„Repetabila povară”, dramă a tuturor fiinţelor umane, din toate timpurile şi de pe toată suprafaţa Pământului, bine ascunsă în cele mai adânci taineţe ale sufletelor ... A scos-o la lumină, cu inegalabil talent, cu geniu, poetul român al sufletului omenesc, Adrian Păunescu.
„Repetabilul exod”, dramă a fiinţelor umane, la scară mai mică: un popor!
Într-o „bună” zi, a venit pe la noi – aşa cum a venit – comunismul, cu promisiunile lui, în lozinci bine ticluite, astfel încât cei mai mulţi oameni să-l accepte, celorlalţi urmând să li se impună: „Egalitatea tuturor”, „Bunăstare şi dreptate pentru toţi”, „Muncă după posibilităţi, repartiţia bunurilor după necesităţi”, ... A început apoi prigoana împotriva celor care nu-l voiau: unii au intrat în puşcării şi în lagăre de muncă forţată, mulţi şi-au pierdut vieţile pe-acolo! Cei mai „norocoşi” au reuşit să scape, dar pribegind prin lume. Un adevărat exod, ce a durat zeci de ani. Unii nu s-au mai întors, au murit printre străini!
Într-o altă „bună” zi, a revenit pe la noi – aşa cum a revenit – capitalismul, cu promisiunile lui, în lozinci bine ticluite, astfel încât oamenii sătui de comunism să-l accepte, celorlalţi urmând să li se impună: „Libertate de exprimare şi de acţiune”, „Principiile economiei de piaţă”, „Globalizare, pentru bunăstarea tuturor”, ... A început apoi prigoana împotriva celor care nu-l voiau, dar pe căi mult mai subtile: jaful programat, distrugerea culturii, învăţământului şi sistemului de sănătate; având în faţă perspectiva ratării vieţii, a anulării oricărei şanse de împlinire a vocaţiei şi aspiraţiilor, tinerii acestei ţări aleg calea pribegiei: un alt adevărat exod, început deja de 20 de ani!
Tinerii sunt cei care au realizat schimbarea din 1989, elanul lor, creativitatea, nesupunerea la dogme şi regimuri ar fi putut însemna progresul, viitorul ţării; cu asemenea speranţe au murit câteva mii dintre ei. Cei mai în vârstă la acea dată, ajunşi acum în amurgul vieţii, îşi văd anulat visul de atunci: copiii lor să trăiască vremuri mai bune; aşa s-a ajuns ca chiar ei să-şi îndemne copiii să plece în bejenie, cât nu-i prea târziu!
Dar, poate că nici n-ar mai fi nevoie odată ce, de curând, s-a întâmplat pe la noi un lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată şi nicăieri în lume, până acum: vremelnicul „conducător” al acestei ţări a adresat celor cărora nu le convine traiul de aici, „invitaţia” de a se folosi de unul din „marile drepturi” câştigate în 1989, acela de a pleca acolo unde le convine! Adică, pur şi simplu, invitaţie la exod şi asta pentru că „ţara nu le poate oferi atât cât ar merita”.
Dar de ce oare nu le poate oferi? Nu cumva pentru că a oferit unor „haite” de prădători mai mult decât ar fi meritat vreodată? Nu cumva pentru că şi „capul haitei” actuale, împreună cu toată familia lui, a luat mult mai mult decât va merita vreodată?
Şi-ar mai fi o întrebare: dacă poporul va pleca şi va rămâne aici numai el cu „haita” lui de hoţi, nu înseamnă că această ţară va dispărea? Căci: „Patria este norodul, iar nu tagma jefuitorilor”, a spus Tudor Vladimirescu! Poate chiar asta se doreşte şi se urmăreşte cu obstinaţie?
Nu s-a încheiat actualul exod şi va mai dura, probabil, încă zeci de ani! Vor mai urma?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu