Bâlbâielile şi tocmelile care au caracterizat viaţa politică românească după alegeri au depăşit şi cele mai pesimiste aşteptări. Stolojan a renunţat încă o dată la funcţia de prim-ministru, probabil neacceptând condiţia de a fi doar o marionetă a preşedintelui. Boc se potriveşte însă perfect acestui rol, aşa că a fost numit. Negocierile "dure" între PD-L şi PSD au dus, practic, la refacerea FSN-ului, care va conduce ţara în următorii ani (dacă nu cumva PSD+PNL = iubire mai devreme).Primele măsuri ale noului guvern au fost doar nişte patetice măsuri de faţadă: concedierea fără o justificare serioasă a unor directori de prin Ministerul Transporturilor (nu că n-ar exista motive serioase, cum ar fi corupţia şi deturnarea de fonduri, dar rotaţia cadrelor trebuia făcută fără vâlva unor procese) şi plafonarea unor salarii de directori la nişte sume arbitrare (fără efecte importante pentru buget, ar fi fost mult mai utilă luarea de măsuri pentru limitarea furturilor din banii publici).
La obişnuita lozincă a "moştenirii grele" se adaugă acum şi mai moderna "criză economică mondială" pentru a justifica alte hotărâri de guvern "urgente", având ca unic scop îmbogăţirea rapidă a noilor guvernanţi.
Poate că exagerez cu pesimismul, dar istoria pare că se repetă pe aceste meleaguri la fiecare rundă de alegeri, aceeaşi nesfârşită rotaţie a cadrelor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu