Eficiență

În Statele Unite a fost luată decizia, anunțată acum câteva săptămâni, de a introduce testarea obligatorie a nivelului de testosteron militarilor cu vârsta peste 30 de ani. Măsura mi se pare foarte îngrijorătoare, din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, nu are o motivație medicală clară, sunt foarte rare cazurile în care este medical indicată suplimentarea nivelului de testosteron. Deschide însă larg poarta unor discriminări pe baza acestor teste, discriminări care pot ușura și mai mult operațiunile de epurare din armata americană a tuturor celor care nu sunt de acord cu linia de confruntare și minciună care a devenit politică de stat.

În al doilea rând, presupusa - sau declarata - apatie a unor soldați, pusă pe seama nivelului de testosteron, este mai degrabă generată de deciziile stupide luate de conducerea armatei SUA în ultimii ani, și poate fi generată chiar (culmea!) și de conștiință! Conștiința că există niște urgențe globale (schimbările climatice și dezastrele ecologice care le însoțesc, riscul de război nuclear, riscurile AI asupra viitoarei generații, etc)  ignorate complet de către administrația actuală a SUA, care în schimb tot ridică praf în ochi cu scandaluri și declarații tâmpite și contradictorii, războaie începute aiurea... Oamenii sunt îndreptățiți să fie apatici, deși mult mai util ar fi să facă o opoziție activă imbecililor care au pus mâna pe conducerea planetei - cât timp mai e posibil.

În al treilea rând, decizia deschide calea „vindecării” acestor deficite - infuzii de testosteron pentru „soldatul perfect” - sau ucigașul perfect, a cărui violență și „eficiență” să nu fie inhibate de conștiință sau moralitate... Nu că nu s-ar fi putut face și până acum astfel de încercări, dar de ce să le acceptăm ca pe politică de stat?!?

Întrebare

Mă întreb: cum de ne-am pricopsit noi, la alegerile cu repetiție din 2024/25, cu trei candidați care erau toți MAGA-lovers?... Inclusiv actualul nostru președinte, candidatul introdus „pe turnantă” de știm noi cine, care duce dincolo de nivelul grețos plecăciunile nu doar față de „partenerul strategic”, ci față de persoana președintelui american.

Asta în condițiile în care poporul nu era chiar atât de trumpist, și as spera că a devenit chiar foarte anti-trumpist văzând ce se întâmplă cu „cea mai mare democrație a lumii” în „epoca de aur” proclamată acolo.

Umbrele și ciuperci

A reînceput războiul în Orientul Mijlociu, iar România vrea și ea să aibă „umbrela nucleară” a Franței.

Două evenimente extrem de grave s-au petrecut zilele trecute. 

Sâmbătă, SUA și Israelul au atacat Iranul - un stat cu 90 de milioane de locuitori și cu venituri serioase din petrol. Justificarea puerilă cu armele nucleare „pe punctul de a fi create” (după ce tot programul lor nuclear militar fusese total distrus, anul trecut, conform declarațiilor președintelui SUA!), pe lângă faptul că amintește de armele chimice imaginare pe care Irak-ul „le deținea” când a fost atacat de SUA, nu ține dintr-un motiv foarte simplu: dacă o țară cu 90 de milioane de locuitori vrea și e motivată să producă arme nucleare, le va produce. Dacă bunkerele la 100m adâncime nu sunt suficient de sigure (la rachetele americane), le va face la 500, și tot va produce arma nucleară. Coreea de Nord a produs focoase și rachete balistice cu un sfert din populație și cu zeci de ani de embargou total. Războiul nu este calea de a opri Iranul să producă arme nucleare - e la mintea cocoșului, dar acest nivel de inteligență se pare că a devenit o ștachetă mult prea sus pentru politicienii care conduc azi lumea.

În paralel, pe continentul nostru, se țipă disperat (mai ales Germania dând tonul) că Europa va fi în curând (și inevitabil) atacată de Rusia; la începutul săptămânii a avut loc și o întâlnire SUA-Germania care este de rău augur. Și această panică a atacului rusesc asupra Europei, vânturat pe la nasul publicului ca justificare pentru înarmarea rapidă și cu costuri enorme (și fonduri luate de la alte scopuri mult mai utile oamenilor!), este o aberație dacă o analizăm: cum ar putea Rusia, care se luptă de 4 ani pentru câteva mii de km pătrați din Ucraina, să atace Europa?!? Cu o populație un sfert din cea a Europei și un PIB de aproape zece ori mai mic? Și mai ales, de ce ar face-o? Europa nu are resurse, și, cu mici excepții, nici tehnologie la nivelul Chinei. 

Președintele Franței declară, cu mărinimie, că e dispus să amplaseze armanent nuclear francez în alte țări din Europa. (Franța și-a ținut comandamentul nuclear independent de NATO) Tradiționalii pupincuriști din est, între care și reprezentanții României, se grăbesc să se înscrie pe listă! Da, ați citit bine: vrem și noi armanent nuclear la noi („de descurajare”, așa, bineînțeles), avem doar impedimentul că nu deținem avioane care să poată transporta rachetele respective! Un impediment minor, pentru că statele care vor găzdui armamentul francez nu vor avea și controlul asupra lui, așa că pot să ni-l trimită francezii cu tot cu avioane purtătoare de-ale lor.

Și acum putem reveni la întrebarea de mai sus, de ce ar ataca Rusia statele europene? Poate ca urmare a instalării de armanent nuclear în România, Polonia, Grecia?... Poate sub presiunea crescândă atât dinspre Europa, cât și din Oceanul Arctic, dinspre Pacific, dinspre Orientul Mijlociu, pentru că vor putea conducătorii să convingă populația rusă că dacă nu atacă preemptiv nu vor avea nici o șansă, vor fi anihilați de către Vest?

Calea este destul de clară: războiul din Orientul Mijlociu se va extinde zonal, ceva rachete/drone vor nimeri și prin Europa, Europa va ajunge să fie condusă de extremiști („aleși” cu sprijinul binevoitor de peste ocean) și se va burduși cu armanent (și fabrici mai spre est încoace, să fie aproape de „inamic”), apoi va trebui doar o scânteie (sau operațiune sub steag fals, cum au mai fost) ca să se extindă războiul și pe teritoriul european. Și cel mai grav este că astea sunt evoluții care vor avea loc în 2-3 ani, poate chiar mai repede, nu în 2 generații! Timpul este deja extrem de scurt, dacă vrem să evităm dezastrul.

Deocamdată spaniolii (conducătorii lor) par a fi printre puținii europeni cărora neuronii încă le mai funcționează la un nivel acceptabil (opunându-se noii curse a înarmărilor și distrugerii deliberate a ce mai rămăsese din legile și dreptul internațional) - drept pentru care sunt beșteliți cu fiecare ocazie de Marele Portocaliu.

Dragi concetățeni și mai puțin dragi politicieni! Zeci de milioane de oameni mor încă de foame, anual, prin lume. Alte milioane din cauza războiului, din ce în ce mai multe milioane din cauza fenomenelor meteo extreme și poluării (aerului, apei, solului). Criza climatică tot trece de puncte de „no-return”, sistemele ecologice sunt deja în colaps și de ele depinde viața a miliarde de oameni în următorul secol. Nu doar societatea în anumite părți ale lumii, ci civilizația umană în general și copiii și nepoții noștri sunt în pericol.

În condițiile astea, chiar ne lăsăm prostiți să intrăm într-un nou război mondial care să aducă (mai rapid) moarte și ruină?!? Înțelegeți (și faceți ceva în privința faptului că) avem alte priorități decât imbecilii care conduc lumea și consideră războiul „ieșirea ușoară” pentru ei! Avem o luptă comună de dus, ca umanitate, pentru supraviețuire și viață decentă.

Nici Stolo, nici Bolo

Mă gândeam zilele astea de ce nu mi-a plăcut nici Stolojan, la vremea lui, și nici Bolojan, acum. Chiar dacă, recunosc, inițial m-au atras ideile lor, deoarece păreau oameni de acțiune, care voiau să schimbe într-adevăr ceva în funcționarea statului român (defectuoasă și atunci și acum).

Și răspunsul, la care vă invit să vă gândiți, este abordarea contabilicească „macro”, fără preocupări privind dreptatea socială a unor măsuri pe care le-au luat. Este adevărat că unele situații urgente cer măsuri urgente, prin definiție neputându-se evita impactul negativ asupra unor categorii sau întregii populații. Din punctul acesta de vedere, Stolojan are poate o scuză mai bună, pentru că situația în 1991-92 a fost cu adevărat dramatică. 

Când a venit actualul prim-ministru în funcție, a venit după o perioadă de dezmăț bugetar făcut de aceeași coaliție „contra naturii” dreapta+stânga care este și acum la conducere. A fost așadar rapid în a adopta măsuri care tăiau de la cine s-a dovedit, de-a lungul timpului, că nu protestează (sau nu pot protesta) - profesorii și pensionarii - dar s-a împotmolit la cei cu putere și conexiuni politice (pensiile speciale plus clientela „boșilor” locali). În tot procesul, a alimentat creșterea  „într-un an cât alții în 10” a partidelor extremiste, așa cum era de așteptat. Toate laudele politicienilor de după alegerile prezidențiale anulate, cum că „au înțeles”, s-au dovedit vorbe în vânt - ori sunt prești și nu au înțeles absolut nimic, ori au înțeles dar nu-i interesează, considerând că au „exit”-ul la îndemână prin bogăție (obținută cât mai rapid și prin orice compromisuri) și conexiuni inter-partinice.

Și ca rezultat, deficitul bugetar a scăzut foarte puțin în 2025 (de fapt, scăderea de aproximativ 1% din PIB poate fi pusă integral pe seama inflației, care a fost de aproape 10%!), finanțele statului sunt în continuare într-o situație execrabilă, dar, paradoxal, continuăm să avem „bonusuri de pensionare” de zeci de mii de euro la unii, pensii speciale absurde sau lucrări locale date firmelor „cu conexiuni” absolut inutile (de reasfaltări și schimbări de borduri de exemplu). Ce să înțeleagă cetățeanul din aceste mizerii foarte vizibile chiar și pentru cei mai simpli? Că sunt toți la fel cei din partidele aflate până acum la conducere și că trebuie să voteze extremiști cu următoarea ocazie. Acesta este marele pericol, amplificat acum și de sprijinul venit dispre SUA, cândva un model democratic.