Mă gândeam zilele astea de ce nu mi-a plăcut nici Stolojan, la vremea lui, și nici Bolojan, acum. Chiar dacă, recunosc, inițial m-au atras ideile lor, deoarece păreau oameni de acțiune, care voiau să schimbe într-adevăr ceva în funcționarea statului român (defectuoasă și atunci și acum).
Și răspunsul, la care vă invit să vă gândiți, este abordarea contabilicească „macro”, fără preocupări privind dreptatea socială a unor măsuri pe care le-au luat. Este adevărat că unele situații urgente cer măsuri urgente, prin definiție neputându-se evita impactul negativ asupra unor categorii sau întregii populații. Din punctul acesta de vedere, Stolojan are poate o scuză mai bună, pentru că situația în 1991-92 a fost cu adevărat dramatică.
Când a venit actualul prim-ministru în funcție, a venit după o perioadă de dezmăț bugetar făcut de aceeași coaliție „contra naturii” dreapta+stânga care este și acum la conducere. A fost așadar rapid în a adopta măsuri care tăiau de la cine s-a dovedit, de-a lungul timpului, că nu protestează (sau nu pot protesta) - profesorii și pensionarii - dar s-a împotmolit la cei cu putere și conexiuni politice (pensiile speciale plus clientela „boșilor” locali). În tot procesul, a alimentat creșterea „într-un an cât alții în 10” a partidelor extremiste, așa cum era de așteptat. Toate laudele politicienilor de după alegerile prezidențiale anulate, cum că „au înțeles”, s-au dovedit vorbe în vânt - ori sunt prești și nu au înțeles absolut nimic, ori au înțeles dar nu-i interesează, considerând că au „exit”-ul la îndemână prin bogăție (obținută cât mai rapid și prin orice compromisuri) și conexiuni inter-partinice.
Și ca rezultat, deficitul bugetar a scăzut foarte puțin în 2025 (de fapt, scăderea de aproximativ 1% din PIB poate fi pusă integral pe seama inflației, care a fost de aproape 10%!), finanțele statului sunt în continuare într-o situație execrabilă, dar, paradoxal, continuăm să avem „bonusuri de pensionare” de zeci de mii de euro la unii, pensii speciale absurde sau lucrări locale date firmelor „cu conexiuni” absolut inutile (de reasfaltări și schimbări de borduri de exemplu). Ce să înțeleagă cetățeanul din aceste mizerii foarte vizibile chiar și pentru cei mai simpli? Că sunt toți la fel cei din partidele aflate până acum la conducere și că trebuie să voteze extremiști cu următoarea ocazie. Acesta este marele pericol, amplificat acum și de sprijinul venit dispre SUA, cândva un model democratic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu