Am remarcat acest fapt acum multă vreme, şi l-am considerat normal până acum câteva luni, când din discuţia cu un frizer italian a reieşit că în urmă cu 20-30 de ani lucrurile nu stăteau aşa – cel puţin în Italia. Oamenii erau mai deschişi, căutau compania altora, discuţiile între necunoscuţi se înfiripau pe tot felul de subiecte. Acum, singurele „discuţii” între necunoscuţi în mijloacele de transport sunt certurile pentru diverse motive puerile şi/sau imaginare.
Atunci când eşti în tramvai şi o altă persoană care tocmai a urcat se aşează la celălalt capăt al rândului de scaune pe care stai tu, ţi se pare normal, din obişnuinţă. Atunci însă când un călător care forţat de aglomeraţie s-a aşezat lângă tine, cum s-a eliberat un loc mai izolat se repede spre el, începi să-ţi pui întrebări, de genul dacă n-ai uitat să te dai cu spray dimineaţa, sau dacă omul nu e cumva diliu. Am văzut că şi acest gen de manifestări devine tot mai des şi „normal”.
M-am gândit asupra cauzelor fenomenului şi care va fi următorul pas în evoluţia lui, deoarece omul este prin definiţie o fiinţă socială. Cred că el se datorează faptului că în societatea de astăzi persoana este stresată la maxim, obligată foarte des să stea în mijlocul unor oameni pe care nu-i alege, iar asta produce o reacţie antisocială.
Am tras aşadar două concluzii: că niciodată nu trebuie desconsiderate discuţiile de la frizerie, şi că viaţa socială din marile aglomerări urbane nemulţumeşte şi modifică individul.
Ce legătură au toate astea cu Reforma Civică? Nemulţumirea reduce spiritul civic al cetăţenilor, care se simt mai degrabă frustraţi şi limitaţi de societate, şi prin urmare interesul pentru binele ei scade. Este unul din motivele pentru care oamenii de la oraş participă în general la vot mai puţin decât la sate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu