Am urmărit evoluția evenimentelor care s-au precipitat în ultimele zile și chiar m-am implicat, am fost la manifestații și am făcut muncă de cercetare: m-am uitat la mai multe televiziuni, am citit și ascultat puncte de vedere din ambele părți, am căutat actele legislative (doar de pe site-uri oficiale) și am verificat afirmații pe care le-am auzit declamate în gura mare.
În același timp, m-a întristat patima, înverșunarea pe care mulți (poate și eu) o pun în discuțiile în contradictoriu pe temele „de actualitate” la acest început de an. Mă uimește și mă întristează și mai mult înverșunarea unor oameni pe care îi apreciez de a se agăța de niște argumente absolut și evident false.
Am auzit susținută cu înverșunare convingerea („am văzut eu, am citit, m-am informat”) că în Codul penal (legea 286/2009, cu modificările și completările ulterioare) era specificat la articolul privind abuzul în serviciu (art. 297) că acesta era considerat faptă penală doar în cazul în care cuantumul prejudiciului depășea 2 milioane lei (!). M-am contrazis un pic cu persoana, dar nu părea dispusă să regândească acea convingere așa că am renunțat. Ca să fiu sigur 100% am mai căutat o dată în lege și într-adevăr, nu e nici urmă de vreo limită privind prejudiciul! Singura mențiune a sumei de 2 milioane lei este la art.183 care definește termenul „consecințe deosebit de grave”, termen care însă nu apare deloc în textul art. 297:
În motivarea Ordonanței de urgență nr 13/2017 privind modificarea Codului penal se citează art. 115, alineatul 4) din Constituția României, care zice așa:
ARTICOLUL 115
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
În schimb onorabilii trec lejer peste alineatul 1) al aceluiași articol, care zice:
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Acum, nu există nici o îndoială în privința faptului că legea 286/2009 este lege organică! În schimb, motivația urgenței acestui act normativ emis noaptea târziu scârțâie rău de tot (de fapt, nu prea e!):
Da, au mai fost date ordonanțe de urgență forțate în istoria recentă a României. Dar nu înseamnă că dacă o ilegalitate n-a fost încă pedepsită e liber la a face altele în continuare!
Altă tâmpenie pe care am auzit-o este faptul că se umplu închisorile și că de ce să fie așa pedepse mari la prejudicii mici! (Aici fac o paranteză: închisorile nu sunt, în medie, suprapopulate! Printr-o redistribuire a „locatarilor” ar fi pe la 100% sistemul. Condițiile sunt mizere, dar asta e altă poveste care nu ține de număr)
Nu am în principiu nimic împotrivă ca în loc de 1-2 ani de închisoare, pe lângă recuperarea prejudiciului să fie doar o amendă (dar penală!) și interzicerea ocupării unor funcții publice. În noua formulare însă articolul respectiv este ciuntit în mod evident și esențial:
- Dispare interdicția ocupării unor funcții publice;
- Scad de peste 2 ori pedepsele cu închisoarea și apare posibilitatea amenzii;
- Apare un nou alineat care zice că dispozițiile nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.
După ce m-am informat îmi permit să fiu de una din părți. Cine-mi spune că dispariția interdicției ocupării unor funcții publice e pentru depopularea închisorilor e într-o mare eroare (sau dezinformare, vorba tovarășului cu ordonanța)! Și scuzați, dar adăugarea ultimului alineat se potrivește de minune unora care adoptă în miez de noapte o ordonanță pe care conform Constituției nu aveau dreptul s-o emită!
E adevărat că acțiunea aceasta se înscrie oarecum în trendul ascendent al sfidărilor pe care câștigătorii ultimelor alegeri le-au tot adus în puținul timp de când au venit la putere, deci din acest punct de vedere n-ar fi uimitoare. Totuși, cred că s-a depășit orice limită care poate fi acceptată de un popor care nu doarme somnul cel de moarte, cum spune imnul... Cu o singură ordonanță de urgență dată pe furiș se scapă pe ei și pe-ai lor de multe dosare penale și în același timp se scapă chiar de judecata acestui act ilegal de aprobare, introducând excepția cu actele normative în text!
Mai este problema cu ultimul articol al ordonanței:
Nu am o explicație plauzibilă pentru acest alineat. Poate fi intervenția nebăgată de seamă a cuiva care a profitat de ora târzie și beția puterii în care se scăldau guvernanții, dar parcă nu e mulțumitoare totuși explicația. Mai e ceva aici.
Azi a ieșit la lumină și „autorul moral” al acestei ordonanțe - strigând în gura mare „hoții!”. Că e dezinformare (da, este, mai ales de la el și-al lui guvern), a dat-o iar cu plata manifestanților (e adevărat că poate au primit ceva huliganii de ieri din Piața Victoriei, ca să spargă mitingul pașnic!), totul asezonat cu niște greșeli de limba română tipice unui mare om și patriot cum este personajul respectiv.
Ca să fiu obiectiv, se aruncă din ambele părți cu exagerări și minciuni. Sunt televiziuni, radiouri și ziare înregimentate în ambele tabere. Dar a cataloga imediat tot ce nu e fix cum zice postul X care ți-e drag ca „minciună și dezinformare”, fără a face niște cercetări, cum fac mulți compatrioți, este o atitudine extrem de periculoasă pentru democrație (care devine o idiocrație a îndobitociților de TV) și în consecință și pentru oameni. Iar de partea guvernanților se inundă poporul prin mijloacele media aservite cu mai multe minciuni și mizerii decât din partea cealaltă. Cine are ochi de văzut, să vadă.
Până la urmă, faptele sunt clare ca lumina lunii în bezna nopții: ordonanța nr 13/2017 putea fi cel mai mirobolant act legislativ produs vreodată pe tărâmuri mioritice - discutarea și aprobarea în mare grabă în toiul nopții, publicarea imediată în Monitorul Oficial în aceeași noapte, și după ce s-a cerut aviz de la CSM pentru a doua zi, toate astea sunt sfidări fățișe la ordinea firească a lucrurilor și la cel mai elementar bun simț și justifică revolta publică.
În același timp, m-a întristat patima, înverșunarea pe care mulți (poate și eu) o pun în discuțiile în contradictoriu pe temele „de actualitate” la acest început de an. Mă uimește și mă întristează și mai mult înverșunarea unor oameni pe care îi apreciez de a se agăța de niște argumente absolut și evident false.
Am auzit susținută cu înverșunare convingerea („am văzut eu, am citit, m-am informat”) că în Codul penal (legea 286/2009, cu modificările și completările ulterioare) era specificat la articolul privind abuzul în serviciu (art. 297) că acesta era considerat faptă penală doar în cazul în care cuantumul prejudiciului depășea 2 milioane lei (!). M-am contrazis un pic cu persoana, dar nu părea dispusă să regândească acea convingere așa că am renunțat. Ca să fiu sigur 100% am mai căutat o dată în lege și într-adevăr, nu e nici urmă de vreo limită privind prejudiciul! Singura mențiune a sumei de 2 milioane lei este la art.183 care definește termenul „consecințe deosebit de grave”, termen care însă nu apare deloc în textul art. 297:
În motivarea Ordonanței de urgență nr 13/2017 privind modificarea Codului penal se citează art. 115, alineatul 4) din Constituția României, care zice așa:
ARTICOLUL 115
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
În schimb onorabilii trec lejer peste alineatul 1) al aceluiași articol, care zice:
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Acum, nu există nici o îndoială în privința faptului că legea 286/2009 este lege organică! În schimb, motivația urgenței acestui act normativ emis noaptea târziu scârțâie rău de tot (de fapt, nu prea e!):
Da, au mai fost date ordonanțe de urgență forțate în istoria recentă a României. Dar nu înseamnă că dacă o ilegalitate n-a fost încă pedepsită e liber la a face altele în continuare!
Altă tâmpenie pe care am auzit-o este faptul că se umplu închisorile și că de ce să fie așa pedepse mari la prejudicii mici! (Aici fac o paranteză: închisorile nu sunt, în medie, suprapopulate! Printr-o redistribuire a „locatarilor” ar fi pe la 100% sistemul. Condițiile sunt mizere, dar asta e altă poveste care nu ține de număr)
Nu am în principiu nimic împotrivă ca în loc de 1-2 ani de închisoare, pe lângă recuperarea prejudiciului să fie doar o amendă (dar penală!) și interzicerea ocupării unor funcții publice. În noua formulare însă articolul respectiv este ciuntit în mod evident și esențial:
- Dispare interdicția ocupării unor funcții publice;
- Scad de peste 2 ori pedepsele cu închisoarea și apare posibilitatea amenzii;
- Apare un nou alineat care zice că dispozițiile nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.
După ce m-am informat îmi permit să fiu de una din părți. Cine-mi spune că dispariția interdicției ocupării unor funcții publice e pentru depopularea închisorilor e într-o mare eroare (sau dezinformare, vorba tovarășului cu ordonanța)! Și scuzați, dar adăugarea ultimului alineat se potrivește de minune unora care adoptă în miez de noapte o ordonanță pe care conform Constituției nu aveau dreptul s-o emită!
E adevărat că acțiunea aceasta se înscrie oarecum în trendul ascendent al sfidărilor pe care câștigătorii ultimelor alegeri le-au tot adus în puținul timp de când au venit la putere, deci din acest punct de vedere n-ar fi uimitoare. Totuși, cred că s-a depășit orice limită care poate fi acceptată de un popor care nu doarme somnul cel de moarte, cum spune imnul... Cu o singură ordonanță de urgență dată pe furiș se scapă pe ei și pe-ai lor de multe dosare penale și în același timp se scapă chiar de judecata acestui act ilegal de aprobare, introducând excepția cu actele normative în text!
Mai este problema cu ultimul articol al ordonanței:
Azi a ieșit la lumină și „autorul moral” al acestei ordonanțe - strigând în gura mare „hoții!”. Că e dezinformare (da, este, mai ales de la el și-al lui guvern), a dat-o iar cu plata manifestanților (e adevărat că poate au primit ceva huliganii de ieri din Piața Victoriei, ca să spargă mitingul pașnic!), totul asezonat cu niște greșeli de limba română tipice unui mare om și patriot cum este personajul respectiv.
Ca să fiu obiectiv, se aruncă din ambele părți cu exagerări și minciuni. Sunt televiziuni, radiouri și ziare înregimentate în ambele tabere. Dar a cataloga imediat tot ce nu e fix cum zice postul X care ți-e drag ca „minciună și dezinformare”, fără a face niște cercetări, cum fac mulți compatrioți, este o atitudine extrem de periculoasă pentru democrație (care devine o idiocrație a îndobitociților de TV) și în consecință și pentru oameni. Iar de partea guvernanților se inundă poporul prin mijloacele media aservite cu mai multe minciuni și mizerii decât din partea cealaltă. Cine are ochi de văzut, să vadă.
Până la urmă, faptele sunt clare ca lumina lunii în bezna nopții: ordonanța nr 13/2017 putea fi cel mai mirobolant act legislativ produs vreodată pe tărâmuri mioritice - discutarea și aprobarea în mare grabă în toiul nopții, publicarea imediată în Monitorul Oficial în aceeași noapte, și după ce s-a cerut aviz de la CSM pentru a doua zi, toate astea sunt sfidări fățișe la ordinea firească a lucrurilor și la cel mai elementar bun simț și justifică revolta publică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu