Pentru a-şi ascunde crimele săvârşite, nu puteau avea un noroc mai mare şi nu puteau găsi un prilej mai bun decât criza mondială, „Dulăii” care au dus în ultimii 20 de ani această ţară cu secole în urmă! Criză a cărei realitate nu poate fi contestată (deşi poate fi imputată!), dar care nu a întors toată omenirea cu secole în urmă! Criza noastră era, oricum, pe cale de a erupe!
Jaful care a adus ţara în stare de faliment putea fi oprit şi amendat, „Dulăii” puteau fi opriţi; „iuţeala de mână şi nebăgarea de seamă” au fost însă aliaţii de nădejde ai acestora: trecerea cu repeziciune a dezastrului în seama „crizei mondiale” şi inerţia milioanelor de „căţei”, obişnuiţi de secole, chiar de milenii, cu jaful, mizeria şi traiul la limita supravieţuirii!
Am avut o ţară bogată, dar ne-am bătut şi ne batem joc de bogăţiile ei; oameni adevăraţi au îmbogăţit-o cu valori culturale, cu nimic mai prejos de cele ale altor ţări, dar ne-am bătut şi ne batem joc de ei şi de munca lor. Am dat bogăţiile acestei ţări pe mâinile unor criminali, care au călcat şi calcă în picioare tot ce ar trebui să avem mai sfânt: ţara, limba şi cultura noastră, construite nu numai cu muncă, ci şi cu nenumărate jertfe!
Şi vin acum aceşti „Dulăi”, aceşti trădători de ţară şi de neam, să ne ceară solidaritate, pentru salvarea ţării! În ce ar consta această „solidaritate”, în viziunea lor? În împărţirea „echitabilă” a sărăciei, evident, că doar n-or fi atât de proşti încât să dea înapoi ţării şi poporului ceea ce le-au luat „cu sacrificii”, „prin munca lor cinstită, de câte 16 şi chiar 20 de ore pe zi”, „pentru binele ţării şi al oamenilor ei” ...!
Solidaritate, da! Dar nu pentru „Dulăi”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu