunie a taberei Gică-contra. Dar reintrarea în UE nu s-ar face peste noapte, efectele sunt enorme și pe termen lung.

Eu încă sper ca politicienii britanici (care sunt în majoritate în favoarea rămânerii în UE) să nu facă după cum indică referendumul - la urma urmei, referendumurile sunt consultative, legile și deciziile sunt luate de către Parlament și Guvern. Nu poți lăsa un mic grup de oi fără cap să decidă viitorul UK!

PS: Suma pe 10 ani de contribuții la UE, pierdută la bursă în câteva minute. Au pariat greșit domnii.

Alegeri, aleși și alegători

Chiar așa, cum zicea Cristian Tudor Popescu, mai are rost?

E adevărat, ei încearcă să-și scape pielea. Ce motiv au avut, sau ce scuză le-am putea găsi însă sutelor de mii, poate milioanelor de cetățeni ai acestei țări care au votat acuzați sau condamnați penal pentru diferite fapte? Sunt acești infractori dovediți modelele de urmat pentru cetățeanul de rând?

După alegerile trecute „aleșii” s-au cam alarmat că începuse să ia amploare faza cu anularea votului ca mijloc de protest față de „clasa politică” a acestei țări, așa că au propus și aprobat găselnița cu un singur tur de scrutin - astfel și dacă participă la vot doar 30% din alegători și 80% dintre ei își anulează votul pentru că n-au pe cine vota, tot „se alege” cineva, care a avut cele mai multe voturi din restul de 20%.

În aceste condiții, ajungem la statistica numerelor mici, deci cel mai eficient mijloc de protest redevine votul - dacă sunt candidați independenți sau încă nemânjiți de apartenențe politice ar trebui să facem efortul să ne informăm despre ei și să mergem la vot. Din fericire internetul permite o informare alternativă în afara „mașinăriilor de partid”, canalelor TV pentru babe și scandalagii.

Și mai permite ceva internetul - un nou tip de partid, democratic și participativ, care să funcționeze pe bază de idei și brainstorming, liderii să fie aleși în cunoștință de cauză iar inițiativele propuse, dezbătute și susținute de toți membrii.

Propunere

Văd lună de lună, în prima zi sau eventual și în a doua, cozi care ies chiar în afara cabinetelor de analize medicale. În multe cazuri, oamenii care au nevoie de aceste analize stau din seara anterioară la coadă. Cei care nu sunt destul de în față la rând se aleg doar cu replica „s-a terminat plafonul” și ori merg să-și facă aceleași analize contra cost ori, dacă mai supraviețuiec, mai încearcă luna următoare. Oamenii plătesc lună de lună, ani și zeci de ani asigurările de sănătate, iar atunci când sunt bolnavi și li se prescriu analize accesul le este practic interzis prin limitarea arbitrară (și criminală!) a numărului de analize subvenționate de bugetul Asigurărilor de sănătate.

Ce-ar fi ca toți cei care stați la aceste cozi să mergeți apoi în centrele orașelor? Chemând pe cine mai puteți - rude, prieteni, oameni de pe stradă - pentru că situația de acum este o amenințare pentru viața dumneavoastră! O amenințare care cu timpul devine din ce în ce mai mare și mai imediată. N-ar fi bine să le arătăm angajaților noștri (parlamentari, miniștri, prefecți etc) care se cred șefii acestei țări că nu suntem chiar cretini și că furturile și crimele lor nu mai trec neobservate?

Infect...

Cred că mulți dintre dumneavoastră sunteți îngroziți de știrile care vin dinspre sistemul medical în ultima vreme, în special cele privind dezinfectanții (dar și cea de ieri, de exemplu, despre experimentele efectuate pe pacienți din secțiile de psihiatrie este destul de urâtă).

Acum ceva timp scriam dupa accidentul de la clubul Colectiv că nu se poate face statistică pe numere mici și că prin urmare ceea ce susținea Moise Guran era eronat. Deși în principiu este adevărat că statistica funcționează doar pe numere mari, întâmplarea a făcut ca în acest caz proporția de infecții intraspitalicești să fie aproape de fapt de cea reală din România.

O situație dezastruoasă, monstruoasă, înfricoșătoare! Am văzut și o estimare a numărului anual de decese datorate acestor infecții (aici), care deși șocantă, are șanse să fie reală: 76000 de oameni pe an! Chiar dacă ar fi de două ori mai mic acest număr (și din păcate asta ar fi o estimare hazardat de optimistă!), tot este unul uriaș! Situația a durat mulți ani (înrăutățindu-se) și de fapt se pare că în bună parte diferența de speranță de viață între România și țările civilizate poate fi atribuită acestor infecții și de fapt dezinfectării insuficiente din spitale.

Să ne înțelegem: este vorba de sute de mii de oameni morți cu zile, din cauza setei de îmbogățire a unora! Este crimă cu premeditare, omor în serie, și nu doar infracțiune economică și înșelăciune! Nu poate nimeni întreg la cap să susțină că n-au știut! Oricine, de la un om cu patru clase primare până la un doctor, își putea închipui că nesterilizarea spațiilor și instrumentelor din spitale ar putea duce la moarte! Poate au subestimat numărul, dar asta nu înseamnă că încadrarea ar fi alta. De la hoții din firmele care au vândut produsele neconforme, la directorii și responsabilii cu achizițiile din spitale (și cei care au pus umărul la mușamalizarea datelor privind infecțiile la nivel local sau central) și până la scara ierarhică din Ministerul Sănătății, toți ar trebui cercetați și toți cei suspecți judecați pentru infracțiuni de omor în serie, pasibile cu pedeapsa închisorii pe viață.

Ce este mai trist este că mulți bănuiau sau chiar știau de această situație, dar n-au spus-o, legea tăcerii a funcționat în majoritatea cazurilor, iar în cazurile puține în care oameni cu o coloană vertebrală mai dreaptă au spus ceva, au fost repede reduși la tăcere de „sistem”. Un sistem mafiot criminal.

Este cazul să nu ne mai comportăm ca vitele duse la tăiere, să așteptăm cu capul plecat să ni se dea ca pomană drepturile noastre! Să nu ne mai lăsăm omorâți de niște canalii pe care le mai și plătim ca să „conducă”...