Centura

Se laudă unii politicieni români că mega-împrumutul de la FMI, de 20 miliarde euro, este doar o "centură de siguranţă" pentru economia românească. Dar, domnilor, o centură de siguranţă este utilă înaitea accidentului! Economia românească a fost accidentată grav de hoţii de tot felul încă din anii 90... Acum trebuie ori salvare ori dric, nu centură de siguranţă!

Lichidare de stoc

De vânzare 230 000 kilometri pătraţi în SE Europei, parţial pădure. Imobile stare "la roşu", infrastructură inexistentă, ultimele lucrări efectuate în 1989 (excepţie 10000 vile recente). Utilităţi la poartă, fără îmbunătăţiri. Actualmente locuit.
Pret 20 miliarde euro, negociabil.

Un fost, viitor, posibil

Pentru cei care nu cred răspunsurile din articolul anterior: o confirmare a venit chiar ieri seară, de la fostul prim-ministru Theodor Stolojan, care a spus cam ce am scris eu – lucruri evidente de altfel, pentru cei care au ochi sa vadă.

Împrumutul va fi de 15-20 miliarde euro de fapt, îl luăm de la FMI din cauza lipsei de credibilitate a României pe piaţa de capital, se fură pe rupte, nu s-au făcut rezerve când ne mergea bine, importăm prea mult şi criza scoate doar la iveală neajunsurile din economia românească a ultimelor două decenii. Situaţia gravă a fost mascată cu împrumuturi şi demagogie, dar s-a cam ajuns la fundul sacului.

Va urma o „reajustare” dură a economiei ţării noastre, care ar fi fost foarte bine (şi mai puţin dureros) să fie făcută la începutul anilor ’90, aşa cum au făcut majoritatea statelor foste comuniste care acum sunt cu mult înaintea noastră. Să sperăm că măcar acum vom lua calea cea bună... Nu de alta, dar speranţa moare ultima.

Întrebări

Legat de situaţia economică a ţării noastre, care apare din ce în mai albastră în declaraţiile oficiale, ar fi câteva întrebări care merită puse, cu nişte răspunsuri probabile, nefardate...

1) Cum de am ajuns de la o situaţie „excelentă”, cu creştere economică de 7%, neafectaţi de criza mondială în octombrie 2008, la recesiune şi nevoia de un megaîmprumut extern în martie 2009? Poate nu din cauză că economia a căzut brusc, ci pentru că politicienii din fosta şi actuala guvernare au minţit la unison populaţia...

2) De ce un împrumut de „peste 10 miliarde euro”, acum, când BNR se laudă că are rezerve de 30 miliarde? Poate pentru că BNR nu are de fapt aceste rezerve, sau că de fapt gaura în finanţele ţării este mult mai mare de 10 miliarde.

3) De ce împrumut de la FMI şi nu de pe piaţa de capital, ca până acum? Poate pentru că România nu mai are credibilitate pe această piaţă. România este insolvabilă şi va intra în incapacitate de plată, fiind astfel nevoită să recurgă la FMI, care este o instituţie ce dă bani pe criterii politice.

4) România va fi în incapacitate de plată? Foarte posibil. Ţara noastră a avut anul trecut un deficit comercial (diferenţa dintre importuri şi exporturi) de câteva miliarde de euro şi un deficit bugetar de alte câteva miliarde. Având în vedere că exporturile scad, în condiţiile crizei mondiale, şi că din păcate consumul intern de bunuri de bază (alimente de exemplu) este asigurat în mare parte tot din import, România poate foarte bine ajunge în incapacitate de plată.

5) Care e de fapt problema? Problema este că România nu produce. Adică produce mult mai puţin decât ar fi necesar pentru un trai decent al populaţiei. Producţia industrială a fost decimată după 1989, iar sectorul serviciilor, care s-ar fi putut lansa puternic prin turism, nu a fost dezvoltat. Agricultura e şi ea adusă la stadiul Evului mediu. La asta se adaugă economia subterană şi corupţia care fac ca o parte importantă din banii rulaţi în ţară să ajungă în conturi din paradise fiscale. Prin urmare, ţara noastră consumă mai mult decât produce, de ani de zile, politicienii preferând să continue furtul şi să ne dea impresia că totul e în regulă luând împrumuturi externe de miliarde de euro pe an.

Cam asta este situaţia, dragi cititori...

Iluminarea

S-a pogorât lumina asupra ministrului Pogea... Şi-a „dat seama” că de fapt economia românească s-ar putea să intre în recesiune în 2009. Asta după ce am avut un deficit bugetar de 5.5% în 2008, în condiţii de creştere economică puternică.

Chiar credeţi că abia acum ministrul şi-a dat seama de acest lucru evident, că n-a crezut de la începutul anului toate previziunile externe care îl dădeau ca sigur, chiar dacă le nega cu vehemenţă? Acum a fost doar obligat să recunoască, în cadrul negocierilor cu FMI pentru un împrumut fără de care s-ar risca mişcări populare de amploare (pentru că pe ei doar asta-i interesează, linişte ca să poată fura în continuare). Acum, recunoaşte un -1%, lăudându-se că stăm mai bine decât multe ţări europene. Dar realitatea e mult mai tristă, se va ajunge la scăderi mult mai mari pentru că economia românească este un castel construit pe nisip – avem bugetari, bănci şi comerţ, în timp ce industria, agricultura şi turismul sunt la pământ.

Minciuna şi nesimţirea ajung la cote din ce în ce mai mari la guvernanţii noştri, încurajaţi de lipsa de reacţie din partea publicului. Ca şi în anii de după Revoluţie, se continuă politica de minţire sistematică a populaţiei şi de tărăgănare a unor măsuri cu adevărat utile pe termen lung, doar cu scopul îmbogăţirii rapide între două alegeri...

Femei? F.M.I. ...

Se vorbeşte despre un împrumut la FMI... De 10 miliarde de euro, ca s-o scoatem la cap anul ăsta. Nu se vorbeşte despre destinaţii specifice, ceea ce ne face să credem că banii vor fi folosiţi ca şi cei împrumutaţi până acum, la construcţii de vile şi prelungirea agoniei acum quasi-inexistentei economii româneşti.

Iar FMI-ul, ca instituţie, este recunoscut în mediile financiare ca un exemplu de ineficienţă şi decizii eronate, care au cauzat multe necazuri multor state de-a lungul timpului. Altfel, o supervizare externă a calculelelor incompetenţilor noştri miniştri ar fi binevenită.

De ce vrem să ne împrumutăm, şi de ce de la FMI? Nu ştim, dar mai-marii noştri deja discută cu reprezentanţii FMI! Din nou, ni se pregăteşte ceva – evident, nu ceva bun...