Ne-am obişnuit din vremurile comuniste să vedem istoria aşa cum ne-a fost prezentată în manualele şcolare, neobiectivă şi părtinitoare. Suntem în stare acum, şi mulţi eram în stare şi atunci, să ne dăm seama de exagerările în privinţa regimului şi prezentării antagoniste a ţărilor comuniste şi capitaliste. Ceea ce nu realizăm atât de bine este că idolatrizarea poporului român, prezentat ca încercat de istorie, paşnic, viteaz, statornic etc, într-un cuvânt perfect, face parte dintr-o altă categorie de exagerări, poate mai periculoase pentru că sunt mai puţin evidente.
Astfel de exagerări nu sunt apanajul comunismului, ele există şi în societăţile capitaliste, pentru că, aşa cum spunea Orwell, „cine controlează trecutul, controlează prezentul”. Denaturările în prezentarea istoriei au dus, de-a lungul timpului, la tot felul de conflicte şi atrocităţi, la învrăjbirea oamenilor care au sprijinit astfel politici criminale proiectate de bolnavi psihic.
Românii nu sunt perfecţi, iar asta se reflectă în conducătorii pe care i-au avut. Care, lăsând idolatria la o parte, au avut şi tendinţe expansioniste, şi dorinţă de înavuţire şi alte metehne. Chiar şi în ziua de azi, zbaterile sterile ale unuia ca preşedintele Băsescu ne fac să ne gândim că suntem complexaţi de faptul că suntem mici, că am dori un loc mai important în politica şi economia mondiale. Rezultatul este că în loc să fim echidistanţi, pupăm picioarele mai-marilor zilei, riscând ca la schimbarea acestora să luăm şuturi şi să începem cu alte picioare...
Românilor le lipseşte privirea în perspectivă, poate din cauză că nu au reuşit încă să-şi privească obiectiv istoria şi să înveţe din ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu