luni, 4 aprilie 2022

Deznădejde

Imagini greu de privit au venit ieri din Ucraina, din localități de unde s-au retras trupele rusești... Bestialitate pură împotriva unor oameni care au avut ghinionul să se nimerească în calea unor dezaxați cărora li s-a dat mână liberă. Dureros și să vezi oameni mergând cu mâinile în buzunare printre cadavre... Dezumanizarea, asta mă deznădăjduiește cel mai mult.

Sunt crime și jafuri cum s-au întâmplat și-n alte războaie, dar mai demult sau în zone ale lumii pe care le considerăm „înapoiate” - iată însă că se pot întâmpla și în Europa secolului XXI. Psihopați însetați de sânge există peste tot, trebuie doar să li se dea ocazia să-și dea frâu liber pornirilor ca să aducă iadul pe pământ... Exact asta a făcut conducerea Rusiei în februarie (sau mai devreme, că decizia invaziei era de multă vreme luată): a readus barbaria - iar asta nu este scuzabil, indiferent de ce „motive” (pretexte) zic ei c-ar fi avut. 

Iar vina este și a poporului rus, din moment ce n-am văzut milioane de oameni în stradă protestând împotriva războiului, împotriva invadării unei țări vecine, pentru ale cărei frontiere chiar Rusia era între garanți. Din păcate asta îi va izola și mai mult de restul lumii, alimentând o ură fabricată de fapt din interese politice și financiare...

Aș vrea (dar mi se pare tot mai improbabil) să apuc vremurile în care soldații oricărui stat vor zice „NU” răspicat și se vor răscula atunci când li se ordonă să treacă granița altui stat. Toți generalii fac paradă de patriotism cerând fonduri „pentru apărare” - apoi execută ordinele când li se cere să atace. 


duminică, 3 aprilie 2022

Ceață

Am început acum aproape 3 săptămâni să scriu articolul ăsta... Dar nu l-am terminat, pentru că de fapt nu prea știam ce să spun - ceața care învăluie războiul din Ucraina este prea densă. În afară de faptul că mor oameni și că sunt deja 4 milioane de refugiați (aproape 10% din populație!) din care mulți nu se vor mai întoarce vreodată în Ucraina, nu prea știm de fapt nimic. 

În continuare ceea ce scriam atunci:

Au trecut 3 săptămâni de la începerea războiului - partea bună e că suntem încă pe-aici ca să mai comentăm, deci butonul nuclear n-a fost apăsat... Partea proastă e că mor oameni și porcăria se prelungește. 

Am scris articolul anterior cu o zi înaintea invaziei, când deja aceasta era aproape sigură. Sincer să fiu, reacția publică în Rusia mi s-a părut insuficientă, speram la mai mult. Cât să nu aibă loc în pușcării pentru toți manifestanții - ăsta ar fi fost semnul pentru „apropiații” președintelui rus că tipul a devenit incomod și contraproductiv chiar și pentru ei, care au câștigat zeci de miliarde în ultimii ani...

Mi s-a părut interesant faptul că atunci când Tribunalul de la Haga a cerut Rusiei să oprească operațiunea din Ucraina, Putin a recunoscut pentru prima dată (indirect, e drept) că este un război și nu doar o „operațiune specială” în desfășurare - declarând că trebuie pentru asta „acordul ambelor părți”. Beligerante, adică... 

Oricum, tot nu văd rostul războiului - deși se vântură mai multe versiuni relativ plauzibile în privința „adevăratelor scopuri”, niciuna nu-mi pare satisfăcătoare.

miercuri, 23 februarie 2022

Întrebări despre război

Chiar se întâmplă asta?! În secolul 21, reîncepem cursa înarmărilor, sunt atacate state pentru motive inexistente și pretexte stupide?!... Sute de mii (sperăm că nu milioane) de oameni se duc să ucidă și să fie uciși urmând ordinele unor retardați care se dau „strategii” omenirii?!

Cum am ajuns aici?! Sau, mai bine spus, cum ne-am întors aici?

Organizația Națiunilor Unite, creată tocmai pentru a evita viitoare conflicte majore, a eșuat lamentabil, cel mai probabil din cauza dreptului de veto al „celor puternici” - atâta vreme cât oricare din marile puteri (a se înțelege economice și militare!) poate opri orice inițiativă dorită de 99% din țări reprezentând 95% din populația Terrei, organizația este pur decorativă. O tribună la care se enunță idealuri înalte, uneori au loc confruntări verbale, care par chiar confruntări de idei și sisteme de gândire, dar totul rămâne la stadiul de discuții sterile și de măsuri insuficient sprijinite economic. Exemplul cel mai frapant este cel al problemei încălzirii globale, în care omenirea se îndreaptă cu viteză spre dezastru, continuând să țină piciorul înfipt în accelerație, contrar „consensului” și intențiilor frumoase de a evita catastrofa. Despre conflictul prezent din Ucraina, se aude ceva semnificativ despre acțiuni ONU? Evident că nu.

De ce, în era globalizării, a comunicării instantanee și universale, trebuie să mai existe concurența distructivă între națiuni?! Pentru ce? De ce trebuie să rămânem fideli unor țeluri absurde din secolul trecut sau și mai vechi, de expansiune teritorială, acaparare (dacă e nevoie folosind forța militară) a zonelor cu resurse de diferite feluri, „încercuire” a unor inamici imaginari și zdrobire a țărilor care amenință (imaginar sau real) status-quo-ul? Ce este așa prețios la acest status-quo pentru noi, oamenii din toate țările lumii? Ne interesează pe noi ca țara noastră să domine militar vecinul X, iar pe oamenii din acea țară îi interesează oare să ne atace pe noi? Dacă nu, atunci de ce îi lăsăm pe politicieni să facă porcăriile pe care le fac și să încerce să ne convingă de asta?

Ce ziceți, mai facem asedii, în secolul XXI?! Încercuim orașe, lăsăm oamenii să moară de foame, pe lângă cei pe care-i omorâm prin bombardamente, tortură, violuri și alte atrocități care inevitabil vin „la pachet” cu războiul? Sunt tot mai puțini părinții și bunicii noștri care au trecut prin cel de-al doilea război mondial și se pare că iar uităm și riscăm să repetăm greșelile... Nu, războiul nu e cel din 90% din filmele despre război și nici cel clamat de mai-marii lumii, o luptă dreaptă pentru idealuri înalte. Nu, este o mizerie oribilă, pentru a cărei descriere cuvintele sunt insuficiente - de aceea ar fi trebuit probabil să fim mai atenți la lacrimile din ochii bunicilor noștri când povesteau despre război, pentru a simți acea oroare spre care ne îndreptăm acum din nou, ca o turmă de imbecili.

Am putea avea scopuri comune, ale întregii omeniri - lupta pentru menținerea unei clime suportabile pe Terra este un ideal destul de înalt și, acum, extrem de greu de atins chiar dacă ne-am uni toți eforturile! Am putea să facem eforturi pentru asigurarea unor noi surse de energie, am putea (ușor!!!) să salvăm milioane de copii anual de la moartea de foame și de boli ale sărăciei. Am putea să facem eforturi să educăm populația lumii, nu să ne concentrăm pe distrugerea educației, cum procedează acum prea multe din guvernele lumii (motivate de faptul că turmele de proști sunt foarte ușor de condus).

Nu, noi ne luptăm ca să dăm o graniță cu 100km mai spre vest sau mai spre est, ca să mai facem una-două republicuțe cu 1-2 milioane de cetățeni (într-o lume în care și statele mari au probleme în a controla fluxurile de capital și marile corporații, acestea sunt state-marionetă din start), ca să ne „asigurăm securitatea”. Avem alianțe militare multi-naționale, se face lobby pentru război sau contra războiului după cum suflă vântul intereselor marilor capitaluri, unii produc și toți cumpărăm în disperare arme tot mai sofisticate și absurd de scumpe, doar ca să putem omorî alți oameni.

„Asigurăm securitatea”! Pentru „apărare” investim mii de miliarde anual în arme și armate, de o sută de ori mai mult decât în cercetarea pentru noi surse de energie, de exemplu. Bani care ajung de la „cei mulți” la câțiva proprietari de corporații ale căror arme se găsesc în mâinile combataților din ambele tabere din conflictele de peste tot în lume... Și este mângâiat orgoliul bolnav al dezaxaților care visează strategii și stăpânire globală, al bolnavilor de putere pe care ne încăpățânăm să nu-i dăm jos de la butoanele care controlează destinele lumii.

Evoluția este oare o iluzie? Creierul uman, atât de complex și adaptabil, ar fi trebuit să poată suporta o evoluție psihologică accelerată, nu în sute de mii de ani. Cu toată democrația și informația disponibilă azi, am rămas aceleași brute de ev mediu, bucuroase să calce în picioare și să distrugă, atunci când apare ocazia? Altfel nu-mi pot explica, din păcate, evenimentele din zilele noastre. Sau poate e o minoritate gălăgioasă a neadaptaților, retardaților, frustraților de tot felul care a pus stăpânire pe mass-media și și-a plantat exemplarele reprezentative în funcții prin prea multe tări ale lumii? 

Eu nu vreau să mă adaptez unei lumi de războaie și cursă a înarmărilor. Și sper, ba chiar și cred, că sunt mulți ca mine. Dacă suntem chiar o majoritate, vom vedea în anii care urmează, pentru că omenirea va avea de făcut alegeri de care depinde existența societății umane.


vineri, 11 februarie 2022

Bugețel și taxe...

Ne anunța mai deunăzi ministrul de finanțe Câciu (apropos, oare după Câțu și Câciu se pregătește pe tușă un Cârnu pentru finanțe?!) că este în discuții o mare „reformă” a codului fiscal - mai pe românește, creșteri semnificative de taxe și impozite (prin mărire de cuantum sau adăugare de taxe noi).

Păi n-ar fi mai bine, stimați tovarăși „liberali”, să înceapă statul pe care cică îl conduceți să colecteze tot ce i se cuvine conform legilor actuale mai întâi, să nu-i mai lăsați pe atâția să-l fure și să mai eliminați din „exceptații” și „specialii” de care e țara plină? Și abia după aia, dacă tot nu ajung banii la buget, să vă gândiți la creșteri de taxe...


sâmbătă, 22 ianuarie 2022

„Greva”

Mie unul mi s-a părut incredibilă povestea cu greva STB. Trei zile de transport public de suprafață blocat total în București nu credeam că ar mai fi posibil în ziua de azi - îmi amintește de negura și haosul anilor '90, spre care sper să nu ne îndreptăm din nou. Pentru că semne sunt câteva, din păcate. Atât am vrut să zic. S-au dezbătut destul prin presă și pe internet motivele și respectiv pretextele „grevei” ca să vă faceți o părere.


miercuri, 22 decembrie 2021

22

Și a mai trecut un an... Se împlinesc 32 de ani de la Revoluția din decembrie 1989.

Aș fi vrut să fiu optimist. Am încercat, mulți ani, să fiu. Câteodată am reușit, alte dăți nu. Dar vremea trece și văd că metehnele vechi nu numai că supraviețuiesc, dar se întăresc și dau naștere și altora noi, în plus. Ne așteptam să nu poată fi o schimbare totală „peste noapte” după 89 - dar am fi vrut măcar să simțim că mergem în direcția bună, ori pe parcursul acestor 32 de ani cred că doar într-un total de 5-6 ani am avut impresia asta (și chiar și impresia s-a dovedit de cele mai multe ori greșită ulterior)...

Am fost azi prin București, să văd cum își mai amintește lumea de Revoluție. Știu, din punct de vedere „tehnic” a fost o lovitură de stat - organizată „ca la carte”, dovezile sunt din ce în ce mai convingătoare în privința asta, pe măsură ce sunt lăsate să iasă la lumină. Dar pentru milioanele de oameni de bună credință care am trăit zilele alea, pentru oamenii care au fost la manifestații riscându-și viața, cu gloanțe foarte reale șuierându-le pe la urechi, luptând pentru libertate, în memoria acelora dintre ei nu s-au mai întors niciodată, a fost și Revoluție.

Din păcate am permis apoi ca acel entuziasm enorm al poporului român din decembrie 1989 să fie deturnat și să se fabrice pe genunchi un „capitalism” bolnav din naștere, care a premiat hoția și parvenitismul, care a inversat scara valorilor, care a distrus speranțe și nenumărate vieți, care a permis unei rețele de cointeresați stupizi să preia conducerea spre ruină a acestei țări. Și nu mă înțelegeți greșit - văd foarte bine că și în restul lumii calitatea politicienilor scade, că se guvernează din ce în ce mai golănește și că sunt probleme imense care așteaptă o rezolvare - dar noi puteam fi acum într-o poziție mult mai bună pentru a ne ocupa și de aceste probleme globale, dacă n-am fi pierdut ultimele trei decenii. Nu suntem - noi ne împrumutăm de zeci de miliarde de euro anual, fără a construi ceva! Gândiți-vă că împrumuturile astea ar fi suficiente nu doar pentru toate salariile angajaților la stat, ci și pentru pensii și pentru toate celelalte cheltuieli curente, cu materiale, întreținere, transport etc. Bun, și atunci banii care se încasează din taxe și impozite unde sunt? În miile de kilometri de autostrăzi construiți anual? În zecile de spitale, sutele de școli date în folosință anual?!

Iar acum lumea a uitat. Majoritatea preferă să nu-și amintească de speranțele de atunci, sau se refugiază în nostalgia absurdă a perioadei de dinainte de revoluție. Pe 22 decembrie 2021 am văzut 2-3 oameni răzleți pe la locurile de comemorare din București, într-un centru de Capitală europeană care arată încă jalnic, în care o mare parte din clădiri sunt în pericol de prăbușire, după 32 de ani de „libertate și democrație”. Democrația nu aduce neapărat lucruri bune, atunci când nu ai dintre cine să alegi, când toată „clasa politică” este un club închis de interese obscure în care pot accede doar cei care acceptă compromisul de a respecta ordinele împotriva interesului celor mulți.

Anul ăsta parcă sunt mai lipsit de speranță decât în alți ani, probabil și din cauza recentelor evenimente politice care nu mai lasă loc de îndoială, nici de speranță. 

Puteți vedea pozele aici:


miercuri, 1 decembrie 2021

1 Decembrie

La mulți ani, fraților!

Au trecut 103 ani de la Marea Unire și aproape 32 de la revoluția din '89. O generație, deci, a trecut de când, zice-se, „am schimbat macazul”, am dat jos comunismul. Dar nu și pe comuniștii de joasă speță care, deghizați în capitaliși cinstiți, au sifonat zeci sau sute de miliarde de dolari din țara asta, înfundând-o în același timp în marasmul politic și social perpetuu pe care-l vedem cu toții. Țară de bacșișuri și compromis, pe care unii dintre noi am tot sperat (și poate mai sperăm încă) s-o schimbăm prin puterea oamenilor onești, a muncii cinstite. Dar (mai) suntem oare destui, ăștia cinstiți, în țara asta? După ultimele evenimente politice, ne mai putem simți reprezentați de vreun partid existent? Ne facem altul?

miercuri, 20 octombrie 2021

Bună dimineața, domnule Președinte!

 ... și bine ați revenit printre noi! Țara vă dorea aproape!

Nu, eu cred că am avut, unii dintre noi, halucinații colective când auzeam, de luni de zile deja, avertismentele specialiștilor epidemiologi privind valul 4 - în presă, la radio și televizor! Cu siguranță nu putea fi așa, deoarece acești oameni solicitau cu disperare acțiunea guvernanților de acum luni de zile, iar domnul Președinte spune că abia „acum” (ieri adică) „este momentul să acționăm”. Acum, la peste 16 la mie rata de infectare în București și multe alte localități! 

Acum două săptămâni, de exemplu, când rata de infectare în București a trecut de maximul atins în celelalte valuri ale pandemiei, nu era încă momentul. Nu, atunci era momentul pentru criza politică inventată tot de capetele lor pătrate...

Săptămâna trecută, când au fost vreo 17000 de cazuri noi raportate într-o zi, când într-una din zile au murit peste 400 de oameni, nu era încă momentul - nu, tăcere deplină în privința asta, toți politicienii erau preocupați de criza politică, de consultările cu dl Președine și de numirea „la mișto” făcută de acesta. Frumos.

Oare la cât s-a declanșat „momentul să acționăm”? 500 de morți pe zi? 400 nu erau de ajuns? Pe ce criterii? Cumva pentru că a trimis OMS-ul o delegație în România să vadă ce naiba se întâmplă în această țară ciudată, care are vaccinuri cu toptanul și nu reușește să vaccineze populația? Sau pentru că devenim un pericol pentru restul Europei și „sforarii” au simțit imboldul să scoată marioneta la declarații mobilizatoare?

Dar mobilizatoare pentru cine?! Cine mai are încredere în tandemul („binomul”) președinte-prim-ministru, după tot circul de prost gust din ultimele luni? Poate 5-10% din populație?... Restul oamenilor, care nu-s chiori sau complet îndobitociți de anumite televiziuni, văd cu ochii lor cât e de gravă situația, dar văd și incompetența și mai ales nepăsarea criminală a guvernanților - a politicienilor în general.

Puteți să vă culcați la loc, domnule Președinte! Ați dovedit (încă o dată) că sunteți complet inutil, ca și toată „clasa politică” de nivel de școală ajutătoare. Și nu doar inutil, ci chiar nociv.

joi, 14 octombrie 2021

Echipamente

Citesc un titlu: „UNIFARM atrage atenția că 390 de ventilatoare medicale și alte echipamente medicale sunt blocate în depozitele companiei și nu pot fi folosite fără o modificare a legii” (link-ul știrii originale)

Și mai citesc o dată, că nu-mi vine să cred! 

Adică mor sute de oameni de zi, cu siguranță mulți dintre ei pentru că nu mai apucă niște paturi de spital cu dotările necesare, iar UNIFARM atrage atenția?!?! Suntem lobotomizați sau ce naiba se întâmplă cu nația asta?! Acum, după ce am început să trimitem bolnavi în Ungaria pentru că nu mai avem loc în spitalele noastre, acum tovarășii de la această minunată companie semi-de-stat s-au gândit că 390 de ventilatoare stau nefolosite și trebuie modificată o ordonanță de urgență (apropos, cu scandalul retardato-politic actual, guvernul "interimar" nu cred că poate face asta).

marți, 5 octombrie 2021

Urgență

Suntem la mai puțin de 200 de locuri ocupate la ATI față de maximul atins până acum în pandemie, nu mai este nici unul liber în toată țara. Doctorii sunt disperați, avem zilnic morți cam cât într-un accident aviatic mare... Iar ritmul creșterii încă nu se domolește, suntem la peste 10 la mie rată de infectare în București și alte orașe iar numărul de cazuri nou detectate zilnic se dublează în fiecare săptămână. De-acum înainte, bolnavii care vor avea nevoie să ajungă la ATI vor muri direct, pentru că nu mai este loc.

În același timp, avem doar 30% rata de vaccinare și negaționiști care tot mai susțin că virusul nu există sau că e o gripă obișnuită. Oameni care au uitat ce-au învățat (sau ar fi trebuit să învețe) prin școli despre numere, statistică și funcții (matematice!) au „revendicări”: fără vaccin, fără mască obligatorie, fără închideri sau limitări de vreun fel! Dar și fără a spune care sunt soluțiile alternative, după capul lor! Mergem pe „scapă cine poate”, cine are noroc să nu ajungă la ATI și/sau să nu mai fie nici măcar locuri acolo?! Dacă ăsta e nivelul, mă văd nevoit să admit că numărul de animale din țara asta îmi depășește și cele mai negre așteptări...

Avem și crize politice inventate, declanșate în mod absurd și stupid de „politicieni” inconștienți, iar brambureala din politică se pare că va mai dura, cu moțiunea de cenzură votată azi. Și între timp oamenii mor. De acum trei-patru luni, de când a fost clar eșecul campaniei de vaccinare în România, ce au făcut politicienii?! NIMIC, doar circ politic ieftin pentru cea mai cretină parte a populației acestei țări. Nu paturi noi la ATI, nu campanii făcute profesionist pentru convingerea populației să se vaccineze și contracararea fake-news, nu aparate de ventilare mecanică pentru bolnavii care era clar că vor fi tot mai mulți.

Felicitări și tovarășilor de la PNL care au dat un minunat exemplu de conduită prin congresul lor, care s-a ținut cu încălcarea restricțiilor în vigoare! Și structurilor care erau obligate de lege să intervină pentru a împiedica adunarea (adică adunătura) și n-au intervenit, dovedind încă o dată că sunt slugi preasupuse ale mai-marilor zilei!