Amnezia ca mod de viață

Mă uit în jur, pe arii pornind de la zeci de oameni și crescând la cartiere, orașe, țări și continente. Și văd peste tot încurajată uitarea! Da, producem terabytes de date, în fiecare calculator mediu pot fi stocate informațiile din zeci de biblioteci, și totuși suntem îndemnați, ba chiar forțați unde este posibil, să uităm!

Pornind de la chestiile mici, dar utile pentru profit, cum ar fi să uităm că nu ne-a făcut bine la ficat hamburgerul de acum o săptămână și să mai mâncăm trei și săptămâna asta (că, deh, trebuie creștere economică!). Eventual să cumpărăm și unul-două medicamente, ca să putem mânca chiar patru hamburgeri delicioși. Astea sunt decizii personale care ne afectează viața noastră și, indirect, pe a celor apropiați.

Trecând la firmele și instituțiile unde lucrăm, unde de multe ori ești privind chiorâș dacă îndrăznești să-ți amintești că directorul a zis săptămâna trecută opusul celor pe care le susține astăzi, sau dacă nu vrei să „închizi ochii” și să te faci că nu-i vezi pe cei care taie frunză la câini dar „au spate”. Mizeriile vieții de angajat, am putea spune.

Problema e că ajungem la chestii care afectează societatea în ansamblu. Suntem bombardați cu informații contradictorii și ținuți în alertă tot timpul cu „breaking news” de instituții de presă aservite unor grupuri de interese, ca să nu mai putem discerne între adevăr și minciună și ca să uităm cât mai repede că acum doar câteva luni politicianul X a trecut de la partidul Y la Z, anterior înjurând de mama focului partidul Z... Și uităm, și votăm aceiași traseiști de 30 de ani, sau votăm noua generație de traseiști, identică în metehne dar și mai jos ca pregătire profesională și politică. 

La scară mondială uităm, treptat, cum a fost războiul (noi, în zonele unde am avut fericirea să nu mai avem războaie de aproape 80 de ani), cum au fost perioadele de penurie și foamete, și mărșăluim voioși, pas cu pas (dar cu pași tot mai repezi), spre un nou război, care va fi mai devastator decât anteriorul și care va fi însoțit de foamete și crime, ca toate războaiele. 

Și, în focul „breaking news” și al noilor războaie, uităm că deja a început cataclismul climatic, că în cel mai bun caz este deja al doisprezecelea ceas și că dacă nu facem rapid un efort mondial, concertat, acesta va fi aproape la fel de devastator pentru oameni și civilizație în ansamblu ca un război nuclear.

Iar oamenii par a nu mai avea timp să-și amintească - în goana permanentă după bani, glorie, fericire, nu-și dau seama că sunt mai săraci, nefericiți și că vor fi dați uitării imediat, spre gloria eternă a amneziei globale.

Slow motion to Apocalypse

Scuze pentru titlul în engleză, l-am folosit pentru că descrie cel mai bine sentimentul care mă încearcă de ceva vreme când mă interesez despre noutățile pe plan internațional. Ca să încerc o traducere descriptivă, este ca și cum aș privi un film cu încetinitorul spre un dezastru care devine din ce în ce mai probabil. Și care mie și altora ni se pare deznodământul evident al direcției actuale a evenimentelor, dar care pare a fi ignorat de majoritatea oamenilor. Și mă refer aici la oamenii din toată lumea, nu doar din țara noastră mică. Nu vreau să fiu (și nu cred că sunt) fatalist, dar motivele de optimism mi se par tot mai puține, la o analiză lucidă a faptelor și situației.

Ieri Statele Unite ale Americii și-au ales un nou / vechi președinte. Au avut de ales între doi candidați submediocri, a căror prezență ca unici candidați cu șanse este în sine o dovadă a decăderii sistemelor democratice - sisteme care au devenit ineficiente odată cu cvasi-dispariția surselor de informare independente. Dacă din 300 de milioane de locuitori doar pe aceștia doi i-au putut găsi și susține cele două partide, e semn rău. Și în Europa vedem politicieni și candidați la diferite funcții aleși „democratic” din ce în ce mai slab pregătiți, corupți sau chiar proști de-a binelea, marionete ale unor interese financiare în cel mai bun caz. Informația independentă și interesul oamenilor de rând pentru politică sunt esențiale pentru a ține sistemele în funcțiune.

Lumea s-a alertat după ce a câștigat Trump alegerile (și unii reacționează de parcă ar fi asta o surpriză!). Citesc azi că „Franța și Germania vor accelera pregătirile militare” din această cauză. Pregătiri militare pentru ce?! Aici revenim la filmul cu încetinitorul... 

Cursa înarmărilor care a reînceput (și așa-zisul ei motiv, „securitatea Europei”) este folosită ca pretext pentru tot felul de porcării economice și pentru a masca scăderea nivelului de trai, reducerea alocărilor bugetare pentru educație și sănătate, distragerea atenției de la dezastrul ecologic care a început deja și în privința căruia clasa politică nu este în stare să facă nimic. Și, bineînțeles, pentru continuarea transferului masiv de bogăție de la cei mulți la cei puțini, accelerat în timpul pandemiei.

Conflictul din Ucraina, care escaladează ușor-ușor cu fiecare lună și va deveni destul de curând un conflict direct Rusia-NATO (nu va face Trump pace cu Rusia, chiar dacă va abandona Ucraina!), va fi perdeaua de fum supremă prin care Europa (cel puțin jumătatea ei estică) va deveni câmp de bătălie, în acest conflict va intra și China (care poate va avea un câmp de bătaie secundar în Oceanul Indian) și ne vom asigura astfel de un nou război mondial care - culmea! - deja nu va mai conta dacă va deveni și nuclear sau nu. Nu va mai conta, deoarece opțiunea nucleară doar ar accelera lucrurile, dar deznodământul va fi același - decimarea câtorva miliarde de oameni și aducerea la stadiul de ruine a unei mari părți din suprafața locuită în prezent, și un trai mizerabil pentru câteva generații ale supraviețuitorilor (cu excepția câtorva zeci de mii care vor trece de Apocalipsă prin buncărele împrăștiate prin lume).  

În ultimii ani (de când cu „prezicerea” invadării Ucrainei, în care n-am crezut deoarece mi s-a părut și mi se pare în continuare o mutare sinucigașă pentru Rusia, dar care încet-încet s-a adeverit) văd că avansăm pas cu pas, ușurel dar neabătut, pe acest traseu al unui nou conflict la scară mondială. 

Iar dacă noi, populația, miliardele care vom muri și ai căror copii ne vor muri în chinuri oribile în războiul care se apropie (fie direct, de glonț și bombe, fie indirect, de foame, frig, molime și violențe), nu suntem în stare să ne opunem direcției în care mergem acum, să refuzăm războiul și să ne canalizăm eforturile spre evitarea dezastrului climatic, curând nu va mai fi scăpare.

Prinși între extreme

În momentul de față lumea este prinsă între două extreme la fel de periculoase: miliardarii longterm-iști gen Musk și Bezos, care se cred suficient de deștepți ca să hotărască de unii singuri (sau cel mult ajutați de inteligența artificială) destinul omenirii în ansamblu (și au mijloacele materiale de a convinge politicienii), respectiv extrema politicienilor corupți și din ce în ce mai proști, care nu vor sau chiar nu pot să gândească mai departe de câțiva ani (durata unui mandat).

Exacerbarea individualismului, izolarea omului de semeni prin tehnologie, această „tribalizare” pe care mulți o văd din ce în ce mai clar în societate, favorizează extremismul - atât direct, prin alegerile așa-zis „libere și democratice” (nefiind nici libere nici democratice în condițiile lipsei accesului neîngrădit al alegătorilor la informații imparțiale), cât și indirect, prin acutizarea unor probleme neglijate mult timp, care necesită o viziune pe termen mai lung decât sunt dispuși politicienii să riște.

Decumplarea tot mai mare a indivizilor din societatea vestică de viața comunității „mari” (statale), duce la formarea unor păreri cu totul deformate asupra realității. Se spune că în deceniile de după cel de-al doilea război mondial americanii erau în majoritate favorabili începerii unui „război final” cu URSS, văzut ca pericol existențial, ignorând faptul că un astfel de război nuclear însemna distrugerea civilizației, inclusiv a SUA. Întrebarea este dacă azi, când europenii se anunță tot mai războinici în privința Rusiei, acest curent de opinie va fi folosit de politicieni și „clasa conducătoare” tot pentru a se putea concentra pe puncte de pe agenda internă care ne-au legătură cu bunăstarea sau siguranța cetățenilor (pentru întărirea controlului asupra propriilor popoare), sau chiar va porni un război masiv pe teritoriul Europei, în care să fie implicată și China (care pare a fi luat locul URSS de acum 50-60 de ani în preocupările „strategilor” planetei).

Din păcate, se pare că depindem de fapt de ce au pe agendă miliardarii - care pot controla ușor și politicienii și ne pot induce, prin mass-media pe care o controlează, orice idei tâmpite la nivel individual și dezastruoase la nivel colectiv.

Viitorul e sumbru

Tot vin știri din ce în ce mai amenințătoare în privința războiului din Ucraina, extinderii aproape sigure acum a războiului din Orientul Mijlociu și viitorului conflict cu pretext Taiwanul. 

Este foarte clar că se tot fac pași succesivi, destul de mici ca să nu fie băgați de seamă de majoritatea lumii, în direcția extinderii conflictului din Ucraina, tatonări care din partea Ucrainei înseamnă atacuri din ce în ce mai departe în interiorul Rusiei, iar din partea Rusiei lovirea unor orașe și elemente de infrastructură din vestul Ucrainei. 

Vă mai amintiți de începuturile conflictului? Se pare că majoritatea nu își mai amintesc, din moment ce politicienii sunt lăsați să-și debiteze nestingherit cretinitățile care sfidează logica! S-a spus atunci o chestie care este exact la fel de adevărată și acum: că Rusia nu poate fi învinsă militar. Da, din cauză că are armament nuclear (și are mult!). De ce acum îi dau toți idioții cu „Rusia trebuie învinsă, altfel Europa e în pericol”?! Ei bine, nu va fi învinsă decât împreună cu toată omenirea, declanșând războiul nuclear. 

Mai vine câte-un deștept ca ăsta să ne avertizeze că aproape sigur războiul în Europa se va extinde! Păi nu ar fi exact rolul lui și al diplomației întregii lumi să facă să înceteze războiul început?! Ce au făcut ei în cei doi ani de război din Ucraina, în afară de declarații belicoase? Milioane de oameni au fugit din acea țară, infrastructura e distrusă sistematic, Ucraina nu-și va reveni decenii după războiul ăsta! Iar dacă se permite (și chiar încurajează!) extinderea războiului în Europa, nici Europa nu-și va mai reveni vreodată...

Iar situația acum se apropie de acest deznodământ: nici Rusia nici SUA nu vor fi învinse, dar Europa (sau mare parte din ea) va fi distrusă efectiv, iar Europa ca uniune și concept va dispărea.

Marea Britanie iese din UE și se apropie tot mai mult de SUA, intră în alianța AUKUS care începe imediat înarmarea (mai ales a Australiei), Japonia începe și ea înarmarea, într-o schimbare de direcție după cel de-al doilea război mondial... Extinderea războiului în Orientul Mijlociu ar face și mai probabilă înconjurarea completă a Chinei de forțe care îi devin tot mai ostile. Și mai trebuie apoi doar o scânteie și - BUM - gata, decenii de mizerie și moarte pentru miliarde de ființe omenești...

Oamenii (din „vest” dar și din alte părți) s-au făcut comozi, s-au obișnuit cu pacea și cu abstinența politică (pentru „a nu se băga în troaca politicii”) - dar asta i-ar putea costa viețile lor și ale copiilor lor, deoarece „clasa politică” instalată acum duce lumea spre dezastru. Cataclismul ecologic devine iminent din cauza lipsei lor de acțiune în acest sens, iar în stupiditatea lor, politicienii actuali nu au găsit o modalitatea mai bună de distragere a atenției de la acest cataclism decât războiul și moartea...

Panică

E panică mare pe ici-pe colo cu privire la starea dotărilor armatelor și a instruirii soldaților din „vest” (din care cu mândrie zicem acum că facem și noi parte). Totul bineînțeles pentru a se sifona și mai mulți bani pentru „dotări” și instruire, eventual peste cei 2 - 2.5% din PIB cât au ajuns să fie acum aceste cheltuieli.

Ceea ce cu abilitate evită să zică toate aceste articole-„semnal de alarmă” este că poate popoarele țărilor respective nu mai consideră o investiție oportună cheltuirea banilor pentru mijloace tot mai perfecționate de a ucide alți oameni, poate cetățenii respectivi nu mai consideră că ar trebui să-și dedice viața unor scopuri belice (mascate sunt denumirea generală și falsă de „apărare”), poate chiar consideră anacronice luptele dintre țări acum, în secolul XXI... 

A îndrăznit cineva să facă un referndum privind acești 2-2.5% din PIB pentru „apărare”?! Luând fonduri de la sănătate, educație, cercetare, pensii și așa mai departe? Nu, bineînțeles! Haideți să reîncepem o cursă a înarmărilor și să extindem conflicte locale, să moară oameni și să distrugem țări (mai mici sau chiar ceva mai mari), întru bunăstarea câtorva.

Iar noi?! Cu 0.15% din PIB pentru cercetare, cu sistemul medical în colaps, cu educația în cădere liberă și pensionari muritori de foame, ce ziceți, vom ajunge la 3-4% din PIB pentru „apărare” ca să fie „al nostru” șef la NATO? Doar așa, o întrebare...