A început un nou conflict, Libia a fost atacată ieri de armatele "coaliţiei" (Franţa, Marea Britanie, Canada, Spania, Italia şi Statele Unite). Probabil ca să mai salveze un pic aparenţele pacifiste ale ilustrului conducător, SUA susţin că nu au decât un rol de "suport", deşi cele 110 rachete Tomahauk lansate de pe navele americane au făcut mai multe pagube decât avioanele celorlalte state implicate.
Gadhafi este un dictator, a făcut atentate şi a ridicat şantajul la nivel de politică de stat, a înăbuşit cu violenţă opoziţia internă, este adevărat. Cu toate astea, intervenţia "pentru salvarea poporului libian", în sprijinul unor formaţiuni paramilitare care dispun inclusiv de armament greu (de unde oare?), din partea unor state care l-au tolerat şi chiar sprijinit pe Gadhafi până mai ieri, mi se pare culmea nimicniciei. Intervenţia aceasta este mai trasă de păr decât cea din Iugoslavia de acum ceva vreme, şi înseamnă încă o "extindere", o "adaptare" a dreptului internaţional la interesele corporatiste.
Pentru că este de fapt lupta pentru petrol cea care a deschis un nou front în nordul Africii. Şi având în vedere că mai sunt câteva decenii până la epuizarea rezervelor, nu vreau să mă gândesc cum va fi prin 2030-2040 - dacă va mai fi ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu