Corturi şi uşi

Bâlbâielile şi tocmelile care au caracterizat viaţa politică românească după alegeri au depăşit şi cele mai pesimiste aşteptări. Stolojan a renunţat încă o dată la funcţia de prim-ministru, probabil neacceptând condiţia de a fi doar o marionetă a preşedintelui. Boc se potriveşte însă perfect acestui rol, aşa că a fost numit. Negocierile "dure" între PD-L şi PSD au dus, practic, la refacerea FSN-ului, care va conduce ţara în următorii ani (dacă nu cumva PSD+PNL = iubire mai devreme).

Primele măsuri ale noului guvern au fost doar nişte patetice măsuri de faţadă: concedierea fără o justificare serioasă a unor directori de prin Ministerul Transporturilor (nu că n-ar exista motive serioase, cum ar fi corupţia şi deturnarea de fonduri, dar rotaţia cadrelor trebuia făcută fără vâlva unor procese) şi plafonarea unor salarii de directori la nişte sume arbitrare (fără efecte importante pentru buget, ar fi fost mult mai utilă luarea de măsuri pentru limitarea furturilor din banii publici).

La obişnuita lozincă a "moştenirii grele" se adaugă acum şi mai moderna "criză economică mondială" pentru a justifica alte hotărâri de guvern "urgente", având ca unic scop îmbogăţirea rapidă a noilor guvernanţi.

Poate că exagerez cu pesimismul, dar istoria pare că se repetă pe aceste meleaguri la fiecare rundă de alegeri, aceeaşi nesfârşită rotaţie a cadrelor...

2009

Vă dorim multă sănătate şi succese în Noul An!

Şi puterea de a schimba ceva în bine, în România. 

Din diferite motive n-am mai scris în ultima vreme, dar am urmărit evenimentele şi voi reveni cu comentarii, la anul. La mulţi ani!

Tăcere

De ce oare nici un politician nu s-a exprimat împotriva triplării taxei auto, în faţa nimicniciei şi minciunilor debitate de premier?

De ce este tolerată ponegrirea profesorilor pe nedrept şi învrăjbirea restului populaţiei împotriva lor de către acelaşi premier?

Tăriceanu a minţit cu neruşinare când a spus că nu trebuie trimisă justificare pentru majorarea taxei la UE. Acum, Uniunea aşteaptă explicaţii. Lui Tăriceanu însă nu-i pasă, pentru că eventualele amenzi o să le plătim tot noi, de la buget. A minţit şi când a spus că face asta pentru industria autohtonă - cei care sunt împiedicaţi să-şi aducă maşini din afară n-o să cumpere maşini noi din România. Toată lumea politică tace însă mâlc.

Zilele acestea s-a dat ştirea că mărirea cu 9% a salariilor din învăţământ va fi făcută din "fondul de rezervă" bugetar. Pentru a crea o imagine negativă despre profesori. Nimeni n-a protestat, spunând că în bugetul aprobat pentru învăţământ erau bani şi pentru o majorare de 100%, până cînd Guvernul a tăiat fondurile la rectificarea bugetară.

Explicaţiile tăcerii ţin de troaca unică a politicii româneşti, politicieni de dreapta-centru-stânga legaţi prin mafii şi afaceri ilegale care în aceste momente nu exclud nici o posibilitate de combinaţie, pentru binele lor şi răul nostru în următorii 4 ani. Apropos, de ce nu ne explică nimeni de la PD-L de ce sunt aşa indispensabili cei de la UDMR la guvernare? De ce e obligatoriu ca un partid cu 6% din voturi să fie zeci de ani la guvernare? Poate pentru că, fiind tot timpul în guverne din '90 încoace, ungurii ştiu multe despre mulţi, cu care au furat cot la cot de la Revoluţie încoace.

Speranţa nu e o strategie

Am văzut acest titlu de carte pe o tejghea azi... Nu se refera nici pe departe la ce m-am gândit eu când am vazut-o, dar nu contează.

Toţi sperăm în "mai bine", dar câţi din noi şi facem ceva pentru asta? Câţi ne gândim ce înseamnă acest lucru pentru noi, şi mai ales ce ar trebui să însemne? Câţi ne gândim că ar trebui sa avem mai mult timp pentru a petrece cu familia şi nu neapărat mai mulţi bani, sau o casă mai mare, o maşină mai bună?... Înţelegem oare că noţiunea de "calitate a vieţii" nu are nici o legătură cu PIB-ul, că daca PIB-ul creşte nu înseamnă că o ducem mai bine şi viceversa?

Sperăm să nu iasă prea urâtă treaba cu încălzirea globală, dar consumăm din ce în ce mai mult, facem jocul celor care ne vând produse din ce în ce mai proaste pe care le înlocuim tot mai frecvent, ca şi cum resursele planetei ar fi infinite. Avem tot mai multe maşini, le preferăm mijloacelor de transport în comun mizerabile în loc să cerem şi să întreţinem mijloace de transport curate...

Sperăm să avem nişte conducători oneşti, care să lucreze pentru binele nostru, dar am mers la vot ca să-i alegem tot pe cei care ne fură de jumătate de secol încoace? Am mers...

Speranţa nu este o strategie. Şi dacă nu este însoţită de o strategie, este vecină cu prostia...

Du-te!

Oare cât mai are de gând să ne chinuie cu prezenţa lui puturoasă Moliceanul ăsta?... Oare nu-şi dă seama că e penibil? S-a gândit acum, după ce partidul lui a ieşit cam şifonat din alegeri, să mai facă un ultim dar poporului român: să mărească taxa auto pentru maşinile second. Asta după ce a ţinut cu dinţii de taxa iniţială, din cauza căreia România a fost criticată de UE şi în condiţiile în care vânzările Dacia nu pot fi o justificare (vânzările în România au crescut în ultimul an, iar cele externe oricum nu pot fi compensate de piaţa internă).

Oare dobitocul a auzit de noţiunea de ”conflict de interese”? Da, oamenii nu aduc Citroen-uri Euro 2 din vest pentru că există mult mai puţine astfel de maşini încă în stare bună în comparaţie cu Volkswagen de exemplu. Şi? Trebuie penalizaţi din cauza asta? Crede oare că îşi vor cumpăra oamenii ăştia Citroen-uri noi, să le facă praf prin gropile patriei, viitoare autostrăzi în secolele XXII-XXIII?

Asta era soluţia la criza actuală, în opinia cretinului: taxa auto! Asta îi durea pe românii care mor de foame, pe pensionari etc. Noroc cu el că a salvat, încă o dată, patria care-l iubeşte atât de mult! Şi-a mai dat, mascat atât cât a putut un imbecil ca el, încă o subvenţie (prin programul Rabla).

Culmea e că acest papiţoi pupincurist a stat 4 ani prim-ministru, pupând dosul cui a fost nevoie ca să-şi păstreze scaunul. Acum, PSD-ul preferă însă o alianţă cu PDL-ul, pentru că bunicuţa e vulpe bătrână şi ştie că pe curve şi trădători nu te poţi baza...

Adio, Tăricene! Să mai auzim de tine doar când ajungi după gratii, acolo unde ţi-e locul!

Uninominal

Duminică vor fi din nou alegeri. De data asta uninominale, ceea ce înseamnă că o să alegem reciclaţii şi hoţii pe nume pe fiecare, unul câte unul. Vom avea proşti uninominali în Parlament... Şi ceva vedete în plus, faţadele partidelor pline de aceiaşi oameni şi mentalităţi învechite. Eu o să merg la vot ca să adaug un pătrăţel, "Fără reciclaţi şi hoţi", pe care o să pun ştampila... Poate la alegerile viitoare o să avem pe cine vota, speranţa moare ultima.

Program încărcat. De semnificaţii...

Programul de lucru al Camerei Deputaţilor

săptămâna 10 - 16 noiembrie 2008

Luni, 10 noiembrie ŞEDINŢA COMUNĂ A CAMEREI DEPUTAŢILOR ŞI SENATULUI 14.00 Dezbaterea şi votul asupra Moţiunii de cenzură. Marţi, 11 noiembrie - Sâmbătă, 15 noiembrie Activităţi ale deputaţilor în circumscripţiile electorale

Luni, 10 noiembrie

Şedinţa a început la ora 14,35.
Lucrările au fost conduse de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Valeriu Ştefan Zgonea, secretar al Camerei Deputaţilor, şi Daniel Iluşcă, secretar al Senatului.
Domnul Bogdan Olteanu
Doamnelor şi domnilor colegi,
Declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi vă anunţ că, din totalul de 462 de deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa 121, iar 341 sunt absenţi.
Cvorumul legal de lucru nu este îndeplinit, după cum se constată în mod evident. Îi consult şi pe secretarii de şedinţă.
În aceste condiţii, suspend şedinţa. Un viitor Birou permanent reunit va fixa o nouă şedinţă de Camere reunite.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14,42.

Pe ăştia o să mergem iar să-i votăm????

Schimbare

Obama preşedinte!
Acum câţiva ani, când vedeam primele filme cu preşedinţi americani de culoare, mi se părea că realizarea acestei împrejurări ţine de un viitor foarte îndepărtat. Devreme în campania electorală nu credeam că va reuşi să învingă reminiscenţele rasiste din SUA... Şi totuşi, iată că a câştigat!
Mulţi îi plâng acum de milă, spunând că reformele pe care le promite ar fi greu de realizat şi în timpuri prospere, că acum în timp de criză sunt aproape imposibile... Total greşit! Acum, în timp de criză, lumea financiară este slăbită şi mai uşor de învins, iar preşedintele are mult mai multe şanse să aibă de partea lui populaţia. Finanţele trebuie readuse la ceea ce ar trebui sa fie: o unealtă pentru binele comun, nu un centru de putere inexpugnabil, care nu ţine cont decât de propriile interese.

Oare când o să ne apucăm şi noi, românii, să facem nişte schimbări adevărate?...

Power to the people

Azi sunt alegeri în Statele Unite. Un moment istoric, spun mulţi, prin ineditul candidaţilor. Sper să iasă Obama, pentru care restructurarea energetică nu înseamnă ”mai multe foraje” ca pentru McCain. Şi mai sper să fie în stare să schimbe direcţia actuală a SUA şi lumii în general, care este una autodistructivă. Poate sunt naiv şi nu sunt decât vorbe, dar realitatea va depăşi în acest caz cele mai negre previziuni.

Hai Obama!

REMAT politic

Se apropie din nou alegerile... Toţi aleargă după voturi ieftine, voturile oamenilor care uită repede. Alte măşti, aceeaşi piesă. Cu aceeaşi actori, reciclaţi deja de prea multe ori...

Acum câteva zile, Tăriceanu tuna şi fulgera pe la Câmpina în faţa unor muncitori despre tupeul profesorilor, bogaţii cu 14 sporuri salariale, care mai vor şi mărire de 50% tocmai acum, când ţara şi ”oamenii muncii” o duc greu. Încercarea prea transparentă de învrăjbire, demnă de mintea minusculă a premierului carpatin, sper să nu ţină şi oamenii să aibă destul discernământ încât să dea la alegeri, lui şi celor de teapa lui, ceea ce merită. Adică un buletin de vot alb... Sau mai bine, anulat, pentru că în România tuturor posibilităţilor, n-am încredere că buletinul pus alb în urnă va rămâne alb până la numărătoarea voturilor.

Am votat până acum la toate alegerile, ”mi-am făcut datoria de cetăţean” chiar dacă aveam ca cea mai bună opţiune doar ”răul mai mic”. De data asta, nu voi mai alege răul mai mic. Până când va apărea pe liste cineva care să merite votat, voi desena pe buletinul de vot o căsuţă în care voi scrie ”fără reciclaţi şi hoţi” si voi pune acolo ştampila.

Iar în privinţa propagandei de tip: ”n-ai votat, n-ai dreptul să te plângi” - cine a votat a girat cu votul său starea de lucruri de după alegeri, aşa că cei care au votat ”răul mai mic” n-au dreptul să se plângă. Cei care n-au votat pentru că n-au avut cu cine, sau şi-au anulat votul, au tot dreptul să ceară o schimbare adevărată.

Fără reciclaţi şi hoţi în politica românească!

PS: Sunt ferm în favoarea reciclării materialelor, dar consider că odată cu generaţiile din societate ar trebui să se schimbe şi cele din politică, iar ideile să evolueze. Noi batem pasul pe loc de aproape două decenii, cu aceeaşi şefi incapabili de evoluţie.