Vot

Pentru prima dată m-am gândit serios să nu merg la vot duminică. Parțial din cauză că iar ar fi fost vot „contra” unora, nu „pentru” cineva, pentru că din nou candidații sunt aceleași fețe cunoscute, aceeași „clasă” politică josnică, fără pic de clasă... În plus, campania electorală (afișele văzute din mers pe stradă, pentru că nu am considerat că merită să pierd timpul la televizor) m-a scârbit cu aspectul comunistoid și pe alocuri voit obscen. 

Eram avocatul anulării votului: te prezinți și pui câte ștampile poți, așa le arăți că te interesează soarta țării, dar nu găsești între candidați nici o persoană demnă de a primi votul tău (nu dai buletinul gol, pentru că atunci e prea simplu să fie pusă ulterior ștampila). Dacă ar fi la niște alegeri 80% prezență la vot și 80% din voturile exprimate ar fi anulate, ar fi un mare „marș!” adresat politicienilor noștri extraordinari... Problema cu abordarea asta e următoarea: (1) niciodată nu vom fi destui care să facem așa și (2) sunt metode atât de primitive de furat la vot în această țară încât nu pot fi contracarate - e la fel de simplu să-ți fie falsificată semnătura dacă nu mergi la vot sau să fie înlocuit sacul care conține buletinul tău de vot cu altul cu buletine pre-ștampilate „cum trebuie”... 

Până la urmă am mers la vot, dar doar pentru că școala cu secția de votare este chiar lângă blocul în care locuiesc. Mai mult de 100m nu m-aș fi deplasat... M-am dus și pentru că după-amiază începuse deja să se audă de dificultățile de a vota din străinătate - pentru că evident, știu și „ei” că din diaspora nu prea votează lumea cu știm noi cine... Și am zis, atunci, hai sa mai fie un vot „contra” în plus de-aici din țară (cu riscul de-a fi falsificat, oricum).

Chiar e nevindecabilă țara asta?...