Încep să se "occidentalizeze" şi mass-media de la noi, în sensul că spaţiul dedicat ştirilor externe este din ce în ce mai redus, iar comentariile sunt de calitate din ce în ce mai slabă.
Totuşi, depindem de lumea cea largă, şi ea trece prin momente dramatice care, după părerea multora, se vor termina prost. Nu pentru că ar veni asteroidul în 2012, ci pentru că setea de putere şi dominaţie a unora pare într-adevăr de nestăvilit. Aşa cum Noam Chomsky scria într-una din cărţile sale, sunt persoane, din păcate ajunse la conducerea marilor puteri ale lumii, pentru care dominaţia este mai importantă decât supravieţuirea (speciei).
Aflu aşadar detalii de pe site-uri externe (gen Newsweek) despre faptul că SUA au deja un plan de atac contra Iranului, ceea ce confirmă bănuiala anterioară că sunt ani de când se pregătesc pentru acesta, iar frontul din Afganistan ar putea fi în curând închis nu pentru a trimite militarii acasă ci doar pentru a-i muta...
Motivaţiile unui de acum foarte probabil atac american asupra Iranului sunt extrem de slabe pentru cei care au ochi să vadă, aşa cum erau şi cele în privinţa Irak-ului de acum 7 ani (acele motivaţii s-au demonstrat ulterior a fi fost un fals grosolan). Faptul că Iranului nu i se permite să-şi dezvolte energie nucleară în scopuri paşnice sub pretextul că "ar putea" să folosească instalaţiile şi în scopuri militare este ilegal conform legilor internaţionale.
Haideţi să fim serioşi, chiar dacă Iran-ul ar avea la un moment-dat arma nucleară, ce ar putea face cu ea? Ar avea câteva focoase, pe rachete cu rază scurtă-medie de acţiune, cel mult ar putea lovi Israelul şi câteva ţări din estul Europei, în timp ce SUA au deja probabil sute de focoase nucleare în zonă! Iranul ar dispărea de pe faţa pământului în cel mult câteva minute după ce ar lansa prima rachetă (care ar fi oricum interceptată până la ţintă). Şi atunci, unde e pericolul iminent care să justifice un atac al SUA?
Motivaţia "umanitară" cade şi ea, se vede cât de bine o duc irakienii după atâţia ani de intervenţie americană... Iar regimul de la Teheran, dictatorial, nu este atât de dur ca altele din zonă, sprijinite de SUA.
Statele Unite de fapt se tem de o posibilă alianţă arabă, alianţă care s-ar putea realiza nu pentru cucerirea lumii ci pur şi simplu pentru libertate. Pentru că arabii, dincolo de şefii care câştigă miliarde cu ajutorul americanilor, îşi dau seama că SUA au venit în zonă pentru a rămâne şi pentru a o transforma după chipul şi asemănarea lor...
Cu criza economică şi cu soluţiile evident greşite găsite de mai-marii lumii, modelul american al capitalismului sălbatic este în curs de implementare în Europa (procesul oricum începuse după al doilea război mondial, dar a fost mult încetinit din cauza unor ţări ca Franţa), în America de Sud a fost exportat deja şi funcţionează cu "succes", urmează în mod logic Asia. Iar pentru a schimba politica în China este nevoie ca aceasta să fie înconjurată.
Strategia americană nu este pentru securitate, ci pentru dominaţie. Nu le e bine când e pace şi linişte...
3 comentarii:
Nu m-am putut abtine...Ti-am scris un comentariu mai larg pe site...Toate bune.
Fizicianule, comiti atatea greseli de gandire economica (si nu numai), incat nici n-am sa stau sa-mi bat capu' cu tine. Totusi, amice tine minte: socialismul NU functioneaza. URSS n-a fost un exemplu suficient de bun?
Dacă-mi dai un exemplu de ţară care după părerea ta funcţionează bine, putem discuta pe cazul respectiv. URSS? A fost un imperiu transformat rapid într-o dictatură comunistă... Nu văd relevanţa.
Trimiteți un comentariu