Câinii latră, caravana trece

Văd că politicienii merg înainte cu două inițiative extrem de proaste (ca să mă exprim rezervat), împotriva cărora este majoritatea populației. Pur și simplu nu le pasă de ce zice lumea.

Prima: vânzarea unor acțiuni (multe ca proporție) pe care statul le deține încă la companiile de energie. După jaful ”băieților deștepți” prin care companiile au acumulat pierderi iar ”ei” miliarde prin conturile elvețiene, într-un moment în care în toată lumea se prevede criza energetică și statele încearcă să recupereze controlul asupra producerii și distribuției de energie, noi mergem iar împotriva curentului. Și gata, în lipsa unor proteste de stradă, săptămâna viitoare încep vânzările! Doar trebuie bani de prostit proștii în campania electorală!

A doua: înființarea unei secții în limba maghiară la universitatea de medicină de la Târgu Mureș. Nu am nimic împotriva ungurilor sau altor minorități, nu cred în ”culpe de grup” și cred că fiecare om trebuie evaluat individual independent de naționalitate. Dar nu înțeleg rațiunea de a exista a învățământului în limbile minorităților: ideea ar fi ca statul român să educe forță de muncă pentru piața românească, nu? Atunci de ce în altă limbă decât româna? Înțeleg ca la clasele 1-4 de exemplu să fie 50-50% programa, astfel încât copiii care în cei 7 ani de-acasă nu au vorbit limba română s-o poată învăța fără a fi defavorizați în comparație cu ceilalți. Dar atât! După aceea nu are absolut nici o rațiune de a exista învățământul plătit de stat în limbile minorităților. Particular, nu am nimic împotrivă. Cam la fel ca și lipsa rațiunii de a exista a unui partid pe criterii etnice cum e UDMR-ul (nu mai sunt în Europa civilizată astfel de partide), mai ales de când s-a introdus votul uninominal!

Ei, dar, cum nu țipă destui destul de tare, guvernanții merg înainte ca boierii pe moșie, cu dispreț pentru opinia cetățenilor care i-au ales și ai căror angajați sunt!

Funeriu & co

Astăzi dimineaţa am dat curs imboldului de a merge la... - cred că termenul "pichetare" i s-ar potrivi cel mai bine - la pichetarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (chiar aşa se cheamă acum!). Exasperat de pasivitatea profesorilor, de faptul că un coleg de breaslă moare fără ca măcar să aibă satisfacţia că a avut totul un rost, de bătaia de joc a ministrului şi a restului tribului care conduce ţara...

M-am săturat să se tot spună că vrem competenţe nu informaţii (pentru unele meserii, informaţiile astea sunt de fapt competenţele!), că elevii sunt prea stresaţi de ceea ce încercăm să-i învăţăm şi că ar trebui să mai rărim materia prin programe, că educaţia trebuie să se adapteze capitalismului sălbatic în care avem ghinionul să trăim, sau că modelul de urmat este viziunea corporatistă a universităţilor.

Am ajuns la 8:30 dimineaţa în faţa ministerului, găsind acolo 7 profesori, vreo 30 de jandarmi şi 6-7 oameni de la Realitatea şi Antena 3. Pe la 9 şi ceva a venit la lucru onorata Oana Badea, secretară de stat. A dialogat cu noi şi ne-a spus că ar fi vrut chiar ca aseară să trimită pe cineva cu ceai cald la protestatari, dar s-a temut că gestul ar fi putut fi interpretat greşit. Înduioşător, nu? Partea ciudată e că profesorii au părut că muşcă momeala şi au primit invitaţia la discuţii (mai târziu).

Eu nu înteleg, chiar mai crede cineva că în România de azi politicienii care ne conduc pot fi convinşi de greselile pe care le fac prin simple discuţii? Îşi închipuie cineva că după ce au proiectat bugetul pe 2011 cu salariile micşorate cu 25% ei ar renunţa acum brusc la asta pentru că o mână de oameni sunt la porţile ministerului? Să fim serioşi...

Pe la 10, numărul de profesori crescuse pe la 25-30. Numărul de jandarmi pe la 50-60 (cu 2+1 camioane s-au postat la câte 100m de Minister pe strada General Berthelot), iar numărul de televiziuni la 4-5. A venit şi cineva cu o mică trompetă cu care a sunat de 3-4 ori. Folosind asta ca pretext, vreo 10 jandarmi echipaţi au venit la grupul nostru şi ne-au zis să mergem pe trotuarul opus, pentru că nu pot lucra cei din minister, că tulburăm liniştea publică. Eu şi alţii le-am zis că n-avem nimic de facut zgomot şi suntem pe un trotuar domeniu public, aşa că n-au decât să confişte trompeta cui o are. N-au fost încântaţi de împotrivire, dar nu au ştiut ce să răspundă aşa că au zis că n-avem voie să manifestăm în grup fără autorizaţie. Le-am răspuns că nu e o manifestaţie, ci o comemorare. Comemorarea învăţământului românesc. Conform legii, pentru comemorări nu trebuie autorizaţie. N-au mai avut ce zice şi s-au retras bombănind.

Ulterior un lider sindical a venit cu aprobări de la Primărie pe 2 săptămâni pentru a sta acolo între orele 9 si 22.

Pe la 11 şi ceva erau vreo 70 de profesori adunaţi, iar jandarmii au simţit nevoia să instaleze gardurile de protecţie...

Am plecat atunci, dezamăgit de lipsa de reacţie a celorlalţi zeci de mii de profesori din Bucureşti şi de faptul că România redevine un stat totalitar şi poliţienesc, în care drepturile sunt doar de formă...

Manifestaţii...

M-am întors în ţară într-un moment care poate părea incendiar: se desfăşoară manifestaţii de stradă şi se scandează iar lozinci care ne aduc înapoi cu 20 de ani, de genul "ieşi afară, javră ordinară!".

N-am avut timp şi răbdare să urmăresc mai mult de un buletin de ştiri, dar mi se pare absolut anormal faptul că absolut nimeni nu vorbeşte despre revenirea salariilor la valorile din 2008 (septembrie, NU decembrie!), lucru care ar fi legal să se întâmple automat odată cu intrarea în anul 2011. Nu, în schimb sindicatele negociază o mărire a salariilor (actuale) cu 10-15%. Păi chiar dacă s-ar mări cu 25% acum, suma rezultată ar fi mai mică cu 6% decât înainte de scăderi!

Nu, domnilor, salariile trebuie să revină (conform legilor în vigoare!) la valoarea dinaintea tăierilor de 25%, începând cu 1 ianuarie 2011. Apoi, iubiţii politicieni pot din nou să hotărască scăderi, asta e altă poveste.

Răspundere

De curând, iresponsabilul şi incapabilul guvern Boc şi-a... asumat răspunderea pentru nişte legi care ar fi trebuit să fie importante. Legea Educaţiei şi legea salarizării unice ar fi trebuit să fie legi scrise temeinic, cu responsabilitate, cu consultarea tuturor părţilor implicate, ele urmând a se aplica şi a avea efecte pe termen lung. În schimb, au fost scrise „pe genunchi”, sub presiunea unui termen de finalizare absurd fixat de ştim noi cine. S-au făcut în ultimele zile o grămadă de ilegalităţi, cum ar fi modificarea structurii examenelor din învăţământ după data de 1 septembrie, sau „îmbunătăţirile” aduse legilor de Boc&co după ce ele fuseseră depuse la Parlament pentru asumarea răspunderii.

Apoi, când în mod previzibil a picat moţiunea de cenzură, big chief a venit cu o propunere bombă: micşorarea Parlamentului, vorba lui Năstase – după chipul şi asemănarea prim-ministrului. Oamenii săraci cu duhul au sărit de bucurie pentru anunţata măsură populistă, cei mai cu capul pe umeri şi-au dat însă seama că e doar încă o spoială pentru a mai atrage câteva voturi la alegeri. Discursul „politic” se transformă pe zi ce trece în bălăcăreală de prost-gust, fiecare vrea să se ridice un pic mai sus în mocirlă pe cadavrele opozanţilor, pentru a mai câştiga nişte... alegeri...

Până când, stimabililor????

Tupeu

Berceanu – nesimţitul (mă poate cineva contrazice?) actualmente la conducerea Ministerului Transporturilor, a reinstituit inutila taxă de trecere a podului de la Feteşti. Inutilă pentru că încurcă circulaţia pe o oricum incompletă autostradă până la mare. Pentru o sumă care oricum nu modifică semnificativ conturile Ministerului Transporturilor, sumă care este oricum o suprataxă având în vedere că şi construcţia şi întreţinerea drumurilor se plătesc din buget, din rovignietă, din taxa de drum inclusă în preţul combustibililor...

Evident, unii au protestat împotriva taxei. Printre ei, şi navetiştii de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Iar Berceanu s-a înfoiat şi a ripostat: dacă salariaţii continuă să protesteze, el va da publicităţii salariile de la CNE Cernavodă! Vă daţi seama la ce josnicii am ajuns? Cu ce drept ar da acest mitocan publicităţii salariile care sunt confidenţiale?? Şi oricum, acele salarii – mari, ce-i drept – sunt printre puţinele salarii mari din România luate pe drept, de oameni care le merită. Se repetă faza cu învăţământul, când au fost publicate salarii de 2-3 ori mai mari decât cele reale pentru învrăjbirea restului populaţiei împotriva profesorilor!

Noi ar trebui să fim uniţi şi să terminăm cu lichelele care conduc ţara, nu să ne certăm pentru că puţinul lui cutare e un pic mai mare decât puţinul lui cutărescu...

Noutăţi. Sau nu.

Am făcut o pauză destul de lungă de la scrisul pe blog... Din neînţelegere, sau din sictir. Între timp, multe şi negative s-au întâmplat. Încă o pseudo-grevă a profesorilor, trădaţi (pentru a câta oară) de sindicate, un preşedinte care abia ştie să vorbească româneşte care reproşează incompetenţa profesorilor (pentru insuccesurile educării noii generaţii), tone de deşeuri scrise sau audio-vizuale despre criză, mici, bere şi proşti de 1 Mai... Un amalgam de pseudo-evenimente pentru „publicul” doritor de circ.

Au venit (cică) şi primii bani de la FMI. Într-un acces de sinceritate, unul de la putere a recunoscut că fără ei se putea ajunge la a nu se mai putea plăti pensiile şi alte cheltuieli curente ale statului. Deci, adio povestea cu rezerva Băncii Naţionale... Tehnic vorbind, probabil povestea este adevărată, în sensul că banii n-ar putea fi furaţi direct din Banca Naţională, e mai bine ca aceasta să garanteze cu ei nişte împrumuturi luate de stat de la bănci private, ca să mai trăiască (fure) şi ei... Practic însă, sunt încă 20 de miliarde de euro care se vor duce pe apa sâmbetei, pentru a mai lungi cu 2-3 ani agonia unei economii muribunde.

În rest, toţi politicienii sunt foarte ocupaţi cu o nouă tură de gogoşi electorale, în vederea europarlamentarelor. Vom avea nişte reprezentaţi pe cinste şi-acolo... Va fi iar importantă participarea la urne? Vom fi iar ca o turmă de oi bezmetice?...

Becali

Miliardarul Gigi Becali a fost arestat, în lumina reflectoarelor, pentru 29 de zile, devenind subiectul predilect al mass-media în ultimele zile. Asta în timp ce Guvernul a mai trecut, fără mare tam-tam, o rectificare bugetară cu reduceri ale cheltuielilor de 7 miliarde lei! Coincidenţă? Sau praf în ochi?

Posibil, având în vedere că Becali nu a fost arestat pentru foarte dubioasele sale afaceri imobiliare din care a făcut miliardele, ci pentru faptul de a-i fi reţinut la o bere, pentru 3 ore într-un bar, pe hoţii care-i furaseră o maşină. Firea impulsivă a lui Becali l-a făcut să-şi facă dreptate singur (deşi reţeaua de hoţi era cunoscută şi ar fi putut fi prinsă la fel de rapid de poliţie), dând astfel prilej cine ştie cărui rival să „tragă sforile” pentru această arestare pentru un motiv care să nu ridice bănuieli. Pentru că odată ce ar fi arestat un miliardar român pentru modul cum şi-a făcut averea, ar urma automat majoritatea celorlalţi, pe când urmăriri cu maşini prin oraş nu fac mulţi în afara lui Becali.

Pe de-o parte, Becali beneficiază astfel de publicitate gratuită în vederea europarlamentarelor. Mulţi din ţară îi plâng de milă cu lacrimi de crocodil, pentru că spre deosebire de alţi miliardari el este unul care a mai şi dat, nu numai a luat... Pe de altă parte, nu poate fi reţinut timp îndelungat pentru că pricina este derizorie. Va fi deci în libertate la timp pentru alegeri.

La ce bun tot circul? „Cineva” i-a demonstrat lui Becali că poate fi băgat la zdup cu toate miliardele lui dacă va călca pe bătături pe cine nu trebuie. Avantajele personale pentru Becali le-am enunţat mai sus, şi fac ca acesta să nu poată fi prea supărat pe „festa” care i-a fost jucată. „Prostimea” a mai avut parte de ceva circ, atenţia fiindu-i atrasă de la criză şi mânăriile la nivel guvernamental cu rectificarea bugetului.

Morala? Baştanii României de azi îşi „joacă feste” unul altuia cu ajutorul puterilor statului – politicieni, poliţie, justiţie – ceea ce este un fapt deosebit de grav pentru că dezvăluie cât de aservite şi puţin independente sunt acestea.

Taxa de mediu

În noiembrie 2007:

„Social-democratii vor initia un proiect de act normativ care sa elimine taxele de mediu, pe care le considera "abuzive" si "aplicate discretionar", si vor cere inlocuirea lor cu o taxa unica, aplicata producatorilor si importatorilor de masini. PSD va cere ca sumele colectate sa fie utilizate exclusiv pentru depoluare, cu precadere pentru stimularea innoirii parcului auto invechit.” (www.Green-report.ro)

Acum: taxa de mediu percepută la înmatricularea autovehiculelor aduse din UE a ajuns din nou, prin hotărârea Guvernului din care face parte şi PSD, aproape de nivelul aberant din 2007 (asta pe lângă faptul că taxa în sine este aberantă). Ruşine!

Taxa de protecţie auto? Da, tot ea...

Iată că taxa auto ajunge iar printre ştirile zilei. Încă o dezamăgire de la „marele” Boc. După ce era deja mare şi ilogică (vezi articolul din 10 februarie) în varianta „iulie 2008”, la care oricum se ajunsese după multe bâlbâieli şi ameninţări din partea Uniunii Europene, a fost triplată în mod absolut hoţesc pe picior de plecare de Tăriceanu – importatorul de maşini.

Chestia de bun-simţ care ar fi trebuit făcută imediat după instalarea noului guvern şi în care mulţi sperau, era anularea triplării taxei. După care puteau discuta forma unei noi legi, cu o modalitate de impozitare mai adecvată (tip taxă anuală). Şi nu s-a întâmplat nimic. După două luni de efort intelectual intens, după ce UE a avertizat din nou România că taxa în forma actuală contravine legislaţiei europene, după declaraţii ambigue ale membrilor guvernului, ieri s-a anunţat în mod triumfal rezultatul:

Taxa va scădea cu o treime, faţă de nivelul actual, adică cel triplat! Deci, va fi dublă faţă de varianta iulie 2008, care aşa cum am spus, era oricum exagerată. De ce ar trebui un om care vrea să-şi înlocuiască o Dacie non-euro cu o maşină bună, Euro 2, să plătească o taxă de 2-3000 euro care uneori e mai mare decât preţul de achiziţie al maşinii? De ce îşi închipuie politicienii noştri că cei care şi-ar putea permite o maşină second-hand de 2000 euro din vest şi-ar putea permite şi un Logan de 10000? Asta ca să nu intrăm în discuţii polemice despre calitate, care după părerea foarte multor oameni este net superioară la un VW de 10-12 ani vechime, faţă de un Logan nou...

În plus, tratăm UE în continuare ca şi până acum, cu nesimţire. Încercăm o abureală ieftină, cu tot felul de găinării, o negociere de talcioc. Repet, obiecţiile UE în privinţa taxei erau de fond, nu numai de cuantum...

O justificare pentru mişcarea Guvernului în privinţa taxei nu există. Nu protejează industria auto românească pentru că taxa afectează o altă categorie socială decât potenţialii cumpărători de maşini noi, nu protejează mediul pentru că şi un Euro 4 produce tot atâta dioxid de carbon cât un Euro 2, nu protejează sănătatea populaţiei pentru că multe maşini care rulează acum sunt non-euro, ia în bătaie de joc opinia UE (Uniune în care oricum am intrat, aşa cum ziceau nemţii, „cu decenii înainte de a fi pregătiţi”)... Singurii avantajaţi de această taxă nesimţită ca şi clasa noastră politică sunt câţiva politicieni. Politicieni care iau comisioane grase pentru a „produce” astfel de legi tâmpite, de la nişte importatori de maşini la fel de înguşti, care nu-şi dau seama că taxa nu le va salva afacerile.

Furtul, sport naţional

La nou-înfiinţatul minister al Turismului sunt planuri mari! Unul dintre ele, zona de schi din Parâng. Evident, având în vedere antecedentele politicienilor din ţara asta, trebuie să nu credem orbeşte că ceea ce declară ei. Totuşi, proiectul mi se pare ambiţios şi ar fi în sfârşit ceva ce ar fi trebuit făcut încă de acum 19 ani.

Întrebarea este: dacă a amenaja cea mai mare zonă de schi din Europa de sud-est costă doar 70 milioane de euro, cum de nu s-au găsit bani până acum? De ce stăm doar cu Valea Prahovei, cu o capacitate de cazare mult sub nevoile interne, când am fi putut dezvolta cel puţin 10 astfel de zone în ţară, care să atragă şi turişti străini şi să mărească de mai multe ori veniturile din turism?

Dacă socotim că România a acumulat din 1989 încoace o datorie externă de 40 de miliarde de euro, iar cheltuielile totale bugetare pe această perioadă au fost undeva la 4-500 de miliarde de euro, cum de nu s-a găsit un singur miliard pentru dezvoltarea turismului?

Explicaţia e simplă şi tragică: din cauză că mai-marii noştri nu s-au mulţumit cu „comisioane” de 10-20%, care se dau şi în ţări mult mai dezvoltate decât România, şi nici cu şpăgi neruşinate de 50%... Nu, ei au ţinut neapărat să fure tot! Până la ultimul ban trebuia să treacă prin reţelele lor mafiote de firme care încasau banii şi nu făceau nimic. Şi uite aşa, au trecut anii. Nu au fost bani pentru turism şi infrastructură, au fost pentru zeci de mii de vile, maşini de lux şi conturi în ţări exotice.

Din păcate, şi populaţia este obişnuită de pe vremea comunismului să considere statul cel mai mare hoţ şi să încerce să-l fenteze cum poate. Imaginea creată de „reprezentanţii statului” de după revoluţie a întărit această obişnuinţă, aşa că mulţi preferă să spună „fiecare cu treaba lui”, în speranţa că vor ajunge la un moment-dat în acele posturi în care „treaba lor” va fi să gestioneze banii altora şi să „se descurce” aşa cum fac actualii şefi.

Furtul este un sport naţional şi până nu vom renunţa la a considera hoţii care ne conduc modele demne de urmat nu se va mişca nimic în ţara asta.

Corturi şi uşi

Bâlbâielile şi tocmelile care au caracterizat viaţa politică românească după alegeri au depăşit şi cele mai pesimiste aşteptări. Stolojan a renunţat încă o dată la funcţia de prim-ministru, probabil neacceptând condiţia de a fi doar o marionetă a preşedintelui. Boc se potriveşte însă perfect acestui rol, aşa că a fost numit. Negocierile "dure" între PD-L şi PSD au dus, practic, la refacerea FSN-ului, care va conduce ţara în următorii ani (dacă nu cumva PSD+PNL = iubire mai devreme).

Primele măsuri ale noului guvern au fost doar nişte patetice măsuri de faţadă: concedierea fără o justificare serioasă a unor directori de prin Ministerul Transporturilor (nu că n-ar exista motive serioase, cum ar fi corupţia şi deturnarea de fonduri, dar rotaţia cadrelor trebuia făcută fără vâlva unor procese) şi plafonarea unor salarii de directori la nişte sume arbitrare (fără efecte importante pentru buget, ar fi fost mult mai utilă luarea de măsuri pentru limitarea furturilor din banii publici).

La obişnuita lozincă a "moştenirii grele" se adaugă acum şi mai moderna "criză economică mondială" pentru a justifica alte hotărâri de guvern "urgente", având ca unic scop îmbogăţirea rapidă a noilor guvernanţi.

Poate că exagerez cu pesimismul, dar istoria pare că se repetă pe aceste meleaguri la fiecare rundă de alegeri, aceeaşi nesfârşită rotaţie a cadrelor...

Blestemul apelor?

Văd titluri de genul ăsta în ziare, pe la televiziuni... Blestemul apelor. Apa, în loc de binecuvântare, dătătoare de viaţă, a ajuns „blestem”. De ce? Pentru că aşa s-au gândit nişte minţi înguste că e mai de impact titlul. Dar este greşit, nu spune nimic. Fără ploi, ar fi secetă şi nu am avea recolte, ar fi foamete şi lipsă de apă potabilă.

Nu, tovarăşi jurnalişti, blestemul nu e al apelor, ci al prostiei omeneşti. Este blestemul prostiei noastre, care ţinem de aproape două decenii la conducere o adunătură de imbecili hoţi, care fură absolut orice şi de oriunde. Incluzând materialele şi banii pentru îndiguiri, drumuri şi poduri, incluzând pădurile care ţineau pământul în loc...

Evident că acum sunt alunecări de teren când plouă ceva mai tare dacă mii de hectare de pădure sunt defrişate în mod barbar, e normal să fie inundaţii şi digurile nereparate de zeci de ani să nu ţină... În locul reparării lor, s-au construit vile, în părţi mai înalte ca să nu fie în pericol. În pericol rămân tot oamenii de rând. Care totuşi îi menţin pe aceeaşi hoţi la conducere...

Mâine, despre o Companie care ar fi trebuit să facă lucrări de îndiguire.

Politica şi taxiurile

Mi se întâmplă din când în când să merg cu taxiul şi să dau peste câte-un şofer filozof, sau analist politic, în fine, specialist într-unul sau mai multe domenii. Probabil pentru că oamenii aceştia, în timpul cât aşteaptă clienţii, au ceva timp să se gândească. Taximetriştii mi-au demonstrat astfel că oricine poate „cuprinde” cu mintea gigantismul corupţiei şi nimicnicia politicianului român, tot ce trebuie e un pic de timp şi voinţa de a vedea dincolo de aparenţe.

Am mers de curând cu un taximetrist care ştia că urmează să vină o criză a petrolului, anunţa profetic că în 5 ani străzile o să fie mult mai libere decât sunt acum, mi-a făcut un rezumat al băncilor duse la falimet până acum de oameni care sunt miliardari şi „cinstiţi”, mi-a înşirat întreprinderi din Bucureşti vândute la fier vechi... Apoi afacerea cu bordurile, mi-a arătat locuri unde au fost schimbate acum 3-4 ani şi deja sunt ciobite mai rău decât cele vechi de 40-50 de ani, şi multe altele.

Totul cu o exprimare simplă şi foarte meticuloasă – ca să se facă înţeles de orice client, probabil.

Omul ăsta ştia foarte bine ce pleavă conduce ţara, că la Revoluţia – lovitură de stat s-a schimbat doar un grup PCR cu altul la conducere, că s-a făcut o datorie externă uriaşă doar pentru îmbogăţirea unora... Cu puţin înainte de-a ajunge la destinaţie, i-am pus întrebarea la care intuiam deja răspunsul: care este soluţia, în viziunea lui? Răspunsul, deşi previzibil, m-a dezamăgit un pic: să aşteptăm să moară ăştia, vulpoii bătrâni. Mă rog, vulpoi cu o mare doză de alt animal, mai de casă...

Acum, e adevărat că probabil copiii lor, crescuţi cu bani de-a gata, n-o să mai fure cât au furat ei, or să toace însă miliardele furate românilor. Nu ştiu, parcă nici eu nu mai sper să recuperăm ceva din ce s-a furat, dar aş vrea să scăpăm de aceste căpuşe până peste 20-30 de ani când o să moară, pentru că atunci at fi prea târziu.

Teledon

Am fost întotdeauna pentru ajutorarea celor care au nevoie, este ceva firesc, normal, cerut de cele mai elementare legi morale şi sociale. Dar „show”-ul care se face pe la televiziuni cu Teledonul mi se pare de cel mai ţipător prost-gust.

De data asta a fost unul cu ocazia inundaţiilor (care au devenit o obişnuinţă de câţiva ani încoace). Vin acolo politicieni care s-au îmbogăţit pe căi dubioase, care n-au dat şi nu s-au preocupat de aplicarea unor legi pentru a evita stricăciunile datorate umflării râurilor, prezentatorii emisiunii se străduiesc să facă un fel de şantaj emoţional pentru a stoarce şi câţiva lei de la nişte pensionari şi nevoiaşi... Iar unii politicieni folosesc ocazia pentru a se lăuda cu cât au contribuit ei din „puţinul” lor...

Televiziunea câştigă audienţă, şi câştigă într-o singură zi din publicitate mult mai mult decât se adună de la un astfel de Teledon. De ce nu dă direct şi discret banii câştigaţi pe o zi de publicitate şi gata? Fără tot tam-tam-ul deşănţat? Oamenii pot oricum pune bani pentru ajutorarea celor nevoiaşi în diverse conturi sau la diverse asociaţii, pot trimite obiecte şi alimente de primă necestate... Fără teledonuri stupide.

CNSAS

Una dintre ştirile „de senzaţie” din ultimele zile a fost declararea legii de funcţionare a CNSAS ca neconstituţională – unul din „efectele secundare” în procesul cu tov. Voiculescu. Asta după 8 ani în care CNSAS a funcţionat, de bine de rău, cu beţe-n roate introduse cu dibăcie din toate părţile, fără sesizarea vreunei neconstituţionalităţi din partea Curţii Constituţionale. Sincer, încă de la înfiinţare, CNSAS mi s-a părut prea „blând” cu foştii securişti, m-aş fi aşteptat la mai multă incisivitate. Motivele erau probabil obiective, dosarele „sensibile” nefiind disponibile sau fiind distruse de mult.

În ultimul an însă CNSAS a devenit un pic mai bătăios, şi s-a luat (în sfârşit, după părerea oamenilor de rând) de nişte peşti mai mari. Schimbarea am considerat-o bună, dar ea a dus la inflamarea bătăturilor majorităţii politicienilor români. Ştiindu-se oricum cu numeroase muşte pe căciulă – muşte post-decembriste – ei au considerat inadmisibil să li se mai aducă aminte şi de muştele pre-decembriste... Într-adevăr, hoţii de după revoluţie n-au fost uşă de biserică nici înainte, miliardarii de carton de care e plin parlamentul sunt puternic coloraţi în maro-ul compromisurilor dinainte, care le-au permis „startul” în ’89. Nu în ultimul rând, încercarea de reducere la tăcere a CNSAS se întâmplă tocmai când tovarăşii din Curtea Constituţională (care au dat până acum mai multe decizii îndoielnice) se simţeau ei înşişi vizaţi de investigaţii...

Decizia de neconstituţionalitate privind CNSAS a dezvăluit cu o claritate fără precedent, după părerea mea, culoarea clasei politice româneşti. De asemenea, dragi concetăţeni, ne arată frica de adevăr şi de populaţie a acesteia.

„Jur să spun Adevărul şi numai Adevărul!” (?!)

A demisionat Ministrul Justiţiei! Nici o problemă: nu este primul şi nu va fi nici ultimul care face acest gest şi pentru care se găseşte imediat o altă funcţie, de obicei mai importantă decât cea dinainte!

Problema este alta: trebuie „găsit” un alt Ministru al Justiţiei. Şi s-a găsit! Cine? „Cea mai capabilă şi potrivită” persoană pentru această funcţie, după opiniile unora, opinii de a căror corectitudine mă cam îndoiesc, având în vedere (cel puţin) două „întâmplări” a căror protagonistă a fost această doamnă şi care au fost prezentate de televiziunile noastre întregii ţări (şi nu numai!).

Prima „întâmplare”: doamna respectivă a fost filmată cu o cameră ascunsă, în timp ce vota pentru altcineva, la o şedinţă a Parlamentului; i s-a luat apoi un interviu, cuprinzând două întrebări şi răspunsurile la acestea. La întrebarea: „Aţi votat vreodată şi pentru altcineva?”, răspunsul, clar, sigur, fără măcar vreo clipire din ochi sau vreo jenă care să afecteze culoarea fardurilor de pe obrajii stimatei doamne, a fost: „Niciodată!”. La următoarea întrebare: „Dar aţi face vreodată acest lucru?”, răspunsul a fost la fel de limpede şi concis exprimat: „Niciodată n-aş face aşa-ceva!”.

A doua „întâmplare”: experienţa primei „întâmplări” a făcut-o pe doamna să nu mai rişte o altă filmare dar, pentru că „etica” îi dicta să-şi „ajute” colegii, a găsit o altă soluţie, „ajutorul indirect”: şi-a trimis în Parlament o nepoată, să voteze; ghinion: a fost filmată şi nepoata! Care, nu ştiu dacă avea dreptul să participe la şedinţă, pentru că nu ştiu dacă şedinţa era publică sau nu, dar sigur nu avea dreptul să voteze, nefiind membră a Parlamentului!

Iată cine va conduce Ministerul Justiţiei, iată cine va fi şefa celor ce pun Biblia în mâinile martorilor la procese şi îi cheamă să repete: „Jur să spun Adevărul şi numai Adevărul!”!

Şi, pentru că veni vorba: ce valoare poate avea acest jurământ pentru un ateu? Chiar aşa: Doamna „Viitor Ministru” o fi credincioasă?

Se pare că nici nu contează prea mult, totuşi! Nu degeaba se spune că „până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii”, căci doamna a făcut o greşeală capitală: după ce a fost nominalizată de către Primul-Ministru pentru funcţia de Ministru al Justiţiei, a uitat că are nevoie de aprobarea Preşedintelui pentru a accede la această înaltă funcţie! Fiind întrebată, într-un interviu la radio, dacă nu consideră un handicap întâmplările prezentate mai sus, n-a găsit un alt răspuns decât: „Preşedintele a intrat în campania electorală cu handicapul unui dosar penal şi tot a fost ales!”. Aşa că de vreo lună încoace, Preşedintele îi tot găseşte „bube-n cap” şi retrimite propunerea Primului-Ministru, cerându-i să nominalizeze pe altcineva pentru această funcţie, Primul-Ministru nu renunţă la propunerea iniţială şi iată sămânţa unui nou scandal, a unui nou „meci” între cei doi; meci care se va încheia nedecis pentru ei, ca toate cele de până acum, dar cu pierderi mari pentru milioanele de români sătui de circul ce pare a nu se mai termina, dar total neputincioşi: doar sunt aleşii lor, nu?

Unirea şi... nesimţirea!

Foarte puţini români şi-au mai amintit anul acesta (în timp util!) de Unirea de la 24 ianuarie 1859 şi de Cuza-Vodă! Dar nu a milioanelor de români, care par a se detaşa din ce în ce mai mult de trecutul, prezentul şi viitorul acestei ţări este nesimţirea, ci, culmea, a celor care şi-au amintit (în timp util, pentru ei!) de această zi: Preşedintele şi Primul-Ministru, care aveau nevoie de încă un motiv de gâlceavă şi de o nouă campanie deşănţată şi murdară pentru clicile lor (doar suntem într-un an electoral!) aflate în „război” de trei ani încoace!

Prin urmare, ce prilej mai bun putea fi găsit pentru ca cei doi sa se invite unul pe altul la înţelegere, toleranţă, la a lua exemplu de dăruire pentru patrie şi popor, de unire în interesul naţional, de la înaintaşii care au înfăptuit Unirea! Asta da nesimţire!

Numai că românii s-au obişnuit deja cu nesimţirea aleşilor lor, au avut parte de purtări chiar mai interesante: fostul „Cuza” al românilor din perioada (1996-2000), fiind huiduit la sărbătorirea altei Uniri, cea de la 1 decembrie 1918 şi neavând curajul de a recunoaşte acest lucru, a aruncat asupra românilor vina de a fi huiduit Ziua Naţională a României!

Ceea ce mă miră însă cel mai mult, nu este nesimţirea aleşilor, ei sunt escroci şi treaba escrocului e să păcălească pe alţii! Mă miră faptul că, la câteva mii de escroci se găsesc, de atâţia ani, atâtea milioane de fraieri! Chiar este naţia asta o naţie de fraieri? Nu-mi vine a crede! Şi totuşi ...?!

Praf în ochi

Am urmărit acum ceva vreme un interviu cu Dan Puric. Nu cunoşteam omul din spatele numelui, aşa că am ascultat, din curiozitate. Vreau să vă împărtăşesc aici o comparaţie extraordinară pe care a făcut-o vorbind despre politica românească.

Povestea că, mergând cu metroul, a văzut la un moment-dat lângă o scară rulantă un cerşetor care îşi acorda vioara, pregătindu-se să cânte. Ceva mai târziu, când s-a întors tot pe acolo, l-a văzut iar, tot acordând instrumentul. De data asta, curios, a mai stat prin zonă ca să vadă ce se întâmplă. Ei bine, nu se întâmpla nimic, cerşetorul continua să acordeze vioara, dar nu se apuca de cântat. De fapt, el habar n-avea să cânte, aşa că se prefăcea că se pregăteşte în continuu.

În opinia lui Dan Puric (şi a mea şi a multora de altfel) asta este exact ceea ce fac şi guvernanţii noştri: de 18 ani se tot pregătesc să facă ceva, dar sunt pur şi simplu incapabili să facă acest „ceva”. Aşa că ne tot duc de nas, din alegeri în alegeri, cu pregătirile...

Genunchiul broaştei

În stupefacţia care te cuprinde când auzi cugetările, certurile sau vezi acţiunile unora din mai-marii statului român, eşti tentat să spui că domnii sunt încă, din punct de vedere intelectual, la un nivel de grădiniţă. Imediat însă îţi dai seama că asta ar fi o jignire pentru copiii care merg la grădiniţă... Nu, şefii noştri sunt la un nivel de şcoală ajutătoare.
Mai putem, în condiţiile astea, să ne mirăm că lucrurile merg cum merg?

Uşa cortului

Scandaluri, jigniri, procese... Nimicnicia politicienilor români pare să n-aibă limite. Se bălăcăresc în toate felurile, se împacă, iar se ceartă, se dau în judecată unii pe alţii. Pe bună dreptate, Europa se întreabă ce fel de ţară este asta în care clasa politică e la nivel de maidan...

Văd că şi Moliceanu este acum cercetat pentru discriminare în privinţa ţiganilor. Deşi toată lumea ştie că proporţia care se ocupă cu furtişaguri şi alte ilegalităţi este mai mare printre ei. E o chestie demonstrată statistic, şi foarte clară!! Purtaţi-vă, dragilor, civilizat, şi n-o să vă mai „discrimineze” nimeni...

4% e proporţia de străini care trăiesc în Italia, dar aceştia comit 36% din infracţiuni. Românii sunt pe primele locuri. Asta nu datorită celor care lucrează la menaj şi îngrijirea bătrânilor, nici a asistentelor din spitalele italiene, nici a studenţilor şi nici a muncitorilor din construcţii. Sunt cei veniţi „la şmen”, şi mulţi mulţi cerşetori, care în timpul liber se ocupă de furturi, bătăi etc. Este un fapt real că mare parte din cerşetorii cu act de identitate românesc sunt ţigani! Nu trebuie să fii rasist ca să zici asta, este evident mergând pe stradă, şi este evident din punct de vedere statistic. Asta este, dacă Moliceanu (pe care dealtfel nu-l înghit deloc) a zis că ţiganii ne fac de râs in Europa, să ştiţi că de data asta are dreptate în mare măsură.

Partea mai ruşinoasă este că şi politicienii noştri se comportă la fel, Moliceanu nu se vede pe el şi şleahta care îl înconjoară şi care fac în egală măsură rău imaginii României. Şi pe când ţiganii fac rău imaginii ţării, politicienii noştri fac rău şi ţării, nu numai imaginii...