Praf în ochi

Am urmărit acum ceva vreme un interviu cu Dan Puric. Nu cunoşteam omul din spatele numelui, aşa că am ascultat, din curiozitate. Vreau să vă împărtăşesc aici o comparaţie extraordinară pe care a făcut-o vorbind despre politica românească.

Povestea că, mergând cu metroul, a văzut la un moment-dat lângă o scară rulantă un cerşetor care îşi acorda vioara, pregătindu-se să cânte. Ceva mai târziu, când s-a întors tot pe acolo, l-a văzut iar, tot acordând instrumentul. De data asta, curios, a mai stat prin zonă ca să vadă ce se întâmplă. Ei bine, nu se întâmpla nimic, cerşetorul continua să acordeze vioara, dar nu se apuca de cântat. De fapt, el habar n-avea să cânte, aşa că se prefăcea că se pregăteşte în continuu.

În opinia lui Dan Puric (şi a mea şi a multora de altfel) asta este exact ceea ce fac şi guvernanţii noştri: de 18 ani se tot pregătesc să facă ceva, dar sunt pur şi simplu incapabili să facă acest „ceva”. Aşa că ne tot duc de nas, din alegeri în alegeri, cu pregătirile...

Experienţa altora, şi experimentele noastre

Urmând îndemnul înaltului conducător de partid mai mult decât de stat, se mai pune de-o reformă în învăţământul românesc ineficient, inechitabil, etc.

Zilele trecute citeam prin ziarele italieneşti (la fel de alarmiste ca ale noastre, de altfel), despre (încă un) Plan de urgenţă pentru învăţământul italian, care se duce de râpă. Asemănarea cu situaţia din România este izbitoare - elevi care termină şcolile fără a fi capabili să lege două vorbe, cunoştinţe de istorie şi geografie practic inexistente, aritmetica un mister... Italienii însă, după alte multe reforme, şi-au dat seama că "era mai bine înainte", aşa că acum se revine la programe şi organizare vechi, care funcţionau. Se renunţă la informatica din clasa I, şi se pune mai mult accent pe italiana şi aritmetică...

De ce oare noi nu putem învăţa din greşelile altora? De ce trebuie să reluăm toţi ultimii 50 de ani din istoria Vestului, cu toate greşelile lor? Chiar nu suntem în stare să sărim măcar o etapă-două?