Sunt prost

Sunt prost. Nu reușesc nicicum să înțeleg cum poate să dea faliment cea mai mare firmă dintr-un domeniu. Iar și iar!!! Mă refer la Euroins, firma de asigurări. Ești lider de piață, stabilești prețurile de referință RCA împreună cu celelalte firme și ASF și dintr-o dată aflăm că - puffff - gata, faliment! Și chestia asta se întâmplă de mai multe ori, cu firma cu cea mai mare cotă de piață din perioada respectivă. Sună dubios. Foarte dubios chiar, dragi foarte-bine-plătiți-membri ai ASF...

Pot înțelege că-s accidente multe, din cauza drumurilor execrabile și a șoferilor inconștienți și/sau drogați sau care și-au luat permisele pe șpagă, înțeleg că prețurile reparațiilor tot cresc, la fel și cel al îngrijirilor medicale - dar tot nu înțeleg cum poate da faliment, de mai multe ori, cea mai mare firmă dintr-un domeniu! Asta e, oi fi eu prost...

Două mostre de inteligență

Și mă refer atât la inteligență normală, cât și la „inteligență emoțională” - mai rar să ai un contraexemplu perfect în ambele în același timp, iar de data asta avem două de la iluștrii noștri conducători.

Să-i luăm în ordine cronologică.

Premierul Ciucă și chat-bot-ul cu inteligență artificială ION. Într-o scenetă prost regizată și și mai prost jucată, premierul vorbește într-o ședință de guvern cu ION, învățându-l ce frumoși și deștepți sunt românii. Doar că premierul n-a reușit să țină minte una din întrebări exact cum era în „scenariu”, așa că „inteligența artificială” a transcris întrebarea adresată cu niște cuvinte inversate, semn clar că nu a fost vorba de transcrierea întrebării în timp real, ci de ceva pre-înregistrat. Apoi pauze lungi, penibile, text și mai penibil, cum ne-am obișnuit deja. 

După câteva zile, conducătorul proiectului ION de inteligență artificială e nevoit să recunoască că totul a fost regizat, că a fost vorba de „ceva simbolic”, dar că proiectul există cu adevărat chiar dacă nu e în stadiu așa avansat încât să poarte convorbiri direct. Da, într-adevăr vă credem, de data asta! Siiiigur că da!... Să nu uităm că partea asta care a fost regizată în ședința de guvern, cu a transcrie ce zice un om, e o chestie făcută de multe firme de mulți ani, care merge bine și care nu e atât de dificilă ca „inteligența artificială” conversațională propriu-zisă. Dar noi îi credem, da, că s-au concentrat pe părțile importante, nu pe asta așa banală! Penibil! Ce rost avea acest circ ieftin?!? Chiar îți pui întrebarea dacă ăștia nu sunt cumva victimele mișto-ului subalternilor!

Apoi, vizita președintelui Iohannis în Japonia. Presa a vuit că Administrația prezidențială a închiriat un avion de lux (sunt poze pe net) pentru această deplasare. După ce s-a dat la fund câteva zile, Administrația a venit cu un comunicat de noaptea minții - în care spune, între alte tâmpenii, că se aduc „prejudicii de imagine pe plan extern” pentru că nu are și România o aeronavă oficială pentru președinte, prim-ministru și alți câțiva prea-fără-de-rost măriți ai zilei. Păi sunt de acord, dragă Administrație, că ați adus un prejudiciu de imagine prin faptul că pe avionul din care a coborât președintele în Japonia nu scria TAROM! Ci era un avion mare și albastru, fără însemne, ca în filmele ieftine. De ce nu putea TAROM să facă o cursă charter pentru vizita asta? Păi, adevărul e că putea, tovarăși. Putea foarte bine, și de asemenea nu era mare brânză ca dintr-un avion Boeing 737 să fie scoase 10 rânduri de scaune și să fie înlocuite cu 3 rânduri de fotolii business class, pentru confortul președintelui! Nu afecta caracteristicile de zbor, iar avioanele sunt concepute ca astfel de modificări ale configurațiilor scaunelor să fie ușor de făcut. Dar nu, acum toți gușterii ne zic ei că investiția de câteva zeci de milioane într-un avion special s-ar amortiza în câțiva ani - păi da, dacă în acest timp închiriezi avioane de lux pentru toate deplasările, da! Ce-ar fi să amortizați voi niște fotolii pentru unul din avioanele TAROM, mai bine? Că nu e România de comparat cu SUA (cum am văzut prin presă) și avioanele ei prezindențiale.

Prin aceste două exemple, „oamenii președintelui” și „oamenii prim-ministrului” ne demonstrează fără putință de tăgadă: (i) că îi consideră pe toți compatrioții lor niște cretini și (ii) ori că nu prea au nici ei resurse la turelă ori că fac mișto de șefii lor, care din motive evidente nu se prind!

PS: Întâmplarea cu ION este ilustrativă pentru ce se întâmplă când cercetarea, ținută în mizerie la finanțare de 0.1% din PIB (dar altfel „prioritate” pentru toate guvernele din ultimele 3 decenii), primește ordine politice... Și tocmai în scopul acesta, de a executa ordine de la niște habarniști, este ținută în mizerie.