În urmă cu niște ani mă întrebam dacă n-ar trebui să schimb formatul acestui blog, să-i fac publicitate off-line, să încerc să-i mai cresc cumva numărul de cititori... Ulterior am renunțat, am trecut de acea fază ajungând la ceva aproape de resemnare. Nu-mi plac schimbările de formă, această întreagă strategie de ”păcăleală” a internautului. Mi-a trecut probabil și acea fază în care visam să schimb lumea - ce-i drept, și în prezent mă mai surprind uneori gândind așa și probabil undeva acolo o speranță tot mai e... Cel puțin în motto.
De fapt, contează și cine scrie. Prin textul scris se realizează și o comunicare dincolo de cuvinte, prin care cititorul intuiește trăirile autorului, un autor inspirat și ”în vervă” se simte și are succes, pe când unul deprimat și părăsit de inspirație nu atrage pe nimeni, este neinteresant. Iar eu am trecut și de faza în care speram că m-aș putea încadra în prima categorie.
Câteodată simt că aș avea ceva de spus, ceva ce pe mine m-ar interesa dacă aș găsi scris pe undeva. Dar tot mai des am impresia că m-aș repeta, că oricum sunt lucruri știute de toată lumea, care nici măcar nu mai sunt spuse din această cauză și nicidecum pentru că nimeni nu le-ar ști. Câți dintre ”dizidenții virtuali” de pe internet nu sunt de fapt niște oameni cât se poate de comuni și plați, incapabili să ia decizii sau să inițieze schimbări în societate - la orice scala? De ce m-aș considera diferit? Ce înseamnă ”diferit” de fapt?
Despre ce să mai scriu? Despre condamnarea lui Gigi Becali? Personajul n-ar merita nici pe departe tonele de cerneală risipite pentru el... Este clar că miliardul de euro sau cât o mai avea din el nu s-a făcut ”prin sudoarea frunții” și nici fără sistemul de pile și relații atât de bine cunoscut nouă românilor. Dar este la fel de clar pentru mine că afacerea cu terenurile Armatei a fost acoperită cu toate actele legale necesare, iar condamnarea de acum ține de domeniul plăților unor ”polițe” mai vechi și nicidecum de o „justiție oarbă” care face dreptate. E posibil ca vezați să fi fost de fapt foștii miniștrii ai apărării.
Gazele de șist? O porcărie, evident, împotriva căreia acutalii guvernanți luptau în urmă cu un an. Se vehiculează mult tâmpenia cu ”independența energetică”: proprietarii tehnologiei și cei care vor face extragerea vor fi corporații din Vest, așa că unde este ”independența”? Că americanii folosesc acest procedeu este o dovadă că e bun? Dar în SUA se întâmplă o grămadă de porcării din cauza unor legi incomplete și a puterii absolute a corporațiilor! Și la nivel european din păcate imbecilitatea este asemănătoare: închideți centralele nucleare și extrageți gaze de șist - că oricum clima se duce dracului așa că nu mai contează. Mai multe hidrocarburi de ars, prețuri mai mici (evident ”externalizându-se” costurile sociale și ambientale), industrie mai competitivă! Și moarte mai rapidă și mai sigură, aș zice. Previziunile cele mai sumbre ale IPCC sunt sistematic depășite, așa că ne așteaptă vremuri grele.
Ce ar mai fi?... Certurile politice nu mă interesează absolut deloc, pentru că de 23 de ani încoace se merge pe principiul atât de bine prins de grupul Divertis în urmă cu două decenii: ”La vremuri noi, tot noi!”
Îndefinitiv, mă întreb și eu de ce ați citi un blog ca ăsta - cel mult deprimant!
De fapt, contează și cine scrie. Prin textul scris se realizează și o comunicare dincolo de cuvinte, prin care cititorul intuiește trăirile autorului, un autor inspirat și ”în vervă” se simte și are succes, pe când unul deprimat și părăsit de inspirație nu atrage pe nimeni, este neinteresant. Iar eu am trecut și de faza în care speram că m-aș putea încadra în prima categorie.
Câteodată simt că aș avea ceva de spus, ceva ce pe mine m-ar interesa dacă aș găsi scris pe undeva. Dar tot mai des am impresia că m-aș repeta, că oricum sunt lucruri știute de toată lumea, care nici măcar nu mai sunt spuse din această cauză și nicidecum pentru că nimeni nu le-ar ști. Câți dintre ”dizidenții virtuali” de pe internet nu sunt de fapt niște oameni cât se poate de comuni și plați, incapabili să ia decizii sau să inițieze schimbări în societate - la orice scala? De ce m-aș considera diferit? Ce înseamnă ”diferit” de fapt?
Despre ce să mai scriu? Despre condamnarea lui Gigi Becali? Personajul n-ar merita nici pe departe tonele de cerneală risipite pentru el... Este clar că miliardul de euro sau cât o mai avea din el nu s-a făcut ”prin sudoarea frunții” și nici fără sistemul de pile și relații atât de bine cunoscut nouă românilor. Dar este la fel de clar pentru mine că afacerea cu terenurile Armatei a fost acoperită cu toate actele legale necesare, iar condamnarea de acum ține de domeniul plăților unor ”polițe” mai vechi și nicidecum de o „justiție oarbă” care face dreptate. E posibil ca vezați să fi fost de fapt foștii miniștrii ai apărării.
Gazele de șist? O porcărie, evident, împotriva căreia acutalii guvernanți luptau în urmă cu un an. Se vehiculează mult tâmpenia cu ”independența energetică”: proprietarii tehnologiei și cei care vor face extragerea vor fi corporații din Vest, așa că unde este ”independența”? Că americanii folosesc acest procedeu este o dovadă că e bun? Dar în SUA se întâmplă o grămadă de porcării din cauza unor legi incomplete și a puterii absolute a corporațiilor! Și la nivel european din păcate imbecilitatea este asemănătoare: închideți centralele nucleare și extrageți gaze de șist - că oricum clima se duce dracului așa că nu mai contează. Mai multe hidrocarburi de ars, prețuri mai mici (evident ”externalizându-se” costurile sociale și ambientale), industrie mai competitivă! Și moarte mai rapidă și mai sigură, aș zice. Previziunile cele mai sumbre ale IPCC sunt sistematic depășite, așa că ne așteaptă vremuri grele.
Ce ar mai fi?... Certurile politice nu mă interesează absolut deloc, pentru că de 23 de ani încoace se merge pe principiul atât de bine prins de grupul Divertis în urmă cu două decenii: ”La vremuri noi, tot noi!”
Îndefinitiv, mă întreb și eu de ce ați citi un blog ca ăsta - cel mult deprimant!
