Se tot laudă iubiţii noştri conducători că România are cel mai mic şomaj din Europa, vreo 6-7%, şi că şi dacă până la sfârşitul anului vom ajunge la 10% (previziunea lor) tot vom sta bine. Rata şomajului fiind un indicator al stării de sănătate a economiei, ar rezulta că economia românească merge bine. Discutam ieri cu un coleg despre acest lucru, şi acesta a venit cu o idee foarte interesantă:
Ceea ce se fac că uită tovarăşii este faptul că sunt între 1 şi 2 milioane de români plecaţi la muncă prin Europa, cu familiile rămase în ţară! Aceştia au plecat tocmai pentru că nu aveau de lucru în România, deci ar trebui în mod normal contorizaţi ca şomeri. Am ajunge astfel la o rată a şomajului dezastruoasă, de 40-50%, care ar arăta care e de fapt starea jalnica a economiei româneşti...
Anul acesta se împlinesc două decenii de la Revoluţia din decembrie 1989. Două decenii după care, potrivit „profeţiilor” lui Silviu Brucan, ar fi trebuit ca tranziţia spre capitalism să se termine. Vedem însă cu toţii că nu este aşa, că puţine lucruri au evoluat în România în afară de datoria externă care a urcat pe cele mai înalte culmi.
Voi începe un fel de serial, un bilanţ la 20 de ani de la Revoluţie. În mai multe articole publicate până pe 22 decembrie 2009 mă voi referi la diferite aspecte ale societăţii şi vieţii de zi cu zi a românilor, pentru a vedea de la ce am pornit, ce am făcut şi la ce am ajuns, după aceşti mulţi ani de... derivă(?!).
Concluziile, aşa cum orice om cu capul pe umeri poate anticipa, nu ar putea fi pozitive. Dar consider că, mai mult decât punctul final al concluziilor, este important drumul înţelegii, este necesar un bilanţ şi o privire clară, de ansamblu, asupra ultimilor 20 de ani din vieţile noastre.
Este trist că nu ştim nici măcar acum ce s-a întâmplat în acele zile din decembrie 1989 şi că de fapt nu cunoaştem mecanismele din spatele întâmplărilor din primul an după căderea lui Ceauşescu. Adevărul nu a fost încă aflat şi probabil nici nu va mai fi aflat în timpul vieţilor noastre, singura explicaţie plauzibilă fiind că responsabilii au păstrat puterea şi au fost interesaţi să nu se afle... Problema cea mai mare este însă viitorul.Trebuie să înţelegem foarte bine unde suntem şi cum am ajuns aici pentru a putea spera într-un viitor mai bun. Trecutul îl putem afla sau nu, dar suntem responsabili pentru viitor în faţa copiilor noştri. Viitorul nostru a fost deja amanetat de actuala (implicit şi fosta) clasă politică, fără mari şanse de scăpare, şi contrar declaraţiilor din anii ’90 ne dăm bine seama că am fost încă o generaţie de sacrificiu. Dar putem şi suntem datori să împiedicăm să se întâmple acelaşi lucru şi cu generaţiile următoare.
Astăzi politica de stat a devenit, oficial, „scapă cine poate”. Guvernul Boc, probabil cel mai incompetent guvern post-decembrist pe care am avut ghinionul să-l avem, a mai tăiat din bugetele majorităţii ministerelor, urmând ca acestea să se descurce cum pot pentru scăderea cheltuielilor (salariale, fondurile destinate furtului ministeriabililor neputând fi atinse). Deci vor urma concedieri, scăderi de salarii, concedii fără plată.
Praful în ochi cu cei 2% creşterea pensiilor este de cel mai strigător la cer prost-gust, pensionarii urmând să fie din nou păcăliţi cu câţiva lei în plus să se prezinte în noiembrie la vot. La un vot la care chiar nu avem dintre cine alege.
După ce Boc şi Şeful se băteau cu pumnul în piept acum câteva luni că banii din megaîmprumutul de la FMI şi Banca Mondială vor merge numai la BNR, acum o săptămână-două au ajuns să se milogească de aceste instituţii să-i lase să aloce 1 miliard de euro din tranşa din septembrie pentru cârpirea bugetului, pentru ca oamenii să nu iasă în stradă înaintea alegerilor. Se mai îndoieşte acum cineva că şi aceşti 20 de miliarde se vor duce pe apa sâmbetei, doar pe peticeala bugetului?
La urma urmei, ma întreb de ce vor politicienii cu orice preţ să ne mai prostească o dată, şi să conducă în continuare această ţară falimentară. Să fie oare furtul fondurilor europene următorul lor target?
Cam cu întârziere, trebuie să scriu ceva despre tupeul doamnei „madam Udrea”. Menţionez că numărul II (2) din titlu se referă doar la articolele mele recente, gesturi de tupeu şi nesimţire fiind altfel abundente în comportamentul politicienilor români, zi de zi.
Că tovarăşa Udrea nu recunoaşte sau dă în judecată membrii comisiei de anchetă în cazul risipirii banilor publici în ministerul său, este un fapt acceptabil – probabil ancheta a fost începută din motive politice şi nu dintr-un subit acces de bun-simţ din partea parlamentarilor.
Rămâne totuşi dispreţul manifestat deschis pentru instituţia Parlamentului, aroganţa cu care duduia cu pricina refuză orice control, ca şi cum ar fi (de fapt, poate chiar e) deasupra legii. Cu tot „antrenamentul” oferit de aproape două decenii de „clasa politică” românească, am fost uimit de tupeul acestei „doamne”, demn mai degrabă de o precupeaţă. Aşa cum mulţi au fost uimiţi de ascensiunea rapidă pe bază de „amiciţii” şi de crearea cu dedicaţie specială, pentru ea, a unui nou minister cu fonduri importante, în an de criză.
Nu vi se pare că aţi ajuns cam prea jos, „domnilor” politicieni???
E în curs de aprobare, în Guvern, varianta modificată şi răsmodificată a legii unice a salarizării bugetarilor. În varianta iniţială propusă de ministere, negociată şi cu sindicatele, lucrurile păreau destul de în ordine, dar un pic fanteziste având în vedere că ar fi însemnat creşteri salariale pentru toată lumea, când guvernul s-a angajat că va scădea cheltuielile de personal cu 20%.
Aşa că s-a trecut la reducerea coeficienţilor cu 40% în medie. Adică ei s-au redus diferenţiat pentru diferite categorii, anulând în acest fel total munca depusă până atunci, pentru că scopul principal al legii nu era stabilirea unor venituri pentru fiecare categorie ci tocmai raportul dintre categorii.
Apoi, acum vreo saptămână, se auzea că vor fi reduşi coeficienţii cu 25%. Ceea ce am auzit abia astăzi deşi bănuiam deja era că aceasta este o reducere suplimentară! Aşadar unii bugetari se vor alege cu aproximativ o treime din salariile stabilite iniţial de legea unică a salarizării, iar majoritatea îşi vor vedea salariile diminuate, nu mărite cum în mod fals se prefăceau a spera sindicatele. Asta pentru că nimeni n-a protestat la reducerea precedentă... Guvernul şi-a dat seama că poate să “pluseze” – în minus!
Dragii noştri guvernanţi şi-au bătut încă o data joc de noi, fraierii care-i alegem. Bine-ar fi ca împlinirea a 20 de ani de la Revoluţie s-o aniversăm prin încă una, dar tare mi-e teamă că nu mai sunt în ţara asta destui oameni capabili să o facă.
Am citit azi o ştire legată de viitoarele salarii ale profesorilor, care se pare că potrivit noii legi a salarizării unice vor fi mai mici decât în prezent. Şi am făcut greşeala de a citi şi nişte comentarii, din care am văzut, iar, cât de prost stau „masele” cu înţelegerea lumii înconjurătoare.
Am dat de aceeaşi lozincă tâmpită vehiculată prin mass-media populată cu imbecili: "18 ore pe săptămână, vacanţă toată vara, ce mai vor şi profesorii ăştia"???
Profesorii sunt (erau, până în ultimii ani), nişte elite ale societăţii. Le trebuie date salarii de elite şi trebuie recunoscuţi ca atare, pentru a avea statutul care să le permită să ducă o activitate eficientă - adică să fie ascultaţi de elevi, să fie modele pentru aceştia. Asta vor profesorii.
18 ore pe săptămână??? Norma de lucru în învăţământeste tot de 40 de ore pe săptămână, ca şi în alte domenii. Munca profesorilor NU se rezumă la orele din clasă, asta ar trebui sa fie evident pentru oricine. Norma lor este una întreagă, de 40 ore/săptămână! Nu multe persoane s-ar descurca 4 ore pe zi în clase cu 30 de persoane pe care le doare în cot de şcoală, de orice altceva în afară de bani şi distracţie - pentru că societatea noastră bolnavă asta promovează ca modele: hoţii şi haimanalele. În ceea ce priveşte vacanţele, NU au concediu toată vara, sunt perioade în care trebuie să meargă la şcoală şi în vacanţe. Este adevărat că au concediu mai mult decât alte categorii, dar în termeni reali doar cu vreo 40% mai mult, ceea ce este normal având în vedere efortul psihic şi faptul că trebuie o anumită stare de spirit pozitivă la intrarea în clasă.
Mai scria un comentator: "Să fie mulţumiţi că au de lucru în condiţiile de azi". Care condiţii??? De 20 de ani se serveşte fraza cu "condiţiile" - se fură ca-n codru şi de-aia nu sunt bani pentru salariile profesorilor, doctorilor etc. Nu cred că poţi fi mulţumit că ai de lucru după ce ai făcut 20 de ani de şcoli şi vezi că nu poţi să te descurci de la un salariu la altul.
Cam asta ar fi... Cine e împotriva profesorilor şi a „pretenţiilor” lor e împotriva viitorului – dacă lucrurile vor continua aşa cum merg acum, peste câţiva ani vom avea o nouă generaţie de profesori, făcuţi la fără fracvenţă (sau ID), care habar nu vor avea ceea ce ar trebui să-i înveţe pe elevi. Şi atunci, cale de scăpare pentru ţara asta nu va mai fi.
Berceanu – nesimţitul (mă poate cineva contrazice?) actualmente la conducerea Ministerului Transporturilor, a reinstituit inutila taxă de trecere a podului de la Feteşti. Inutilă pentru că încurcă circulaţia pe o oricum incompletă autostradă până la mare. Pentru o sumă care oricum nu modifică semnificativ conturile Ministerului Transporturilor, sumă care este oricum o suprataxă având în vedere că şi construcţia şi întreţinerea drumurilor se plătesc din buget, din rovignietă, din taxa de drum inclusă în preţul combustibililor...
Evident, unii au protestat împotriva taxei. Printre ei, şi navetiştii de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Iar Berceanu s-a înfoiat şi a ripostat: dacă salariaţii continuă să protesteze, el va da publicităţii salariile de la CNE Cernavodă! Vă daţi seama la ce josnicii am ajuns? Cu ce drept ar da acest mitocan publicităţii salariile care sunt confidenţiale?? Şi oricum, acele salarii – mari, ce-i drept – sunt printre puţinele salarii mari din România luate pe drept, de oameni care le merită. Se repetă faza cu învăţământul, când au fost publicate salarii de 2-3 ori mai mari decât cele reale pentru învrăjbirea restului populaţiei împotriva profesorilor!
Noi ar trebui să fim uniţi şi să terminăm cu lichelele care conduc ţara, nu să ne certăm pentru că puţinul lui cutare e un pic mai mare decât puţinul lui cutărescu...
Interesant scandalul (meciul?) MECI – Universitatea Spiru Haret. Eu sunt convins că la ora actuală sunt puţini cei care cred că universităţile private din România se face cu adevărat şcoală de calitate. Fiind în domeniu, am avut experienţe directe şi indirecte în acest sens. Este adevărat că există câteva procente din studenţi, chiar de la formele de învăţământ fără frecvenţă, care sunt într-adevăr interesaţi şi-şi dau silinţa să înveţe ceva. Dar sunt doar câteva procente! M-a uimit şi mă uimeşte hotărârea unora care au reuşit să termine un liceu fără ca măcar să ştie să scrie şi să facă nişte adunări şi scăderi corect, trecând prin şcoală ca raţa prin apă din mila sau sictirul profesorilor, să facă o facultate, să aibă Diplomă! Şi mai mult, aceştia sunt revoltaţi dacă li se spune că nu trebuie doar să plătească, ci să şi înveţe ceva pentru asta!
Este de asemenea uimitor analfabetismul conducerii Universităţii Spiru Haret! L-aţi văzut pe rector şi pe alţi oficiali ai acestei universităţi? Nu sunt capabili să se exprime coerent româneşte, le e greu şi să citească de pe nişte foi (cu siguranţă scrise de alţii). Această universitate refuză să respecte legea din 2006, cea mai recentă în domeniu care reglementează activitatea învăţământului superior. Refuză, pentru că nu ar îndeplini criteriile de acreditare conform acestei legi. Au fost toleraţi totuşi până acum, iar Ministerul Învăţământului le-a semnat zeci de mii de diplome pe an, deşi chiar conform legii vechi, nu aveau acreditate atâtea locuri.
Ceea ce este revoltător este reacţia PSD-ului la acţiunea ministrului Andronescu în privinţa situaţiei ilegale în care este de ceva vreme Universitatea Spiru Haret. Nu-mi este deloc simpatică doamna ministru, dar este absurd să vezi un Vanghelie apostrofând-o în modul lui agramat pentru o decizie în domeniul educaţiei!!! Ameninţările lui Geoană sunt de un prost-gust care m-a convins definitiv că Iliescu avea dreptate în ceea ce-l priveşte. Cum pot să ceară cu tupeu o soluţie politicăla o chestiune care ţine doar de învăţământ?? Conform legilor, domnii sunt pasibili de puşcărie, pentru că prin lege învăţământul este apolitic. E adevărat însă că se rulează sume enorme prin această instituţie, la care pun botul mulţi politicieni...
Universitatea Spiru Haret trebuie să se restrângă la un număr de 5-6000 de studenţi, cărora le poate asigura un învăţământ de calitate, sau să fie desfiinţată! Că tot veni vorba – oare controalele draconice de la Universitatea Bucureşti care au loc în aceste zile sunt răspunsul acefalilor noştri politicieni la „persecutarea” „Universităţii” Spiru Haret?...
Aţi auzit probabil acum câteva săptămâni despre incendiul de la un bloc-turn amplasat lângă Biserica Armenească. Bloc construit în deplină ilegalitate, cu PUZ-uri luate pe şpăgi de la Primăria Sectorului 1 care nu avea dreptul să le elibereze, pe un teren care nu suportă o asemenea construcţie (dovadă fiind afectarea structurii bisericii din vecinătate, din cauza scufundării terenului).
În acelaşi fel, acelaşi „dezvoltator” a început construcţia unui bloc turn foarte înalt lângă Catedrala Sfântul Iosif. În dezaprobarea unei lumi (civilizate) întregi şi a tradiţionalei nepăsări civice mioritice, aceeaşi primărie de sector a aprobat o construcţie care nu se încadrează în peisaj şi este periculoasă prin dimensiuni. S-a spus că Episcopul romano-catolic a fost iniţial de acord cu construcţia – da, cu una cu 5-6 etaje, nu cu 19! Construcţia a fost oprită în instanţă, dar până atunci constructorul s-a grăbit să termine structura de rezistenţă, cadrele, pe întreaga înălţime a construcţiei, bazându-se pe faptul că nimeni nu va îndrăzni apoi să demoleze colosul. La Tribunalul din Ploieşti (?!) însă, recent, hotărârea de oprire a construcţiei a fost anulată.
S-a manifestat împotriva acestei noi hotărâri printr-un marş organizat pe 12 iulie de la Catedrală la Guvern. La marş au participat foarte puţini oameni, sub 10.000, deci nici măcar o parte însemnată a cetăţenilor de rit catolic din Bucureşti! Ar fi trebuit să participe nu doar ei, ci toţi cei cărora le mai pasă de puţinele monumente istorice rămase în Capitală...
În plus, nu a fost permisă staţionarea în Piaţa Victoriei, fiind anulat efectul pe care o masă mare de oameni l-ar fi putut produce asupra politicienilor (aşa cum am mai scris, acesta fiind singurul efect care îi mai poate impresiona). Păcat, datorită nepăsării populaţiei şi nemerniciei unor politicieni ahtiaţi după şpăgi, Catedrala va urma probabil soarta Bisericii Armeneşti, care se scufundă încet dar sigur la picioarele turnului din apropiere...
Stimaţi concetăţeni! După două decenii de la căderea comunismului, după ce România a făcut o datorie externă de 50 de miliarde de euro, după ce ţara s-a umplut de vile şi s-a golit de fabrici, sisteme de irigaţii şi ferme, iată că avem 10 kilometri de autostradă! Adevărul e că poate bucuria este prematură, având în vedere că peticul de autostradă la care mă refer este foarte nou...
Oricum: prelungirea autostrăzii Bucureşti-Piteşti (A1) până spre ieşirea din oraş spre Râmnicu-Vâlcea este singura porţiune de drum din ţara noastră care merită numele de autostradă. Cu asfalt care pare de calitate, nevălurit, cu rosturi de dilatare bine făcute la poduri, cu parapeţi şi panouri de izolare fonică, marcaj corespunzător...
Aşadar, bucuraţi-vă, avem 10 km de autostradă! (Asta până intră în reparaţii...)
