Au mai trecut câteva zile, s-a abrogat (se pare) ordonanța nr. 13/2017 a cărei adoptare a declanșat revolta publică și manifestațiile din Piața Victoriei și multe alte orașe din România.
Deși sunt parțial de acord cu oamenii care susțin că de fapt este o bătălie în culise între două (sau trei) mari grupuri de putere și interese, iar cetățenii sunt pradă manipulărilor din diferitele direcții, cred că a fost bine că s-a ieșit la demonstrații. De ce? Pentru că imediat după alegerile parlamentare câștigătorii au pornit la un lung șir de „tatonări” pentru a vedea până unde pot împinge legea bunului plac și comportamentul boierului pe moșie. Și ar fi mers tot mai departe cu cât suportam mai mult.
Partea proastă este că încă nu le-am dat destul de clar de înțeles că ei sunt angajații noștri, nu stăpânii! Au dat o nouă ordonanță prin care au abrogat ordonanța 13, dar nu au recunoscut că au greșit cu ceva, iar Curtea Constituțională a evitat într-un mod destul de laș după părerea mea să-și exprime un punct de vedere pe fond. Asta este foarte grav, pentru că ar fi fost esențial să fie zădărnicite sau măcar descurajate astfel de comportamente pe viitor. În situația actuală, guvernanții au rămas la părerea lor că au făcut bine dar în înțelepciunea lor au cedat ca să nu se escaladeze tensiunile în țară, ministrul justiției și-a dat demisia (nu a fost demis pentru vreo vină), iar mulți din păcate au rămas cu impresia că s-ar dori deturnarea voturilor și schimbarea balanței rezultate după alegeri. Chiar și după demisie fostul ministru al justiției susținea că lumea n-a citit ordonanțele sau nu au înțeles, în plus folosindu-se de lipsa de reacție a CCR pentru a spune că totul a fost perfect conform legii...
Rămâne de văzut cum și când vor ajunge la parlament prevederile controversate ale ordonanței 13, și mai ales în ce formă vor fi adoptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu