29 de ani de la Revoluția din decembrie '89, 11 ani de blog... Așa cum v-am mai scris, mă încearcă o senzație de inutilitate și neputință când mă gândesc ce planuri mărețe ne făceam atunci, după căderea comunismului, câte idealuri au fost înșelate și câte destine distruse de jaful care a urmat. Distrugere și jaf care nu era deloc necesar să vină „la pachet” cu democrația. Au murit atunci oameni, au fost atrocități greu de imaginat pentru o minte normală, doar pentru a șterge niște urme și a face să apară buni și drepți unii care aveau ca unic scop puterea. Și în scopul de a o menține s-au înconjurat de oportuniști care au furat tot ce se putea.
S-au distrus cu bună știință investiții de sute de miliarde de dolari, din care doar o fracțiune mică au ajuns în conturile (nu din România, bineînțeles) celor care au orchestrat toată treaba... Ni s-a dat iluzia libertății pentru un timp, iar acum vedem cum lațul se strânge din nou... Vistieria e golită, criza financiară bate la ușă, iar situația internațională este inflamabilă. Un moment potrivit pentru a ajunge din nou vasali (sau, mă rog, pentru ca acest lucru să redevină foarte vizibil și evident).
După 11 de ani, pot spune că nu prea mai cred în motto-ul acestui blog. Nu cred că vă pot transmite cât mă doare asta, dar nu, nu cred că mai există posibilitatea unei vieți normale în România. Cred că am pierdut ocazia de a realiza asta. Am fost prea puțini cei care vedeau anormalitatea.
Credeam, când am pornit blogul, că va abunda de comentarii, că va fi o platformă de discuții... Nimic mai greșit. Cu timpul mi-am dat seama că nu scriu nimic nemaipomenit, că sunt lucruri pe care mulți le văd/știu, dar sunt pasivi și nu destul de mulți pentru a conta.
22 Decembrie... 29 de ani de orbecăială prin pseudo-capitalism... Putea fi frumos, dar poate n-am avut nici o șansă. Istoria nu e scrisă de pureci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu