Justiție

Dacă vă gândeați în vreo privință să vă căutați dreptatea în justiție, în România... Mai bine răzgândiți-vă, jucați la loto!

Încă e frig afară?

Am tot amânat să scriu după alegerile din decembrie, deși au fost mai multe momente în care am fost uimit de cele ce se întâmplau, care uneori depășeau așteptările oricum pesimiste... Poate și din dorința de a nu folosi cuvinte prea grele.

Deși mă așteptam oarecum să apară din nou motivul „vechii moșteniri” care îi împiedică pe vașnicii și oneștii guvernanți să pună în aplicare anumite promisiuni electorale și evident nesustenabile de către buget, sau să vină un nou val de schimbări și numiri prin ministere, instituții și întreprinderi de stat, nu mă așteptam la graba cu care s-au apucat să-și rezolve problemele personale utilizând instituțiile statului.

Este uimitor cât de grăbit a fost avocatul poporului să vină în ajutorul bieților cetățeni oropsiți care din cauza unor fleacuri de condamnări penale nu mai au dreptul de-a fi miniștri sau prim-miniștri ci doar parlamentari sau președinți. Și cât de urgentă a devenit problema penitenciarelor supra-aglomerate, atât de urgentă încât trebuie o ordonanță de urgență pentru a le mai elibera un pic. Și cum un necaz nu vine niciodată singur, această ordonanță se vrea asortată cu una pentru redefinirea unor infracțiuni și pedepse, așa din partea casei. În plus au mai fost câteva ocazii în care nu am putut să nu remarc că singura posibilă explicație pentru acțiunile „aleșilor” este aceea de a arăta că ei sunt șefi absoluți și fac orice vor, când vor.

Și apropos de asta, am dat despre un articol care mi-a amintit despre o persoană pe care am fost prea mic și prost ca s-o apreciez în anii '90, ani care au pecetluit cumva soarta „democratică” a acestei țări - domnul Ion Rațiu.

De iarnă...

Vă doresc vacanță plăcută, sărbători fericite și multă sănătate și gânduri bune în noul an.

La mulți ani!

Bine că-i consens!

Culorile politice 2016 - Preluare de pe Digi24.ro

Se vede treaba că au mers la vot tot cam cei care merg de obicei, ceilalți un pic și mai puțini decât la alegerile anterioare, așa că pe 11 decembrie anul de grație 2016 s-a pus de-un consens național demn de-o cauză [mai] bună...

Unii erau entuziasmați pentru scorul USR și pentru faptul c-a intrat în parlament. Mie mi-e teamă însă că acest nou partid (iar aici cuvântul „nou” cred că este chiar pe bune) va rămâne cam cum e UDMR-ul, la un etern sub-10% dacă nu va reuși să spargă bariera care îl desparte acum de „marele public”, dacă va fi în continuare privit ca un partid elitist care „ține cu” elitele. Asta este România (sau Românica), noi trebuie să ținem cu cineva tot timpul și să concurăm păgubos cu cei cu care ar trebui să ne asociem...

Păcat că a mai trecut o ocazie, poate la următoarea vom reuși să ne mobilizăm și noi ăștia „under 40” și să ne mișcăm până la secția de votare în ziua cu pricina și poate vom avea cu cine vota. Poate vor mai apărea și alte noi partide, și poate până atunci societatea românească va evolua un pic... Poate.

E frumos afară

Dacă tot am avut noroc de-o așa vreme frumoasă, nu uitați ca în plimbarea de duminică să treceți și pe la secția de vot! Eventual cu o documentare de 10-20 minute înainte de-a pleca de-acasă (sau de pe telefon)...

E țara în care...

E țara în care iarna vine întotdeauna inopinat, în mod ciudat ninge în noiembrie-decembrie și îi ia pe nepregătite pe primari și directori de companii care nu reușesc să organizeze deszăpezirea, punând astfel în pericol viața a sute de mii de oameni care circulă pe drumurile patriei.
E țara în care scapi din spital fără vreo infecție potențial mai gravă decât afecțiunea cu care ai fost spitalizat doar dacă ai noroc, sistemul de sănătate fiind atât de căpușat de șpăgi și șpăgari încât puține lucruri care țin de infrastructură și consumabile mai funcționează corespunzător.
E țara în care se scuipă pe jos. Mult.
E țara în care când stai într-o coloană de kilometri pe unul din drumurile cu o singură bandă pe sens veșnic necorespunzătoare (în lipsa autostrăzilor neconstruite în ultimul sfert de veac), gherțoi jegoși și nesimțiți, echipați în general cu mașini scumpe de minim 2 tone dar nu numai, depășesc coloana și pe lângă drum pe dreapta și pe contrasens, simțindu-se „jmecheri” că i-au fraierit pe fraierii din coloană și-au ajuns la destinație cu câteva minute mai devreme. Și-și mai și pun stegulețe tricolore, porcii.
E țara în care un sfert din mașini n-au farurile reglate, orbindu-i pe ceilalți - deși nu e greu să-ți dai seama de asta, ajunge să te uiți până unde bate lumina pe mașina din față, pe mulți nu-i interesează...
E țara nepăsării față de omul de lângă noi - față de vecin, față de șoferul de pe contrasens, față de pietonul de pe trecere, față de ăia de la coadă, față de cetățenii care te-au votat, față de mulținea de coate-goale care trudește pentru ca tu să ai SUV și vile la munte și la mare...
E țara în care și cei care formează majoritatea, îndobitociți de televizor și emisiunile cretine cu „vedete”, îi iau ca model de succes pe toți gherțoii parveniți și încearcă să-i imite la scară mică, fraierind și ei pe cine pot și „ciugulind” de ici-colo. De ce ne-am mai mira atunci că la alegeri iese cine iese?...
E trist, e foarte trist...

98

La multi ani, frați români!

Se împlinesc azi 98 de ani de la Marea Unire, găsindu-ne din păcate mai dezbinați decât oricând. Sunt și aproape 27 de ani de la Revoluția din 1989, ani care au trecut îmbogățindu-i pe puțini și sărăcindu-i pe cei mai mulți...

Haideți să fim uniți, să ne gândim la cum vom vota peste câteva zile pentru a vota în cunoștință de cauză, să încercăm să schimbăm ceva în bine, fiecare acolo unde este, și poate peste un an - doi vom începe să vedem niște rezultate.

America lu' Donald

Azi-dimineață am auzit, la radio în mașină, primele știri despre rezultatele alegerilor din SUA - contrar așteptărilor, devenea tot mai clar că Donald Trump va fi noul președinte... 

Acum am văzut și discursul lui victorios - patetic și repetitiv, așa cum era de așteptat, citit integral de pe prompter (cu excepția unor „oh, boy” și „fantastic”, dacă nu cumva și alea or fi fost scrise), care mi-a întărit părerea despre acest personaj colorat...

Păcat, America, așa cum scriau unii pe net ai dat un test pe care l-ai picat cu brio! Și istoria se va repeta și în alte țări mari, pentru că îndobitocirea populației care are loc peste tot în lume duce la alegerea unor astfel de exponenți de seamă.

Pe de altă parte, cercurile puterii au probabil interese asemănătoare în ambele tabere, așa că s-ar putea ca această formă să fie la fel de bună, sau proastă, ca oricare alta. Atâta vreme cât jocurile se fac în jurul proporției de 50%-50%, înseamnă că nici unul n-a convins și că de fapt alegerile sunt o loterie, iar marele capital cu siguranță nu-și poate permite să mizeze doar pe unul dintre candidați.

Rămâne de văzut cum va fi, să sperăm că nu vor fi consecințe prea urâte prin partea asta de lume...

Iar pomeni

S-a dat liber la pomenile electorale!

De ceva vreme suntem bombardați cu știri despre eliminări de taxe, indemnizații, creșteri de salarii... Totul fără vreun calcul de sustenabilitate, fără vreo motivație specială, alta decât prostirea câte unei categorii de cetățeni pentru a da din nou votul lor unor gangsteri care ocupă parlamentul României deja de aproape 3 decenii!

Ultima „știre” este creșterea cu 15% a salariilor bugetarilor. Departe de mine gândul că profesorii sau medicii ar avea salarii prea mari - ele mai au încă un drum lung și până la un nivel decent - dar nimeni nu poate să fie atât de cretin încât să-și închipuie că astfel de măriri „din pix” care au impact de miliarde în bugetul României ar putea fi făcute! Iar dacă într-adevăr se fac, vor duce la inflație și la anularea valorii în plus pentru cei care primesc aceste măriri, iar inflația îi va afecta pe toți cetățenii țării, de la salariați la pensionari și copii. Doar nu vă închipuiți că „aleșii” vor fura mai puțin ca să rămână niște fonduri în plus pentru aceste măriri! Ar trebui întâi ei obligați să nu mai fure și apoi să vedem în ce domenii alocăm banii respectivi...

Culmea nesimțirii este că nu le pasă că există și o lege care se referă exact la aceste pomeni electorale, interzicând măririle de salarii în jumătatea de an dinaintea alegerilor. Acum este o luptă acerbă pentru a prinde mai puținele locuri din parlament din următoarea legislatură, pentru a-și continua nestingheriți „învârtelile”...

Luni parlamentul votează ultima lege, a măririi cu 15%. De ce nu ieșim, măcar 100 de mii de oameni din acest București cu 2.5 milioane de locuitori, în jurul Palatului Parlamentului ca să le dăm de înțeles că nu suntem cu toții o gigantică turmă de imbecili? Că poate n-ar trebui să-și mai dorească să ocupe acele fotolii unde au prins rădăcini?...

Poliția și autoritatea ei

În principiu, cred că este foarte nocivă aversiunea românilor față de autoritate, de orice fel ar fi ea. Unii spun că această aversiune și-ar avea originea în perioada comunistă, alții că în perioada fanariotă, alții că mult mai devreme, în secolele în care părți din teritoriul României actuale au trecut pe sub diferite stăpâniri.

Oricum ar fi, în momentul de față această aversiune este foarte contraproductivă și alimentează cumva un cerc vicios, în care „autoritățile” sunt populate cu tot felul de neaveniți, incompetenți și/sau hoți care prin prestanța și activitate lor fac ca aversiunea să pară firească și normală.

Circulația pe drumurile patriei este cumva o experiență revelatoare pentru situația de fapt, o chintesență a disfuncționalității societății noastre actuale. Am tot scris despre situația dezastruoasă a drumurilor, care este un atentat la viața oamenilor și chiar o crimă în masă având în vedere numărul de oameni care mor anual în accidente rutiere. „Drumurile proaste ucid!” ar trebui scris pe acele pancarte care acum titrează stupid „Viteza ucide”.

De data asta să ne uităm un pic și la poliție (rutieră în special) și la relația cetățenilor cu aceasta. Văd zilnic situații în trafic în care viața și integritatea fizică a persoanelor sunt puse în pericol de „bizoni” la volan, văd câteodată acești bizoni încetinind la 40km/h într-o zonă cu limita de 70 doar pentru că văd în zare o poliție, mai văd și pietoni traversând haotic și echipaje de poliție ascunse prin boscheți „la vânătoare de permise”. Sau de șpăgi, cine știe (aceasta fiind accepțiunea publică).

Imaginea Poliției române în rândul oamenilor este în mare parte negativă - aceasta este considerată o instituție coruptă, ai cărei angajați în mare parte corupți sunt parcă „aleși” pentru a fi în ton cu sistemul corupt. Eu personal văd o îmbunătățire în ultimul deceniu în ceea ce privește prestanța polițiștilor și cred că ar trebui să fie o îmbunătățire și în percepția publică.

Problema este că unele dintre acțiunile polițiștilor fac ca imaginea negativă să persiste. Eu n-am văzut până acum, în peste 200 de mii de kilometri parcurși (majoritatea în România), niciuna din miile de situații limită produse de cretini la volan sancționată prompt de poliție, n-am văzut „bizonii” opriți pe dreapta la câțiva kilometri mai incolo - poliția în România este statică și de fapt cele mai riscante situații rămân nevăzute și nepedepsite. Ca o paranteză, am văzut astfel de situații sancționate prompt în alte state europene, deși situațiile sunt acolo mult mai rare iar eu am facut doar 40-50 de mii de kilometri în afara țării.

Este de asemenea adevărat că mulți polițiști care ar dori să fie onești sunt presați de sistem să aibă, de exemplu, reticențe în a opri o mașină de 100 de mii de euro care a făcut o manevră nepermisă, datorită precedentelor în care colegi de-ai lor au avut probleme datorită sistemului de „pile și relații” din care făceau parte proprietarii.

Totuși, cred că Poliția are acum și mijloacele tehnice și destui oameni tineri încât să iasă într-adevăr pe străzi, să nu mai stea în boscheți să pândească un picior de pieton pe trecere sau circulația cu 55km/h pe-un drum iluminat și gol, să ajungă să aibă într-adevăr un rol de prevenție contra accidentelor și să-și câștige respectul cetățenilor. Și ar putea de asemenea să aplice niște amenzi usturătoare primăriilor, firmelor și instituțiilor care lasă drumurile într-o stare deplorabilă, prin care pun în pericol viața participanților la trafic.