După ce parlamentarii s-au pregătit timp de luni de zile pentru „moţiunea PSD”, moţiunea a apărut şi s-a soldat cu un românesc şi tradiţional... pleosc. A căzut, pentru că aproape nimeni nu voia ca ea să fie aprobată, nici măcar cei care ţipă mai tare împotriva guvernului Tăriceanu.
Este trist, dar adevărat. Versul lui Eminescu, „unul e în toţi precum una e în toate”, se aplică inclusiv în planul politicii româneşti prezente, care a devenit un fel de subsol moral al naţiei. „Interesele economice sunt mai puternice decât cele politice” – grăia într-un acces de sinceritate preşedintele Băsescu acum ceva vreme, fără însă a fi deasupra acestora.
De fapt, toată politica românească se ţese în jurul banilor adunaţi din taxele plătite de populaţie, târguiala ieftină, de talcioc, e ridicată la rang de „negociere politică” iar lipsa de scrupule, oportunismul şi mitocănia sunt „viziune politică”. Într-adevăr, încă o dată „vizionarii” care au câştigat sunt politicienii corupţi, iar fraierii care s-au păcălit sunt oamenii de rând.
Şi treaba merge înainte... Tăriceanu, care este poate cel mai îngust la minte prim-ministru pe care l-am avut după 1989, va fi primul prim-ministru non-PSD (cu numele!) care va duce la sfârşit mandatul. Poate şi ţara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu