Pause... Rewind.... FForward...

Am luat o (binemeritată) pauză de România... Am fost în Germania, la Wuppertal, unde parcă eram într-o altă lume. Am ajuns acolo stresat - de veşti proaste, de birocraţi cretini, de şarlatani, de cele 40 de grade din Bucureşti de acum 2 săptămâni. Şi am găsit o lume relaxată, plimbându-se prin parc, autobuze şi trenuri punctuale, soare dar vânticel şi doar 20-22 de grade temperaturi maxime... Splendid.

A fost o săptămână în care am lucrat cu voioşie într-o universitate aflată pe un deal înverzit, în care nu am citit sau ascultat veşti din ţară (deşi de câteva telefoane tot n-am scăpat) şi m-am simţit foarte bine.

Lumea merge înainte, fraţi români... Ar trebui să nu mai zăbovim mult, că deja suntem rămaşi din multe puncte de vedere în lumea a treia...

Programul "Ultima Şpagă"

Toţi cetăţenii liberi ai ţării acesteia sunt invitaţi ca vineri, 28 mai 2010, ora 18.00 să depună o monedă de 10 bani pe trotuarul din faţă clădirii Guvernului României şi a Prefecturilor judeţene. Haideţi să le dăm ultima şpaga şi apoi să ne lase în pace!

Lost

Cred că aţi auzit cu toţii declaraţiile "apocaliptice" de acum două zile ale marelui nostru preşedinte şi om de stat, Traian Băsescu. Era totul bine şi frumos, aproape trecuse criza, şi dintr-o dată au descoperit că starea e de fapt dezastruoasă!

Culmea e că anumiţi ciumpalaci (vorba lui Mircea Badea) - cretini, imbeciloizi patologici, încă îl mai pupă în dos pe Băselu' apreciind "onestitatea şi cinstea" lui, pentru că "nu-i e frică să ne spună adevărul". Treziţi-vă odată!!!! Băsescu ştia foarte bine situaţia de mai mult de un an, a minţit cu neruşinare ca să câştige alegerile, a minţit şi după ele şi minte în continuare.

A participat în ultimii douăzeci de ani la distrugerea a tot ce se putea distruge din economia României, stimabililor, that's the truth about Băse... Vă imaginaţi că e salvatorul providenţial??

România pare în acest zile, din ce în ce mai mult, un stat feudal rătăcit printr-o glumă proastă a istoriei în secolul XXI...

PSD-L?

Probabil simţindu-se inferiori PDL-ului în această privinţă, au mai făcut un pic de circ şi PSD-iştii. Cu mega-congresul lor care a ţinut prime-time-ul televiziunilor de ştiri. Nu-mi amintesc să fi fost atâta tevatură pentru congresele anterioare... Ce-i drept, nu era Vanghelie în prim plan!

Geoană îşi continuă cariera de învins, se pare. Până la urmă, înţeleg frustrarea "tătucului" Iliescu, care a rămas până la această dată singurul învins prin vot de cel pe care l-a numit "prostănac"!

Oricum, în urma rezultatului votului, vor mai pleca nişte parlamentari din PSD, spre partidul "independenţilor". Întrebarea e dacă acest partid va fi un PSD-L care se va uni apoi din nou cu PSD-ul, pentru nişte funcţii şi circ, după modelul dat de formarea PDL acum câtva timp, sau va fi un PDL-L care se va alipi PDL-ului, dând astfel putere absolută "conducătorului iubit"... E posibil orice - doar trăim în România...

Strigător la... cine???

Evenimentele din ultimele zile m-au determinat să mai deschid pagina blog-ului... Ca să vă comunic că sunt cât se poate de scârbit, şi ceva în plus, de minciunile fără neruşinare ale "şefilor". Spun că nu vor scădea salariile, dar veniturile scad, că nu vor scădea pensiile, dar salariile au dat deja precedentul, că economia începe să crească, dar PIB-ul scade în continuare...

Colac peste pupăză, ieri, după ce era să-mi rup maşina prin craterele de care Bucureştiul şi toată ţara sunt pline după această "iarnă grea", ajung acasă şi aud că "România are nevoie de 40 de miliarde de euro pentru a evita colapsul sistemului energetic, infrastructurii rutiere şi feroviare". CUM??? După 20 de ani în care statul a făcut o datorie externă care merge voios spre suta de miliarde de euro, după ce am "evoluat" spre economia de piaţă concurenţială, când politicienii se bat cu pumnul în piept de cât de mult bine le doresc ei românilor, aflăm că suntem în pragul colapsului??? Dar ce, nu ştiam deja?

Se miră Boc că au apărut 300 de mii de pensii de invaliditate în 8 ani? Păi numai din accidente rutiere sunt probabil 10-20 de mii pe an! Accidente de muncă se petrec cu duiumul, cele nemortale nu prea sunt mediatizate, dar există, pentru că lucrăm ca acum 1-2 secole, sau în cel mai bun caz cu aparatură veche şi neîntreţinută!

De ce e atâta linişte în ţară când se întâmpla aceste lucruri strigătoare la cer?

La mulţi ani!

Cu ocazia începutului de an, vă dorim toate cele bune, şi în primul rând sănătate!
Ne aşteaptă încă un an de criză, sperăm suportabilă...

Revoluţia din Decembrie 1989

Tăcerea din ultimele săptămâni n-a fost întâmplătoare. A trecut turul II de la alegerile prezidenţiale, cu un rezultat dezamăgitor. Dacă în 2004 votanţii lui Băsescu aveau scuza de a vota "schimbarea", acum nu mai au niciuna. Dacă după 5 ani în care acesta nu a făcut altceva decât circ, este acum crezut când îşi asumă orice fapt pozitiv întâmplat în ţară şi este votat pentru un nou mandat, înseamnă că în mintea acestui popor se întâmplă chestii dubioase. Este trist că 5 milioane de români au votat acest personaj pentru un al doilea mandat de preşedinte. Nu spun că alternativa ar fi fost, din punct de vedere politic, mult mai bună - dar era măcar o minimă şansă să fie ceva constructiv, exista şansa ca alianţa PSD-PNL să ţină şi să treacă ţara de criză. După 20 de ani, se pare că românii n-au învăţat nimic. În urmă cu două decenii, am ratat şansa de a alege nişte oameni care veniseră din străinătate cu o experienţă pe care noi n-o aveam, pentru a-i alege pe cei "care mâncaseră salam cu soia", vechi comunişti deghizaţi în capitalişti... Acum, am făcut aceeaşi gafă, la o scară mult mai mică, ce-i drept (între cei doi "candidaţi" de acum nu-s diferenţe chiar aşa mari).

Zilele acestea se împlinesc două decenii de la Revoluţia din 1989. Unii susţin că a fost o lovitură de stat - ceea ce poate fi parţial adevărat - dacă nu ar fi fost şi o lovitură de stat, probabil revoluţia ar fi fost o revoltă care nu ar fi reuşit răsturnarea regimului. Ceea ce este sigur este că au ieşit în stradă sute de mii, poate milioane de români de bună-credinţă, care au sperat într-un viitor mai bun şi, dintre ei, unii au plătit chiar cu viaţa această speranţă... Pentru aceştia, suntem datori după părerea mea să scriem "Revoluţie" cu R mare.

Din păcate, la douăzeci de ani, nu ştim cine au fost teroriştii, nu avem nici un vinovat pentru crimele de atunci. Ştim cu toţii că executarea rapidă a cuplului Ceauşescu a fost făcută pentru evitarea "complicaţiilor" şi dezvăluirilor incomode despre "noua putere", ştim asta de mulţi ani şi totuşi continuăm să votăm aceiaşi oamneni...

N-am mai avut tragerea de inimă să continui "bilanţul" de 20 de ani de la Revoluţie pe care îl începusem. Ştim cu toţii că s-au întâmplat mult mai puţine lucruri pozitive decât speram în 1989, că România putea fi acum infinit mai sus decât este, că au fost ratate valuri succesive de ocazii... Ce-ar mai fi de spus? Că, poate, vom afla peste alte destule decenii adevărul despre Revoluţie - tot din străinătate, pentru că mai mult ca sigur dovezile din România au fost demult distruse. Nu va fi nici o surpriză, pentru mulţi - iar pentru ceilalţi, va fi oricum prea târziu.

Eu mai sper totuşi ca sacrificiul celor peste 1000 de oameni morţi în decembrie 1989 să nu fi fost în zadar. Sper, deşi chiar moartea acestor oameni dovedeşte că speranţele mor mai greu decât noi, oamenii...

1 Decembrie

La mulţi ani!

Şi inspiraţie la vot săptămâna viitoare, dragi confraţi!

Note

Cum a trecut primul tur al alegerilor din această toamnă, cu un rezultat pevizibil, a inceput circul în vederea turului 2... M-a uimit participarea destul de mare la vot în primul tur, în condiţiile în care nu mi s-a părut că vreunul din candidaţi ar fi avut o prestaţie entuziasmantă. Am văzut totuşi, chiar şi pe stradă, oameni discutând aprins despre politică, chestie care nu mi s-a mai întâmplat de mult.

Caseta video scoasă de la naftalină (cu destulă abilitate dealtfel) acum câteva zile pentru discreditarea marinarului nu îi va afecta pe mulţi dintre alegătorii săi fideli, dar se mizează pe faptul că va mai convinge câţiva votanţi PNL să meargă la vot pentru a vota împotriva lui.

În rest, toate-s vechi şi nouă toate.

Alegeri, opţiuni

Mâine avem iar circul alegerilor. Apogeu al circului din campania electorală, care ne-a făcut să simţim foarte pregnant că ultimele două decenii au trecut cam degeaba. Nu au fost discuţii pe teme serioase, nu au fost prezentate strategii adecvate pentru situaţia economico-financiară dezastruoasă a ţării (situaţie despre care se va vorbi mai clar abia după alegeri). Au fost atacuri la persoană şi certuri de tarabă.

Ca opţiuni, teoretice, vom avea peste 10! Opţiuni realiste, doar 3, niciuna convingătoare. Vom vota poate, iar, contra. Din curiozitate mai mult decât din speranţă, mi-ar plăcea să iasă Antonescu (foarte improbabil, dealtfel). Vom vedea astfel dacă politica românească va adăuga la lunga listă de idealuri terfelite şi aruncate în derizoriu, bunul simţ proclamat în lozincile electorale.

În rest, să votaţi cum trebuie! (dacă vă daţi seama cum trebuie, eu încă nu m-am prins)