Fier vechi

Am mai scris acum un timp că mă mir că mai este încă fier vechi care pleacă din România, după 23 de ani de dezmembrări...

Astăzi Mechel a vândut pe vreo 50 de dolari 4 (patru!) combinate românești. Că au datorii, că e piața europeană în scădere, bla bla... Ghici ghicitoarea mea, care le va fi soarta?

Chiar nu există nici o soluție? În lumea asta largă, chiar ar fi fost imposibil ca aceste fabrici să-și găsească niște clienți, dacă ar fi avut un management bun? Nu cred.

Vară fierbinte

De data asta am depășit toate recordurile la pauza de scris pe blog... Mă gândesc serios să-l închid, nu este nicidecum de succes iar eu sunt din ce în ce mai puțin motivat să scriu - deși, evident, densitatea lucrurilor care nu merg bine în România nu a scăzut deloc.

Scandalurile cu plagiatele și așa-zisa lovitură de stat, referendumul prost organizat și cu deznodământ foarte contestabil, circul de zi cu zi, totul arată că avem o clasă politică expirată. Lucru dealtfel știut...

Este însă trist că această clasă politică și chiar proaspăt reconfirmatul președinte au sprijinul Europei și Statelor Unite, din rațiuni care n-au absolut nici o legătură cu legalitatea sau binele poporului - ele țin pur și simplu de frica de a atenta la status-quo-ul existent, orice precedent în care populația ar reuși să-și recâștige dreptul la alegere fiind (pe bună dreptate) privit ca periculos de toți politicienii lumii. Poporul, de care atâția fac caz dar care de fapt este văzut doar ca o vacă de muls, trebuie să stea cuminte și să aleagă doar o dată la 4-5-6 ani, așa cum este ”îndrumat” de mass-media care nu mai e de mult independentă.

Ar trebui să înțelegem cu toții că democrația și capitalismul, așa cum erau ele acum 20-30 de ani, și-au cam trăit traiul. Societatea evoluează și formele vechi devin tot mai inadecvate fondului nou. Așa ca formele acestea de societate și economie sunt în curs de schimbare și ele, și depinde numai de ”cei mulți” ca aceste schimbări să nu le fie total defavorabile (cum se prefigurează în momentul de față). România și alte state slabe sunt terenuri de test pentru direcțiile în care se pot face schimbările.

Câinii latră, caravana trece

Văd că politicienii merg înainte cu două inițiative extrem de proaste (ca să mă exprim rezervat), împotriva cărora este majoritatea populației. Pur și simplu nu le pasă de ce zice lumea.

Prima: vânzarea unor acțiuni (multe ca proporție) pe care statul le deține încă la companiile de energie. După jaful ”băieților deștepți” prin care companiile au acumulat pierderi iar ”ei” miliarde prin conturile elvețiene, într-un moment în care în toată lumea se prevede criza energetică și statele încearcă să recupereze controlul asupra producerii și distribuției de energie, noi mergem iar împotriva curentului. Și gata, în lipsa unor proteste de stradă, săptămâna viitoare încep vânzările! Doar trebuie bani de prostit proștii în campania electorală!

A doua: înființarea unei secții în limba maghiară la universitatea de medicină de la Târgu Mureș. Nu am nimic împotriva ungurilor sau altor minorități, nu cred în ”culpe de grup” și cred că fiecare om trebuie evaluat individual independent de naționalitate. Dar nu înțeleg rațiunea de a exista a învățământului în limbile minorităților: ideea ar fi ca statul român să educe forță de muncă pentru piața românească, nu? Atunci de ce în altă limbă decât româna? Înțeleg ca la clasele 1-4 de exemplu să fie 50-50% programa, astfel încât copiii care în cei 7 ani de-acasă nu au vorbit limba română s-o poată învăța fără a fi defavorizați în comparație cu ceilalți. Dar atât! După aceea nu are absolut nici o rațiune de a exista învățământul plătit de stat în limbile minorităților. Particular, nu am nimic împotrivă. Cam la fel ca și lipsa rațiunii de a exista a unui partid pe criterii etnice cum e UDMR-ul (nu mai sunt în Europa civilizată astfel de partide), mai ales de când s-a introdus votul uninominal!

Ei, dar, cum nu țipă destui destul de tare, guvernanții merg înainte ca boierii pe moșie, cu dispreț pentru opinia cetățenilor care i-au ales și ai căror angajați sunt!

Coduri

De câteva săptămâni iarna a redevenit "ca odinioară", cu ger, viscol şi multă zăpadă. În frenezia codurilor galbene şi portocalii (unii zic că roşul a fost evitat din motive mai dubioase) s-a decis şi căderea guvernului Boc, înlocuirea miniştrilor creând un vid de putere care a fost contraproductiv pentru măsurile care trebuiau luate rapid.

Din păcate, zeci de oameni au murit din cauza condiţiilor meteo. Nu vreau să reiau fraza mult prea tocită zilele acestea cu "răspunsul autorităţilor" - este, cred, clar că se putea face mai mult chiar în condiţiile actuale, şi că s-ar fi putut face mult mai mult dacă se făceau nişte pregătiri elementare pentru iarnă.

Sunt câteva lucruri care cred eu că trebuie remarcate în toată această debandadă, ce a "pus în valoare" starea jalnică a României în mai multe domenii:

- Starea materială extrem de precară a populaţiei (de la sate în primul rând). Acolo oamenii nu mai au "provizii de iarnă", trăiesc de pe o zi pe alta. Lemnele de foc sunt în fiecare toamnă motive de nesfârşite calcule, pentru că presupun o cheltuială greu suportabilă pentru majoritatea dintre ei, sacrificii greu de îndurat. Mâncarea în ţara noastră se importă în proporţie de 80% - satele româneşti nu mai sunt autosuficiente!

- Pe vremuri existau "parazăpezi", care erau instalate pe lângă drumurile importante la venirea iernii şi împiedicau formarea troienelor. Acestea au fost probabil unele din primele victime ale negustorilor de fier "vechi" de după revoluţie.

- Infrastructura feroviară este într-o stare dezastruoasă, după prădăciuni de două decenii. Evident că pe liniile unde circulau 10 trenuri pe zi, puneai un plug la fiecare locomotivă şi nu aveau timp să se formeze nămeţi. Acum, când pe aceleaşi linii mai trece doar un tren pe zi, acesta poate rămâne, cum s-a demonstrat, şi 2-3 zile pe drum.

- Depindem mult mai mult (mult prea mult!) de transportul auto de marfă. Când Europa face eforturi să treacă tot mai mult pe trasportul pe calea ferată, mai ieftin, ecologic şi eficient, la noi se merge exact în direcţia opusă.

- Utilajele de deszăpezire - cine să le cumpere, din ce bani? Aceasta este o problemă şi în alte state se pare, pentru că nişte calcule cost-beneficiu clasice, în care viaţa unui om are un preţ fix, nu prea justifică achiziţionarea acestor utilaje! Trebuie ceva mai mult decât nişte calcule financiare pentru a avea aceste utilaje pregătite în caz de nevoie în cantităţi suficiente, trebuie hotărârea statului de a nu pierde vieţi omeneşti!

Cam asta ar fi... Poate am omis câte ceva, dar acum astea îmi vin în minte. România ne arată zilele acestea un tablou destul de sinistru.

Legea sănătăţii

Se discută zilele astea despre noua lege a sănătăţii, o altă mare invenţie a actualei guvernări. Probabil va fi trecută tot prin asumarea răspunderii guvernului. Legea are nenumărate lacune, multe dintre ele intenţionate pentru a crea posibilitatea de canalizare a fondurilor pe anumite făgaşe...

Este de o gravitate incredibilă faptul că se vrea a se privatiza medicina de urgenţă şi faptul că se vor da spitalele recent închise pomană "întreprinzătorilor" (elucidând astfel motivaţia acelei mişcări cu comasarea spitalelor).

Cât despre domnul doctor Raed Arafat, sper să reuşească totuşi şi singur în lupta inegală pe care o duce... Dacă până acum nu şi-a dat seama, va realiza acum cât de puţină solidaritate şi spirit de bine obştesc au românii.

Şomaj

Revin cu o observaţie simplă, pentru că şi politicienii tot fac caz de şomajul foarte mic din România. Rata respectivă se referă doar la cei cărora li se plăteşte ajutor de şomaj - care se plăteşte pe perioade mai scurte în România decât în alte ţări. Ia adăgaţi-i dumneavoastră pe cei care nu mai primesc ajutorul şi pe cei care lucrează în străinătate (pentru că au plecat din ţară din cauza lipsei locurilor de muncă!) şi o să ajungeţi la rata adevărată a şomajului, care e pe undeva pe la 40%! Acesta este cruntul adevăr, din păcate... Acesta reflectă starea deplorabilă în care se află economia ţării noastre, mulţumită politicienilor care în ultimele două decenii au acţionat spre binele naţiei!

Sănătate!

Am mai auzit o enormitate acum câteva zile: FMI a observat că numărul de internări a crescut exagerat în sistemul medical românesc. Ceea ce este logic, având în vedere desfiinţarea policlinicilor şi accesul tot mai greu al populaţiei la medicii de familie. Românul nu se mai duce la doctor decât după ce se agravează mult lucrurile, şi atunci merge direct la spital... Un aport mult mai mic la această creştere a numărului de zile de internare (căci la asta se referea de fapt declaraţia reprezentanţilor FMI) îl aduce o altă chestie de lumea a treia: faptul că, înaintea unor operaţii mai dificile, medicii preferă să-i ţină în spital pe anumiţi pacienţi, pentru a evita numeroşii factori de risc cu care aceştia se confruntă zi de zi.

Reacţia guvernanţilor însă este continuarea desfiinţării spitalelor, în acest fel numărul de zile de internare va fi obligat să scadă! (că mai mult de doi pacienţi într-un pat chiar nu prea se pot pune!) Splendidă logică! Şi criminală însă...

Strategii greşite şi reluate

România reia acum drumul pe care alte ţări l-au parcurs cu decenii în urmă şi pe care îl consideră, prin prisma efectelor, fundamental greşit. Am regăsit, într-un film documentar ale cărui link-uri le găsiţi mai jos, evaluările instituţionale care se fac acum în domeniile învăţământului şi sănătăţii publice, şi care au dus şi vor duce la închiderea a numeroase şcoli şi spitale. Ele vor duce de asemenea, aşa cum istoria a arătat deja, la scăderea calităţii învăţământului şi asistenţei medicale, datorită unei abordări înguste, funcţionăreşti a unor domenii infinit mai complexe.

În vest s-a încercat diminuarea rolului statului şi implementarea "echilibrului pieţei" în toate domeniile vieţii în urmă cu 2-3 decenii. Această încercare era însă bazată pe un model extrem de simplificat al comportamentului uman, datând din primii ani ai războiului rece şi care s-a dovedit în repetate rânduri insuficient pentru motivarea acţiunilor persoanelor şi grupurilor sociale. Deşi primele semne ale eşecului acestei abordări au fost timpurii, ele au devenit evidente odată cu criza mondială din ultimii ani. Lor le este însă extrem de greu să schimbe acum din nou sistemul, mai ales că alternative viabile sunt greu de găsit şi ar aduce atingere unor interese comerciale enorme.

Noi, ce facem? Reluăm greşelile lor dovedite deja, "evaluăm" şi desfiinţăm spitale (unele de top cum sunt clinicile de cardiochirurgie de la Bucureşti şi Târgu Mureş) şi şcoli, restrângând astfel accesul la asistenţă medicală şi educaţie.

http://video.google.com/videoplay?docid=404227395387111085

http://video.google.com/videoplay?docid=404227395387111085#docid=-1087742888040457650

Cum bine zicea bancul, mai bine v-aţi duce în pădure, dragi guvernanţi...

O gură de canal

Trebuia să vă împărtăşesc, dragi cititori, o descoperire pe care am facut-o acum ceva vreme, prin Bucureşti. Pe calea Rahovei, imediat după prima staţie de tramvai de la piaţă mergând spre Alexandria, se află o minunată gură de canal, un triumf al ingineriei româneşti şi constructorilor autohtoni! Este o adevărată delectare să treci cu maşina peste capacul de canal aşezat aproape exact la nivel cu asfaltul din jur, să preferi, ca un cunoscător al drumului, traiectoria pe care roţile trec peste acesta în loc să o ia prin adânciturile din jurul canalelor din stânga! Aşadar, nu pierdeţi ocazia de a vizita locul cu pricina! Cine ştie cât mai ţine minunea, probabil o vor "repara" curând...

Vă întrebaţi poate de ce fac elogiul unei guri de canal? Păi, în primul rând, pentru că sunt atât de scârbit de politica şi subiectele din mass-media dâmboviţeană, încât prin comparaţie subiectul devine tentant. Apoi, pentru că din zecile de mii de guri de canal aşezate parcă intenţionat pe traiectoria cea mai probabilă a maşinii pe drumurile patriei, nu am văzut un al doilea care să fie la nivel cu asfaltul! Pare că ştiinţa cea mai înaltă este necesară pentru asta, iar inginerii şi constructorii români nu o deţin.

Adâncituri serioase sau hopuri periculoase, cu margini mai mult sau mai puţin abrupte, care uneori pun viaţa în pericol şi de fiecare dată adaugă maşinii uzură care în ţări civilizate se acumulează în kilometri, gurile de canal sunt însăşi imaginea vieţii noastre hăituite, nesigure, din ce în ce mai alertă şi mai lipsită de sens, de mici marionete pe tabla de joc a potentaţilor zilei, care ne urează cu cinism "să trăim bine"...

Meşterii strică, dar nu mai dreg de frică

Au fost de când n-am mai scris câteva ocazii în care am fost foarte tentat să scriu, din revoltă... Dar n-am apucat. Acum însă, trebuie măcar câteva cuvinte.

Meşteri care vin să-ţi repare baia şi fac praf restul apartamentului, meşteri care măsoară prost uşa care trebuie înlocuită şi aduc una cu 10 centimentri mai îngustă (fiind oricum uşă îngustă de balcon, diferenţa asta o făcea impracticabilă!), meşteri care ca să înlocuiască un furtun la maşină strică filtrul de benzină de 100 de ori mai scump... S-a cam umplut paharul!

Chiar nu mai lucrează nimeni în ţara asta??? În schimb, toţi vor câştiguri europene, de mii de euro pe lună, şi nu se dau în lături să fure pe rupte şi să lucreze în grabă pentru asta, pe lângă preţurile oricum mari. Iar calitatea, ZERO!

În legătură cu "meşterii" care strică mai mult decât fac (oricum prost): cred că aici contează şi mult blamata "cultură generală" care ar trebui să vină din şcoală şi bunul simţ care ar trebui să vină de la cei "7 ani de-acasă". În momentul în care-ţi vin în casă nişte gorile analfabete şi cu grave carenţe psihice şi de educaţie, nu prea sunt şanse să se termine bine.

Problema mai gravă e că nu prea mai sunt alţii! Toate experienţele din ultima vreme au fost de felul ăsta...

Şi apoi, ce să le faci? Să-i ameninţi, să nu-i plăteşti, când ştiu unde stai?... Nu cred. Să dai firma în judecată? (în eventualitatea că ar fi o firmă şi un contract) De ce, ca să stai ani de zile prin tribunale şi să te expui la ameninţări şi şantaj?... Să-i reclami la OPC, să le faci publicitate negativă? Ce contează, chiar dacă ai reuşi să faci toţi oamenii din oraş să audă de ei, în 3 zile firma e alta, totul de la zero...