Între ciocan şi nicovală

Nu sunt un susţinător al NATO, prin urmare nu consider că ar fi fost în vreun fel utilă aderarea Georgiei la alianţă şi cred că ruşii sunt îndreptăţiţi să se simtă ameninţaţi de extinderea ei până la graniţele lor. Din cum văd evoluând situaţia, tind să pierd speranţa unei lumi pacifice în viitorul previzibil. Marile puteri continuă să se lupte pentru resursele de hidrocarburi, pentru zonele de influenţă, pentru dominaţia mondială.

Încercările SUA cu scutul antirachetă nu sunt în scopuri defensive, se vrea acest scut ca pavăză din spatele căreia se poate face orice fără teama de ripostă. Ruşii şi arabii au dreptate când văd ca ofensivă această iniţiativă.

În afară de Rusia şi SUA, se ridică statul chinez. Până acum, acesta a părut pe plan extern mult mai pacifist şi „cu capul pe umeri” decât Rusia şi SUA, care au făcut nenumărate excese de autoritate şi utilizare nejustificată (şi în afara legilor internaţionale) a forţei. Dar nu se ştie la ce derapaje poate duce bogăţia care se acumulează în vistieria Chinei, depinde de ce fel de lideri o să se nimerească să aibă...

În afara marilor puteri, sunt alte câteva state care sunt (par a fi) luate în seamă, doar pentru că sunt puteri nucleare sau au mult petrol. Interesele comerciale şi strategice primează oricum peste tot restul, SUA colaborează îndeaproape cu conducerile absolutiste din Orientul Mijlociu pentru care drepturile omului sunt mai de neînţeles decât pentru mult-blamata Chină.

... Şi mai sunt state tip Georgia, România, Bulgaria, care speră că odată cu intrarea în UE şi mai ales în NATO sunt protejate, sunt în siguranţă în faţa pericolului rusesc. Greşit! În caz de conflict, aceste state vor fi folosite ca teatre de război şi vor avea prin urmare cel mai mult de suferit, indiferent de partea cui ar fi. Acum, e adevărat că şi neutralitatea e greu de crezut că le-ar fi respectată, pentru că n-au atuurile Elveţiei...

Statele mici sunt în continuare între ciocan şi nicovală, din toate punctele de vedere (economic, militar, politic etc). În secolul XXI, omenirea nu a ajuns încă la o dezvoltare a conştiinţelor care să permită respectul şi tratamentul egal pentru fiecare fiinţă umană, indiferent de locul unde s-a născut.

Bombonel şi Pitrea

Cât mai au de gând s-o dea întoarsă cu cercetarea penală în privinţa ăstora doi? Şi în acest caz, interesele personale ale corupţilor de care e plin Parlamentul se pare că primează asupra intereselor de partid. Probabil în dosarele Năstase-Mitrea există exagerări artificiale din cauză că nu mai sunt la putere, dar de aici şi până la a crede că sunt nevinovaţi e cale lungă.

Şi mesagerii Uniunii Europene s-au pronunţat în această privinţă, comunicând Parlamentului că ar face bine să nu-i mai protejeze pe cei doi. Parlamentarii însă se tem de acest precedent., după care ar putea urma alţii dintre ei. Legea tăcerii funcţionează, iar Parlamentul român pare cea mai mare şi mai vizibilă familie mafiotă din lume.

Cortina de fier

Ştirile din Georgia s-au succedat cu repeziciune... Se pare că în sfârşit înaintarea armatei ruse a încetat, pentru că aşa a vrut preşedintele (prim-ministrul de fapt) rus. În mod sugestiv, ordinul a fost dat cu câteva minute înainte de sosirea preşedintelui francez la Moscova.

Ruşii au făcut o demonstraţie de forţă, iar lumea s-a uitat şi atât: nu te poţi pune cu o ţară care deţine mii de focoase nucleare. Am văzut un interviu pe CNN cu ministrul de externe rus – un domn între două vârste, care vorbea o engleză mult peste nivelul Putin-Băsescu, se vedea că a fost şcolit prin Vest... Îi tot dădea cu peace-keepingul, când a fost întrebat ce căuta armata rusă la zeci de kilometri în afara regiunilor separatiste, pe teritoriul Georgiei: moment în care, cu un cinism demn de „lumina de la răsărit”, tovarăşul respectiv a dat exemplu intervenţia NATO în fosta Iugoslavie, când a fost bombardat Belgradul aflat la peste 100km de zonele cu probleme – prin comparaţie ruşii au fost modeşti, n-au mers decât câteva zeci de kilometri în teritoriul georgian. Acesta este adevărul, americanii s-au comportat la fel şi au creat precedente periculoase, cu urmări care încep să se vadă.

Al doilea lucru despre care voiam să scriu este un sondaj public pe CNN în care întrebarea era „Ce sunt operaţiunile Rusiei din Georgia?” cu opţiunile „menţinere a păcii” şi „invazie”. Spre enorma mea surprindere, ştiţi care erau rezultatele? 70% dintre cei care votaseră pe site-ul CNN (vreo 20000 de oameni) ziceau „peacekeeping”...

Înseamnă că în spatele cortinei de fier a dezinformării, în ziua de azi se poate întâmpla orice. Omul îndoctrinat de reclame şi propagandă e gata să creadă cele mai absurde găselniţe ale conducătorilor... Fără să gândească.

E adevărat că Gerogia a început operaţiuni militare de amploare acolo, acum câteva zile. Este însă la fel de adevărat că ruşii mişcaseră în prealabil forţe armate în zonă, erau pregătiţi. De asemenea, Oseţia de Sud este cumva în afara Georgiei din 1992, dar e din punct de vedere legal şi formal parte a statului georgian – în astfel de regiuni „separatiste” (cum a fost şi Kosovo), aşa-zisele „forţe de menţinere a păcii” nu fac decât să prelungească la nesfârşit starea conflictuală, ele împiedică escaladarea pe scară largă a confruntărilor dar nu rezolvă nici o problemă. Ei, se pare că lumea nu mai e în stare să vadă că situaţia acolo era anormală, că de pe teritoriul Oseţiei se trăgea spre localităţi georgiene, că au tot fost provocări de-a lungul timpului la care Georgia a fost obligată să nu răspundă din singurul motiv că e stat mic.

Gândiţi şi filtraţi informaţia, dragi cititori! Armata georgiană avea tot dreptul să intervină într-un teritoriu din care se trăgea asupra ei şi care aparţinea statului georgian! Nu ruşilor. În Oseţia de Nord şi Oseţia de Sud trăiesc (în pace) şi ruşi şi georgieni, sunt familii mixte ca în toate regiunile de frontieră. Regiunea a fost prin urmare împărţită între Rusia şi Georgia la dezmembrarea URSS, Oseţia de Sud nu e un teritoriu numai cu ruşi, care aparţine de drept Rusiei. Iar ceea ce a făcut Rusia ca „represalii” (cum deschis a declarat Putin) a fost o invazie a unui alt stat independent, a fost o distrugere fără sens care dă înapoi economia Georgiei cu mult, îndepărtând aspiraţiile georgienilor de bunăstare... A fost o demonstraţie de forţă a Rusiei care conform aspiraţiilor lui Putin (un personaj deosebit de periculos) se vrea în continuare mare putere. Despre rolul NATO în toată tărăşenia, mâine.

Becali alternativ

Un Gigi Becali alternativ... Aşa după cum aţi auzit poate, Gigi Becali a anunţat că va investi un miliard de euro în energia eoliană, în Dobrogea. De acum mai bine de un an, când am auzit că achiziţionează terenuri pe-acolo, m-am gândit că o investiţie excelentă ar fi energia solară sau eoliană... Se pare că şi alţii s-au gândit, şi l-au sfătuit cum trebuie.

Sincer, dacă într-adevăr va face asta şi dacă în plus, aşa cum spunea, va da energie gratuită nevoiaşilor şi caselor de bătrâni sau căminelor de copii, îl voi recunoaşte ca pe cel mai mare binefăcător român al ultimelor decenii. Ar fi primul miliardar român care a investit în ceva într-adevăr bun pentru cei mulţi.

E adevărat că banii pe care-i are tot de la români i-a luat, dar haideţi să fim serioşi, clienţii pentru terenurile pe care le-a speculat el nu-s „oameni de rând”.

În continuare, să sperăm că Transelectrica îşi revine din imbecilitate şi nu refuză să dea avizele necesare construirii de ferme eoliene în Dobrogea: momentan sunt proiecte şi cereri de aprobare făcute (de companii române şi străine) pentru 10,000MW, din care au fost aprobate doar 2,000MW din cauza „lipsei capacităţii de transport”. Decât să se ascundă în spatele unor justificări penibile, Transelectrica ar trebui să mai tragă nişte cabluri... Sunt investiţii de miliarde de euro care aşteaptă doar aprobarea lor şi care ne-ar asigura o bună independenţă energetică, iar ei zic că n-au mijloace de-a transporta curentul...

Categoria grea

Conflictul din Georgia continuă. Zic din Georgia (nu Caucaz) pentru că în realitate totul se petrece pe teritoriul Georgiei, stat independent şi suveran. Dar mic.

În ziua de azi, pentru cei câţiva jucători din categoria grea restul lumii se împarte în 2 categorii: cei de care le pasă un pic şi cei de ale căror păreri care nu le pasă deloc. În general, calitatea de membru în prima categorie se dobândeşte prin armamentul nuclear. Cei din a doua categorie sunt doar obiect de tranzacţii, nu şi parteneri de discuţii. Lor în cel mai bun caz li se aduc la cunoştiinţă pe cale diplomatică hotărârile greilor. Altfel, li se pot aduce la cunoştinţă direct cu tunul şi aviaţia, daca întâmplător asta li se pare greilor mai şic la un moment dat.

Este ceea ce se întâmplă în Georgia acum. După Irak şi Afganistan, americanii nu pot ridica vocea (şi de fapt nici nu-i interesează toată tărăşenia), iar Putin demonstrează lumii întregi că face ce vor muşchii lui prin apropierea graniţelor Rusiei. Cu cele două teritorii separatiste din Georgia, Rusia nu va câştiga doar o zonă întinsă de litoral, dar va fi la o aruncătură de băţ de două puncte strategice: capitala, Tbilisi, şi portul Poti de la Marea Neagră, important pentru tranzitul de hidrocarburi spre o Europă care s-ar fi dorit independentă de Rusia din acest punct de vedere.

Şah. Mat?

Olimpiada roşie sau verde

Au început Jocurile Olimpice de Vară Beijing 2008. În miljlocul unei lumi din ce în ce mai haotice, o pată de fair-play şi prietenie. Festivitatea de deschidere, grandioasă şi cu elemente asociate în mod greşit de mulţi cu roşul regimului, a fost extraordinară şi apreciată la unison ca „irepetabilă”. Cel puţin până va fi din nou China gazdă, aş adăuga eu.

Olimpiada a primit şi denumirea de „verde”, nu doar din motive de imagine, pentru a contracara zvonurile despre aerul irespirabil al Beijingului, ci pentru că au fost adoptate soluţii tehnice ingenioase, „tehnologii verzi” pentru reducerea impactului ambiental al manifestării.

Sperăm să nu mai fie alte atentate, iar Jocurile să se poată desfăşura cu liniştea şi pacea unor jocuri, fără implicaţii politice, etnice şi de altă natură.

Războaie între clanuri

Din nou război pe teritoriul care aparţinea URSS... De data asta un teritoriu cu vreo 70 de mii de oameni vrea independenţă (Oseţia de Sud) faţă de republica oricum mică (Georgia) din care făcea parte. Aşa cum armata a 14-a în Republica Moldova a ţinut practic sub pălăria Moscovei teritoriul Transnistriei, şi armata 58 rusă face acelaşi lucru cu Oseţia...

De ce? Ce rost ar avea o republică „independentă” aşa de mică? De ce la dezmembrarea URSS noile state au acceptat în interiorul graniţelor teritorii „problematice” care nu le aparţineau din punct de vedere etnic? Ce e cu toate aceste mini-războaie, care înseamnă atâta moarte şi reducerea economiilor la zero în zonele afectate, dar la nivel mondial trec ca „incidente”?... Sunt întrebări la care m-am gândit de multe ori, dar încă n-am găsit răspunsuri satisfăcătoare...

Imaginaţia însă îmi sugerează ceva: aşa îmi închipui că erau luptele între marii nobili acum câteva secole. Marii lorzi ai războiului, generali „pe care lumea nu putea să-i mai încapă”, mari lorzi ai mafiilor din întreaga lume, îşi dispută acum teritorii şi suflete, multe şi nevinovate suflete... Umanitatea se întoarce spre Evul Mediu (nu degeaba numite în engleză Dark Ages)?

Într-o epocă în care vom trăi oricum schimbări dramatice (epuizarea rezervelor de petrol pe care se bazează toată economia globală, încălzirea globală care nu ştim încă unde va duce) să se pregătească oare marii „lorzi” ai zilelor noastre deja pentru ce va fi după?... Dar după CE?

Politica şi taxiurile

Mi se întâmplă din când în când să merg cu taxiul şi să dau peste câte-un şofer filozof, sau analist politic, în fine, specialist într-unul sau mai multe domenii. Probabil pentru că oamenii aceştia, în timpul cât aşteaptă clienţii, au ceva timp să se gândească. Taximetriştii mi-au demonstrat astfel că oricine poate „cuprinde” cu mintea gigantismul corupţiei şi nimicnicia politicianului român, tot ce trebuie e un pic de timp şi voinţa de a vedea dincolo de aparenţe.

Am mers de curând cu un taximetrist care ştia că urmează să vină o criză a petrolului, anunţa profetic că în 5 ani străzile o să fie mult mai libere decât sunt acum, mi-a făcut un rezumat al băncilor duse la falimet până acum de oameni care sunt miliardari şi „cinstiţi”, mi-a înşirat întreprinderi din Bucureşti vândute la fier vechi... Apoi afacerea cu bordurile, mi-a arătat locuri unde au fost schimbate acum 3-4 ani şi deja sunt ciobite mai rău decât cele vechi de 40-50 de ani, şi multe altele.

Totul cu o exprimare simplă şi foarte meticuloasă – ca să se facă înţeles de orice client, probabil.

Omul ăsta ştia foarte bine ce pleavă conduce ţara, că la Revoluţia – lovitură de stat s-a schimbat doar un grup PCR cu altul la conducere, că s-a făcut o datorie externă uriaşă doar pentru îmbogăţirea unora... Cu puţin înainte de-a ajunge la destinaţie, i-am pus întrebarea la care intuiam deja răspunsul: care este soluţia, în viziunea lui? Răspunsul, deşi previzibil, m-a dezamăgit un pic: să aşteptăm să moară ăştia, vulpoii bătrâni. Mă rog, vulpoi cu o mare doză de alt animal, mai de casă...

Acum, e adevărat că probabil copiii lor, crescuţi cu bani de-a gata, n-o să mai fure cât au furat ei, or să toace însă miliardele furate românilor. Nu ştiu, parcă nici eu nu mai sper să recuperăm ceva din ce s-a furat, dar aş vrea să scăpăm de aceste căpuşe până peste 20-30 de ani când o să moară, pentru că atunci at fi prea târziu.

Şcoala românească

Vă recomand 2 bloguri pe care le-am descoperit pe net, scrise de domnul profesor Ioan Neacşu, din Bacău: Şcoala românească şi Jurnalul unui outsider. Vă invit să le citiţi, împreună cu alte scrieri ale aceluiaşi autor către care găsiţi link-uri pe paginile citate.

Inundaţii

Ca în fiecare anotimp în ultimii ani, au fost iar inundaţii... Ca să ne reamintească un fapt ştiut deja de toată lumea: că lucrările care trebuiau făcute în ultimele două decenii pentru prevenirea lor nu au fost făcute. Deşi ar fi costat doar o mică parte din cele 40 de miliarde de euro datorie externă pe care le-a făcut România (politicienii care o conduc de fapt) în acest timp, sau din pagubele care sunt tot mai mari şi mai frecvente. Pentru vieţile omeneşti oricum nu există compensaţie...

Chiar acolo unde s-au alocat fonduri pentru lucrări, acestea s-au făcut prost sau nu s-au făcut deloc, banii fiind deturnaţi spre firme cu relaţii sau direct în anumite conturi bancare... În cele mai multe cazuri însă, a fost considerată de la început o utopie efectuarea de lucrări: "Nu-s bani!" Dar oamenii plătesc taxe, România se îngroapă în datorie externă... Nu-s bani pentru diguri, căi ferate, autostrăzi, dar au fost bani pentru salarii compensatorii de zeci de mii de euro pentru armată, au fost şi sunt bani pentru vile cu dimensiuni de palate peste tot în ţară, au fost bani pentru ca Becali, Vântu şi alţii de teapa lor să ajungă miliardari... De ce tolerăm asta??