Din ce în ce mai dezamăgitor.
După declarațiile cu suspendarea președintelui din ultima lună (și mai de dinainte de fapt), ieri m-am bucurat și începusem chiar să sper! Era cât se poate de clar din acțiunile și declarațiile șefului ALDE că nu va vota prea curând o suspendare, în nici un caz azi așa cum (poate) voia PSD. Bineînțeles, nu din dragoste de țară sau de justiție, ci din interese meschine legate de imagine, adică de îmbunătățirea ei înaintea alegerilor (pentru că probabil pe undeva încă mai speră la o revenire a lui și a partidului în preferințele alegătorilor, dar mai ales a lui, poate ca președinte).
Și în această pasă optimistă m-a prins știrea că Iohannis a semnat revocarea procurorului-șef DNA. De ce??? Doar pentru că Líder Máximo a zis că azi decid dacă îl suspendă sau nu?! Când era extrem de clar că nu se va întâmpla asta nici azi nici în viitorul foarte apropiat?!
E adevărat că alianța de guvernare a făcut în ultima lună niște „nefăcute”, trecând cu mare ușurință legi care combinate sunt mai rele decât ar fi fost acea ordonanță 13, și asta fără reacții semnificative ale străzii. Ale „societății civile”. (Apropos, care societate?! Care civilizație?! A cui?!)
Și poate de-aia s-o fi speriat președintele că nu mai are sprijin. Dar nu e la prima abatere. Atunci când Europa i-a luat-o înainte cu apelul la Comisia de la Veneția a avut o prestație jalnică.
Revin la întrebare: de ce? Curtea Constituțională nu-i dăduse nici un termen în care să dea acel decret de revocare (iar hotărârea însăși avea multe hibe), astfel încât cel mai probabil putea să amâne decizia până la expirarea mandatului procurorului-șef. Sau până cu o zi înainte. Nu ar fi fost o nerespectare a deciziei CCR. Sau, dacă într-adevăr se decidea suspendarea, putea strecura în Monitorul Oficial decretul de revocare înaintea deciziei de suspendare.
Așa trebuie jucat, pe Dâmbovița, cu acești panglicari (sic!) care se dau politicieni, șefi de partide, lideri de opinie, „clasa politică” (clasa zero poate): la cacealma, la derută, la ofsaid. Iar președintele nu se mai poate prevala de scuza că „nu știe, e nou venit în politică”. Cedarea aceasta care arată în opinia mea extrem de rău (chiar în ziua „ultimatumului” PSD) este făcută foarte conștient. Poate că singurul scop al lui în viitoarele alegeri prezidențiale este să împuțineze voturile vreunui alt candidat împotriva PSD (dacă va apărea vreunul cu șanse, că nu prea pare deocamdată). Chiar sunt curios ce scuze îi vor mai găsi unii, eu cred că nu are niciuna!
După declarațiile cu suspendarea președintelui din ultima lună (și mai de dinainte de fapt), ieri m-am bucurat și începusem chiar să sper! Era cât se poate de clar din acțiunile și declarațiile șefului ALDE că nu va vota prea curând o suspendare, în nici un caz azi așa cum (poate) voia PSD. Bineînțeles, nu din dragoste de țară sau de justiție, ci din interese meschine legate de imagine, adică de îmbunătățirea ei înaintea alegerilor (pentru că probabil pe undeva încă mai speră la o revenire a lui și a partidului în preferințele alegătorilor, dar mai ales a lui, poate ca președinte).
Și în această pasă optimistă m-a prins știrea că Iohannis a semnat revocarea procurorului-șef DNA. De ce??? Doar pentru că Líder Máximo a zis că azi decid dacă îl suspendă sau nu?! Când era extrem de clar că nu se va întâmpla asta nici azi nici în viitorul foarte apropiat?!
E adevărat că alianța de guvernare a făcut în ultima lună niște „nefăcute”, trecând cu mare ușurință legi care combinate sunt mai rele decât ar fi fost acea ordonanță 13, și asta fără reacții semnificative ale străzii. Ale „societății civile”. (Apropos, care societate?! Care civilizație?! A cui?!)
Și poate de-aia s-o fi speriat președintele că nu mai are sprijin. Dar nu e la prima abatere. Atunci când Europa i-a luat-o înainte cu apelul la Comisia de la Veneția a avut o prestație jalnică.
Revin la întrebare: de ce? Curtea Constituțională nu-i dăduse nici un termen în care să dea acel decret de revocare (iar hotărârea însăși avea multe hibe), astfel încât cel mai probabil putea să amâne decizia până la expirarea mandatului procurorului-șef. Sau până cu o zi înainte. Nu ar fi fost o nerespectare a deciziei CCR. Sau, dacă într-adevăr se decidea suspendarea, putea strecura în Monitorul Oficial decretul de revocare înaintea deciziei de suspendare.
Așa trebuie jucat, pe Dâmbovița, cu acești panglicari (sic!) care se dau politicieni, șefi de partide, lideri de opinie, „clasa politică” (clasa zero poate): la cacealma, la derută, la ofsaid. Iar președintele nu se mai poate prevala de scuza că „nu știe, e nou venit în politică”. Cedarea aceasta care arată în opinia mea extrem de rău (chiar în ziua „ultimatumului” PSD) este făcută foarte conștient. Poate că singurul scop al lui în viitoarele alegeri prezidențiale este să împuțineze voturile vreunui alt candidat împotriva PSD (dacă va apărea vreunul cu șanse, că nu prea pare deocamdată). Chiar sunt curios ce scuze îi vor mai găsi unii, eu cred că nu are niciuna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu