Praf în ochi

Am urmărit acum ceva vreme un interviu cu Dan Puric. Nu cunoşteam omul din spatele numelui, aşa că am ascultat, din curiozitate. Vreau să vă împărtăşesc aici o comparaţie extraordinară pe care a făcut-o vorbind despre politica românească.

Povestea că, mergând cu metroul, a văzut la un moment-dat lângă o scară rulantă un cerşetor care îşi acorda vioara, pregătindu-se să cânte. Ceva mai târziu, când s-a întors tot pe acolo, l-a văzut iar, tot acordând instrumentul. De data asta, curios, a mai stat prin zonă ca să vadă ce se întâmplă. Ei bine, nu se întâmpla nimic, cerşetorul continua să acordeze vioara, dar nu se apuca de cântat. De fapt, el habar n-avea să cânte, aşa că se prefăcea că se pregăteşte în continuu.

În opinia lui Dan Puric (şi a mea şi a multora de altfel) asta este exact ceea ce fac şi guvernanţii noştri: de 18 ani se tot pregătesc să facă ceva, dar sunt pur şi simplu incapabili să facă acest „ceva”. Aşa că ne tot duc de nas, din alegeri în alegeri, cu pregătirile...