marți, 14 august 2007

Între inutil şi dăunător

Eu am o mare nedumerire în ceea ce priveşte Parlamentul României. În afară de activitatea sa nemulţumitoare şi de oamenii de joasă speţă care sunt majoritari acolo, mai sunt nişte „rotiţe” care ar trebui să meargă, teoretic mai bine decât întregul, şi care în schimb produc tot numai tâmpenii. Acestea sunt „comisiile de specialitate”. Nedumerirea mea e: DE CE mai există ele?

Acele comisii au fost înfiinţate pentru a emite opinii avizate în fiecare domeniu, pentru că Parlamentul trebuie să dea legi pentru toate ramurile activităţii şi societăţii. E adevărat că dintr-un parlament cu sute de membri, se găsesc măcar câţiva care să aibă studii într-un domeniu specific. Comisiile astea erau poate bune acum zeci de ani. Atunci când şi oamenii care ajungeau parlamentari erau mai de calitate decât cei de azi, şi când nu existau mijloacele de comunicare de azi.

Astăzi, toţi specialiştii unei ţări, din toate domeniile, au acces la telefon, fax, internet. De ce în cazul ăsta, nu sunt ei direct consultaţi? Nu cred că ar fi mulţi cei care ar refuza să dedice 1-2 ore pe săptămână noilor proiecte de legi.

Algoritmul de alegere ar fi extrem de simplu. Pentru exemplificare, să zicem că ne referim la Comisia de buget-finanţe. Se iau de la Camerele de Muncă listele cu cei care lucrează în domeniu şi au studii de specialitate. Se aleg aleator din fiecare judeţ un număr de finanţişti proporţional cu populaţia judeţului, astfel încât la nivelul ţării să fie un total de câteva sute. Li se cere acordul, li se trimit chei de criptare şi semnături electronice, se crează o listă de discuţii şi o pagină web şi gata, comisia e creată. Parlamentul îi poate trimite legi, iar comisia le poate dezbate, modifica şi retrimite. Componenţa comisiei se schimbă o dată la 4 ani. Participarea la comisie ar putea fi benevolă sau remunerată cu o sumă modică, să zicem 100RON/lună. Totalul plăţilor n-ar depăşi probabil cheltuielile pe care le au comisiile actuale.

La fel s-ar putea proceda cu majoritatea comisiilor, iar rezultatele „discuţiilor din comisii” ar fi net superioare celor de acum.

De ce nu se face aşa? Credeţi că nimeni nu s-a gândit până acum la asta, sau nu se vrea face?...

Comunicaţiile au fost create pentru a fi folosite, iar ceea ce fac conducătorii noştri (şi în general din lume) păstrând acele fiefuri izolate de resturi lumii (parlamentele şi guvernele) este inacceptabil. Ei au interesul să aibă propriile comitete şi comiţii, pe care să le controleze, nu vor ca glasul alegătorilor în temă să răzbată direct până în forurile legislative şi executive. Această stare de lucruri trebuie schimbată.

Niciun comentariu: