Roșia Montană

Sunt din ce în ce mai multe manifestații împotriva proiectului minier. Care este unic în lume la dimensiunile la care e propus, așa că asigurările că ar fi ”cel mai sigur” nu au nici o valoare, gradul de comparație fiind doar cu el însuși.

RMGC (Roșia Montană Gold Corporation), companie cu acționariat dubios, investește de ani de zile milioane de dolari în ”spălarea” proiectului, prezentarea în nuanțe convingătoare de roz a unor procedee tehnice riscante și periculoase, parte a acestor acțiuni fiind și spălarea creierilor populației din România, care ar trebui să accepte proiectul. Ba chiar să-l întâmpine cu bucurie!

RMGC n-a mai avut însă răbdare și, probabil și agasați de răzgândelile specifice spațiului carpato-danubiano-pontic, au forțat nota cu o propunere de lege care este, chiar și văzută de un nespecialist ca mine, un monstru de ilegalitate! (părerea specialiștilor e că e neconstituțională, oricum) Un proiect de lege este însă vizibil, așa că a stârnit proteste.

(http://casajurnalistului.ro/frate-am-invins-reportaj-dintre-10-000-de-oameni/)

Practic, urmează să fie ”procesate” câteva dealuri din zonă, adică duse cu basculantele și decantate cu substanțe pe bază de cianuri. Să ne înțelegem: sute de milioane de tone de astfel de substanțe. Care se vor aduna într-un lac de patru ori mai mare decât cel mai mare existent în lume la ora actuală. Pentru ce? Ce nevoie avem noi de acel aur? Cine poate garanta că nu vor fi efecte nefaste asupra mediului și sănătății oamenilor? O companie care se poate pur și simplu desființa în orice moment??? Niște salariați sau acționari ai ei care ori nu sunt cunoscuți ori pot oricând dispărea în cine știe ce colț al lumii???

Evident, sunt unii care susțin că procesul tehnologic ține cont de periculozitatea substanțelor și conține toți pașii necesari pentru siguranță. Dacă merge totul conform procesului (acest dacă este foarte important, pentru că la o exploatare de asemenea anvergură nu poate merge totul conform planului).

Nu sunt dintre radicalii cu ”nu ne vindem țara” - oricum mare parte am dat-o practic pe gratis unor șacali care au distrus tot ce se putea ca să-și umple conturile din paradisurile fiscale - dar nu consider, ca și în cazul gazelor de șist, că avem toate informațiile astfel încât să putem lua o decizie în cunoștință de cauză. Oricum, protestele anti-RMGC din aceste zile au reamintit măcar unora dintre noi că ”unirea face puterea”, pentru că hotărârea guvernanților în sprijinul proiectului se clatină serios.

Când oamenii se-adună, ei tremură. Miliardele lor n-au nici o putere în fața câtorva milioane de amărâți uniți, asta ar trebui să ne intre bine de tot în cap. Pentru că vin (au venit?) vremuri în care, cu tot bla-bla-ul despre drepturile individului, acesta nu mai contează.

De toate

În urmă cu niște ani mă întrebam dacă n-ar trebui să schimb formatul acestui blog, să-i fac publicitate off-line, să încerc să-i mai cresc cumva numărul de cititori... Ulterior am renunțat, am trecut de acea fază ajungând la ceva aproape de resemnare. Nu-mi plac schimbările de formă, această întreagă strategie de ”păcăleală” a internautului. Mi-a trecut probabil și acea fază în care visam să schimb lumea - ce-i drept, și în prezent mă mai surprind uneori gândind așa și probabil undeva acolo o speranță tot mai e... Cel puțin în motto.

De fapt, contează și cine scrie. Prin textul scris se realizează și o comunicare dincolo de cuvinte, prin care cititorul intuiește trăirile autorului, un autor inspirat și ”în vervă” se simte și are succes, pe când unul deprimat și părăsit de inspirație nu atrage pe nimeni, este neinteresant. Iar eu am trecut și de faza în care speram că m-aș putea încadra în prima categorie.

Câteodată simt că aș avea ceva de spus, ceva ce pe mine m-ar interesa dacă aș găsi scris pe undeva. Dar tot mai des am impresia că m-aș repeta, că oricum sunt lucruri știute de toată lumea, care nici măcar nu mai sunt spuse din această cauză și nicidecum pentru că nimeni nu le-ar ști. Câți dintre ”dizidenții virtuali” de pe internet nu sunt de fapt niște oameni cât se poate de comuni și plați, incapabili să ia decizii sau să inițieze schimbări în societate - la orice scala? De ce m-aș considera diferit? Ce înseamnă ”diferit” de fapt?

Despre ce să mai scriu? Despre condamnarea lui Gigi Becali? Personajul n-ar merita nici pe departe tonele de cerneală risipite pentru el... Este clar că miliardul de euro sau cât o mai avea din el nu s-a făcut ”prin sudoarea frunții” și nici fără sistemul de pile și relații atât de bine cunoscut nouă românilor. Dar este la fel de clar pentru mine că afacerea cu terenurile Armatei a fost acoperită cu toate actele legale necesare, iar condamnarea de acum ține de domeniul plăților unor ”polițe” mai vechi și nicidecum de o „justiție oarbă” care face dreptate. E posibil ca vezați să fi fost de fapt foștii miniștrii ai apărării.

Gazele de șist? O porcărie, evident, împotriva căreia acutalii guvernanți luptau în urmă cu un an. Se vehiculează mult tâmpenia cu ”independența energetică”: proprietarii tehnologiei și cei care vor face extragerea vor fi corporații din Vest, așa că unde este ”independența”? Că americanii folosesc acest procedeu este o dovadă că e bun? Dar în SUA se întâmplă o grămadă de porcării din cauza unor legi incomplete și a puterii absolute a corporațiilor! Și la nivel european din păcate imbecilitatea este asemănătoare: închideți centralele nucleare și extrageți gaze de șist - că oricum clima se duce dracului așa că nu mai contează. Mai multe hidrocarburi de ars, prețuri mai mici (evident ”externalizându-se” costurile sociale și ambientale), industrie mai competitivă! Și moarte mai rapidă și mai sigură, aș zice. Previziunile cele mai sumbre ale IPCC sunt sistematic depășite, așa că ne așteaptă vremuri grele.

Ce ar mai fi?... Certurile politice nu mă interesează absolut deloc, pentru că de 23 de ani încoace se merge pe principiul atât de bine prins de grupul Divertis în urmă cu două decenii: ”La vremuri noi, tot noi!”

Îndefinitiv, mă întreb și eu de ce ați citi un blog ca ăsta - cel mult deprimant!

Fluierând a pagubă

"Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amăgit atât de-adese..."

Am auzit asta de la bulgari, italieni, francezi, spanioli, greci, chiar și nemți și japonezi, ca să nu mai vorbesc de români, despre politicienii lor... Că nu există alternative, toți sunt mânjiți până peste cap, alegerile sunt doar o formalitate, un circ mass-media, o formă fără fond pentru că de fapt paravanele care dorm prin parlamente n-au nici o legătură cu binele public... Și ne mai mirăm că totul pare că se duce de râpă, că vin crize după crize care nu se mai termină, că se inventează soluții inimaginabile acum câțiva ani, cum ar fi confiscarea direct din conturile oamenilor a unor sume de bani (cu numele de "taxe de solidaritate" sau mai știu eu ce cretinități). Mie mi se pare evident că această ”criză financiară” mondială a fost cel mai mare transfer, pe timp de pace, de avuție de la cei mulți la cei puțini.

Și dup-aia, dacă vezi dincolo de știrile de la ora 5, în care dacă scapă ceva printre crime și violuri e mare lucru, îți dai seama că este totuși o logică în ceea ce se întâmplă în lume.

Recenta renunțare la centralele nucleare a multor state, în lipsa unor alternative reale (voi mai scrie despre asta), inclusiv la nivelul UE în care nu prea se mai agrează construirea de noi astfel de centrale, este încă un pas înapoi al civilizației! Centralele nucleare sunt cea mai curată sursă de energie în momentul de față, cu costurile nu doar financiare dar și sociale cele mai mici! Da, ați citit corect, și sociale, adică luând în calcul poluare, accidente, boli, consum de resurse pentru construire, depozitarea deșeurilor... Au fost două accidente larg mediatizate la centralele nucleare în istorie, din cauza cărora au murit sau vor muri, 10-20 de mii de persoane (asta multiplicând de 10 ori statisticile OMS!!!). Dar anual mor câteva mii doar în accidente în minele de cărbune!!! Doar că nimeni nu vede asta, așa cum nimeni nu se grăbește să numere cancerele făcute de milioane de oameni din cauza poluării datorate arderii hidrocarburilor! Treziți-vă, oameni buni, petrolul și cărbunele omoară de sute, chiar mii de ori mai mulți oameni decât centralele nucleare!!!

Am citit că nu știu ce agenție de consulting (adică unii care habar n-au de meseriile lor dar știu să dea sfaturi luate cu copy-paste de pe net) recomandă UE să exploateze gazele și petrolul de șist, că altfel va fi vai de Europa! Adică, ardeți fraților, gaze și petrol, ardeți că oricum se deșertifică aproape toată Europa, ardeți că-i ieftin și ce contează că peste 30 de ani o sa muriți copți voi cu tot cu copiii și eventual nepoții voștri! Lăsați centralele nucleare, că alea-s periculoase, băgați gaze pe foc că o să trăiți bine!

Dar, cum ziceam, există o continuitate: acum ceva vreme, s-a renunțat la naveta spațială, întruchiparea cea mai avansată a visului omului de a cuceri spațiul cosmic. Da, se spune că vor fi înlocuitori cândva... Oare? Așa s-a zis, cu încă niște ani mai devreme, despre Concorde - un alt punct de maxim al tehnologiei la care s-a renunțat. După părerea mea, s-a renunțat pentru că nu mai suntem în stare să evoluăm înaintea tehnologiei, ba dimpotrivă, involuăm! Iar atunci când rămâi în urma tehnologiei pe care o folosești, începe să-ți fie frică, și așa este explicabilă reacția stupidă după un accident.

Stați liniștiți oricum, că înainte de cancere datorate contaminării radioactive de la Cernobâl sau Fukushima, e infinit mai probabil să facem așa ceva din cauza porcariilor de E-uri pe care le mâncăm zi de zi, sau a aerului pe care-l respirăm.

Știu de mult că efectul de turmă este puternic, dar mărturisesc că nu m-am așteptat să mergem cu atâta voioșie pe pantă în jos... Mi-e teamă, mai ales pentru copiii de acum, cărora le vom lăsa doar niște ruine, puținilor câți vor supraviețui colapsului. Colaps pe care se pare că ne încăpățânăm să nu-l vedem, sau să nu încercăm să-l evităm.

Faruri

Oare chiar este atât de îngrozitor de greu reglajul farurilor??? Am bătut multe zeci de mii de kilometri, prin toată Europa, dar niciunde n-am văzut proporția de mârlani - pentru că până la urmă e vorba de mârlănie, nu de vreun motiv cât de cât obiectiv - din România, cărora nu le pasă că farurile mașinilor lor bat ca naiba, orbind șoferii de pe contrasens sau enervându-i pe cei care îi precedă pe același sens cu ei!

De fapt, e aceeași durere în c...r cronică, proverbială, a cetățeanului mioritic pentru semeni, concurată poate doar de grija pentru capra concetățeanului... You got the point.

Fier vechi

Am mai scris acum un timp că mă mir că mai este încă fier vechi care pleacă din România, după 23 de ani de dezmembrări...

Astăzi Mechel a vândut pe vreo 50 de dolari 4 (patru!) combinate românești. Că au datorii, că e piața europeană în scădere, bla bla... Ghici ghicitoarea mea, care le va fi soarta?

Chiar nu există nici o soluție? În lumea asta largă, chiar ar fi fost imposibil ca aceste fabrici să-și găsească niște clienți, dacă ar fi avut un management bun? Nu cred.

Vară fierbinte

De data asta am depășit toate recordurile la pauza de scris pe blog... Mă gândesc serios să-l închid, nu este nicidecum de succes iar eu sunt din ce în ce mai puțin motivat să scriu - deși, evident, densitatea lucrurilor care nu merg bine în România nu a scăzut deloc.

Scandalurile cu plagiatele și așa-zisa lovitură de stat, referendumul prost organizat și cu deznodământ foarte contestabil, circul de zi cu zi, totul arată că avem o clasă politică expirată. Lucru dealtfel știut...

Este însă trist că această clasă politică și chiar proaspăt reconfirmatul președinte au sprijinul Europei și Statelor Unite, din rațiuni care n-au absolut nici o legătură cu legalitatea sau binele poporului - ele țin pur și simplu de frica de a atenta la status-quo-ul existent, orice precedent în care populația ar reuși să-și recâștige dreptul la alegere fiind (pe bună dreptate) privit ca periculos de toți politicienii lumii. Poporul, de care atâția fac caz dar care de fapt este văzut doar ca o vacă de muls, trebuie să stea cuminte și să aleagă doar o dată la 4-5-6 ani, așa cum este ”îndrumat” de mass-media care nu mai e de mult independentă.

Ar trebui să înțelegem cu toții că democrația și capitalismul, așa cum erau ele acum 20-30 de ani, și-au cam trăit traiul. Societatea evoluează și formele vechi devin tot mai inadecvate fondului nou. Așa ca formele acestea de societate și economie sunt în curs de schimbare și ele, și depinde numai de ”cei mulți” ca aceste schimbări să nu le fie total defavorabile (cum se prefigurează în momentul de față). România și alte state slabe sunt terenuri de test pentru direcțiile în care se pot face schimbările.

Câinii latră, caravana trece

Văd că politicienii merg înainte cu două inițiative extrem de proaste (ca să mă exprim rezervat), împotriva cărora este majoritatea populației. Pur și simplu nu le pasă de ce zice lumea.

Prima: vânzarea unor acțiuni (multe ca proporție) pe care statul le deține încă la companiile de energie. După jaful ”băieților deștepți” prin care companiile au acumulat pierderi iar ”ei” miliarde prin conturile elvețiene, într-un moment în care în toată lumea se prevede criza energetică și statele încearcă să recupereze controlul asupra producerii și distribuției de energie, noi mergem iar împotriva curentului. Și gata, în lipsa unor proteste de stradă, săptămâna viitoare încep vânzările! Doar trebuie bani de prostit proștii în campania electorală!

A doua: înființarea unei secții în limba maghiară la universitatea de medicină de la Târgu Mureș. Nu am nimic împotriva ungurilor sau altor minorități, nu cred în ”culpe de grup” și cred că fiecare om trebuie evaluat individual independent de naționalitate. Dar nu înțeleg rațiunea de a exista a învățământului în limbile minorităților: ideea ar fi ca statul român să educe forță de muncă pentru piața românească, nu? Atunci de ce în altă limbă decât româna? Înțeleg ca la clasele 1-4 de exemplu să fie 50-50% programa, astfel încât copiii care în cei 7 ani de-acasă nu au vorbit limba română s-o poată învăța fără a fi defavorizați în comparație cu ceilalți. Dar atât! După aceea nu are absolut nici o rațiune de a exista învățământul plătit de stat în limbile minorităților. Particular, nu am nimic împotrivă. Cam la fel ca și lipsa rațiunii de a exista a unui partid pe criterii etnice cum e UDMR-ul (nu mai sunt în Europa civilizată astfel de partide), mai ales de când s-a introdus votul uninominal!

Ei, dar, cum nu țipă destui destul de tare, guvernanții merg înainte ca boierii pe moșie, cu dispreț pentru opinia cetățenilor care i-au ales și ai căror angajați sunt!

Coduri

De câteva săptămâni iarna a redevenit "ca odinioară", cu ger, viscol şi multă zăpadă. În frenezia codurilor galbene şi portocalii (unii zic că roşul a fost evitat din motive mai dubioase) s-a decis şi căderea guvernului Boc, înlocuirea miniştrilor creând un vid de putere care a fost contraproductiv pentru măsurile care trebuiau luate rapid.

Din păcate, zeci de oameni au murit din cauza condiţiilor meteo. Nu vreau să reiau fraza mult prea tocită zilele acestea cu "răspunsul autorităţilor" - este, cred, clar că se putea face mai mult chiar în condiţiile actuale, şi că s-ar fi putut face mult mai mult dacă se făceau nişte pregătiri elementare pentru iarnă.

Sunt câteva lucruri care cred eu că trebuie remarcate în toată această debandadă, ce a "pus în valoare" starea jalnică a României în mai multe domenii:

- Starea materială extrem de precară a populaţiei (de la sate în primul rând). Acolo oamenii nu mai au "provizii de iarnă", trăiesc de pe o zi pe alta. Lemnele de foc sunt în fiecare toamnă motive de nesfârşite calcule, pentru că presupun o cheltuială greu suportabilă pentru majoritatea dintre ei, sacrificii greu de îndurat. Mâncarea în ţara noastră se importă în proporţie de 80% - satele româneşti nu mai sunt autosuficiente!

- Pe vremuri existau "parazăpezi", care erau instalate pe lângă drumurile importante la venirea iernii şi împiedicau formarea troienelor. Acestea au fost probabil unele din primele victime ale negustorilor de fier "vechi" de după revoluţie.

- Infrastructura feroviară este într-o stare dezastruoasă, după prădăciuni de două decenii. Evident că pe liniile unde circulau 10 trenuri pe zi, puneai un plug la fiecare locomotivă şi nu aveau timp să se formeze nămeţi. Acum, când pe aceleaşi linii mai trece doar un tren pe zi, acesta poate rămâne, cum s-a demonstrat, şi 2-3 zile pe drum.

- Depindem mult mai mult (mult prea mult!) de transportul auto de marfă. Când Europa face eforturi să treacă tot mai mult pe trasportul pe calea ferată, mai ieftin, ecologic şi eficient, la noi se merge exact în direcţia opusă.

- Utilajele de deszăpezire - cine să le cumpere, din ce bani? Aceasta este o problemă şi în alte state se pare, pentru că nişte calcule cost-beneficiu clasice, în care viaţa unui om are un preţ fix, nu prea justifică achiziţionarea acestor utilaje! Trebuie ceva mai mult decât nişte calcule financiare pentru a avea aceste utilaje pregătite în caz de nevoie în cantităţi suficiente, trebuie hotărârea statului de a nu pierde vieţi omeneşti!

Cam asta ar fi... Poate am omis câte ceva, dar acum astea îmi vin în minte. România ne arată zilele acestea un tablou destul de sinistru.

Legea sănătăţii

Se discută zilele astea despre noua lege a sănătăţii, o altă mare invenţie a actualei guvernări. Probabil va fi trecută tot prin asumarea răspunderii guvernului. Legea are nenumărate lacune, multe dintre ele intenţionate pentru a crea posibilitatea de canalizare a fondurilor pe anumite făgaşe...

Este de o gravitate incredibilă faptul că se vrea a se privatiza medicina de urgenţă şi faptul că se vor da spitalele recent închise pomană "întreprinzătorilor" (elucidând astfel motivaţia acelei mişcări cu comasarea spitalelor).

Cât despre domnul doctor Raed Arafat, sper să reuşească totuşi şi singur în lupta inegală pe care o duce... Dacă până acum nu şi-a dat seama, va realiza acum cât de puţină solidaritate şi spirit de bine obştesc au românii.

Şomaj

Revin cu o observaţie simplă, pentru că şi politicienii tot fac caz de şomajul foarte mic din România. Rata respectivă se referă doar la cei cărora li se plăteşte ajutor de şomaj - care se plăteşte pe perioade mai scurte în România decât în alte ţări. Ia adăgaţi-i dumneavoastră pe cei care nu mai primesc ajutorul şi pe cei care lucrează în străinătate (pentru că au plecat din ţară din cauza lipsei locurilor de muncă!) şi o să ajungeţi la rata adevărată a şomajului, care e pe undeva pe la 40%! Acesta este cruntul adevăr, din păcate... Acesta reflectă starea deplorabilă în care se află economia ţării noastre, mulţumită politicienilor care în ultimele două decenii au acţionat spre binele naţiei!