„Nucleul dur” şi mişcarea browniană

A rezolvat preşedintele nostru şi problema prezenţei slabe a românilor la referendumul pentru votul uninominal! Soluţia pentru salvarea onoarei proprii este că societatea românească dispune de un „nucleu dur”, format din oameni interesaţi de politică. Care sunt puţini.

De la unul care a avut inconştienţa de a insufla copiilor „dragostea de şcoală şi de învăţătură” spunându-le că lui nu prea i-a plăcut şcoala şi a ajuns totuşi preşedintele ţării, era însă de aşteptat o asemenea „soluţie”: lumea din jurul lui se împarte în oameni care fac ca el şi oameni care i se opun. Cu simplitatea şi superficialitatea judecăţilor lui, nu putea găsi cauza reală a slabei prezenţe la urne: lehamitea celor pe care-i „conduce” pentru spectacolul jalnic la care asistă, după atâţia ani de la frumosul vis, dovedit efemer, ce i-a făcut să-şi jertfească fii şi nepoţii, cu miile!

Orbit de „geniala” găselniţă a „nucleului dur”, nici nu avea cum să vadă cât de „afânat” este în realitate „nucleul” lui: din sfertul alegătorilor prezent la vot, un alt sfert şi-a votat „primarul, preşedintele sau parlamentarii”, iar jumătate din cei rămaşi habar n-aveau în ce constă, ce bine le-ar putea aduce sau ce probleme ale societăţii noastre în derivă (pentru că tot ne „conduce” un marinar!) ar putea rezolva votul uninominal. Să nu uităm nici faptul că soldaţii sau poliţiştii au votat „ordonat”, contribuind la realizarea „nucleului dur”, egal cu ceva mai puţin de un sfert din numărul alegătorilor înscrişi în liste, că au votat în masă cei din străinătate (şi se recunoaşte, chiar oficial, că nu sunt puţini), care cunosc „realităţile” patriei lor „din auzite, nu din trăite” şi să nu uităm nici zecile de mii de rude şi acoliţi ai bandiţilor care au adus ţara în ruină şi „au găsit” acum „calea cea dreaptă”.

Aşadar, „nucleul dur” al preşedintelui nostru nu este decât un fel de „particulă de polen” supusă mişcării browniene, datorită „agitaţiei termice” a 20 de milioane de „molecule” ce se mişcă haotic, continuu purtate de interese, ambiţii şi visuri absolut independente unele de altele!

Şi ce este atunci preşedintele nostru? Nucleul „nucleului dur” al unei naţii prea vitregite, poate mai puţin chiar de duşmanii dinafară, decât de cei dinăuntru.