Noaptea minții

O grămadă de aberații înghesuite în 80 de minute - se pare că domnul cu pricina a vrut sa depășească vreun record de tâmpenii pe minut, dar a fost trădat de debitul verbal (sau de lecturare) insuficient.

Cum adică reproșează că au fost prioritizate dosarele? Pe baza impactului mediatic, zice el. Păi din moment ce obiectul de lucru al DNA este marea corupție, iar asta e în general „specialitatea” politicienilor, evident că orice om întreg la cap ar vrea să-i oprească întâi pe ăia care sunt mai sus, pentru că sunt în posturi unde pot face mai multă pagubă în continuare. Normal, cu poziția mai mare vine și expunere mediatică mai mare. Și ce dacă?

Ni se citează iar dintr-o înregistrare demonstrată ca falsă de către Institutul de criminalistică, ni se bagă iar pe gât intoxicările de când cu Ordonanța 13... Ce-a zis Curtea Constituțională? Că DNA nu trebuie să investigheze motivațiile legiuitorului - da, total de acord. Dar dacă niște miniștri și secretari de stat au falsificat semnături ca să dea bine la ședința de guvern și să aprobe cât mai repede o ordonanță, acelea sunt fapte care pot și trebuie să fie investigate de DNA. Dacă în cazul unei hotărâri de guvern un bun al statului a ieșit din proprietate publică prin încălcarea unor legi, din nou, este de competența DNA investigația circumstanțelor respective.

Așa cum am mai scris aici, mi se pare un mare pas înainte că membri ai clicii (sau clicilor) mafiote care jefuiesc țara asta de aproape 30 de ani (și mai de mult de fapt) încep să intre la răcoare. Nu mă interesează că, în funcție de anumiți factori, sunt mai mulți dintr-o parte sau din alta. Cel mai important e să se dea un semnal că nu mai sunt intangibili, că pot plăti la un moment dat. Chiar dacă deocamdată insuficient, chiar dacă nu se recuperează deocamdată decât o parte infimă din ce s-a furat, e un început. E mai bine decât în anii '90 de exemplu.

22 Decembrie

Cred că acest 22 decembrie este cel mai deznădăjduit din ultimii 28 de ani. Da, au trecut 28 de ani de la Revoluția din '89. 28 de ani de speranțe, visuri, proiecte, așa-zisă democrație, așa-zis capitalism...

Lucrurile din păcate nu arată bine, pe multe planuri căderea este deja evidentă și rapidă, cu toată creșterea economică artificială care e doar un preludiu scurt pentru o criză majoră. Așa cum am mai scris, democrație fără informație imparțială și oameni cu discernământ nu mai e democrație. Oameni din ce în ce mai needucați, mai nesimțiți, în ton cu manelizarea societății în ansamblu, cărora le lipsește cea mai elementară preocupare pentru binele sau drepturile celorlalți, aceștia sunt oamenii ușor de îndobitocit de posturile de televiziune și tabloide, masă de manevră amorfă pentru mai-marii zilei.

După ani de tatonări, s-a ajuns acum în momentul în care șleahta de gangsteri care a pus stăpânire pe conducerea țării este sigură că nu are de ce se teme - cele mai mari manifestații de la începutul anului 2017 sunt evenimente irepetabile în viitorul previzibil, și oricum și acelea nu i-au făcut decât să treacă la planul B. Plan care a intrat în faza „tăvălugului” - zilnic, fără jenă, sunt schimbate tot felul de legi, o avalanșă ce nu prea mai are cum să fie oprită. Cel puțin nu „prin mijloace democratice”.

Cu sprijinul, sau mai degrabă sub presiunea Uniunii Europene, justiția română începuse în sfârșit în ultimii ani să dea timide semne de viață. Nu la nivelul la care ar fi trebuit, dar măcar nu mai era total inertă ca în primii 15 ani de după '89. Acum, odată cu valul de euroscepticism și extremism din Europa centrală și de est, au prins momentul și cei de la noi ca să reducă la tăcere justiția, să se asigure că sunt intangibili.

Și ce e mai trist e că multe din probleme sunt mondiale, nu sunt specifice României. Căderea educației și a creșterea dezechilibrelor sociale și economice, iureșul deficitelor bugetare, al cheltuielilor fără acoperire, amintesc de cărări bătute, care duc spre conflicte armate, mai mici sau mai mari, care la rândul lor fac accelerat ceea ce se întâmplă și acum - transferul unor sume uriașe de la cei mulți spre cei câțiva... La noi doar se vede mai bine pentru că e mai compactă coalizarea politicienilor pentru scopul de a scăpa de urmările furturilor din ultimele decenii.

99

La mulți ani!
Cu ocazia zilei în care România a împlinit 99 de ani... Cu un pic de întârziere, așa cum sunt toate în țara asta. Să vedem ce se mai întâmplă până la 100, că previziunile sunt foarte sumbre deocamdată.

Justiție...

Citesc și eu un titlu: „Parlamentul României se declară neplăcut surprins de mesajul Departamentului de Stat al SUA referitor la Legile Justiției: Suveranitatea poporului român nu poate face obiectul niciunei forme de presiune”.
Hai nu zău! S-a trezit patriotismul în inima mare și bună a Tăriceanului și în sufletul sincer al lui Dracnea!

În primul rând, nu înțeleg cum unul ca Ciordache, dat afară cu un șut de la ministerul justiției pentru comportamentul hoțesc, mai poate fi șeful comisiei juridice a Parlamentului României. Dovadă că ei își urmează neperturbați agenda inițială, pe toate căile posibile, fapt mai presus de îndoială sau speculații - e clar ca lumina zilei.

Să ne spună ce nu merge la justiția română, dacă vor schimbări! E așa complicat? Au venit cu o porcărie de raport despre activitatea DNA, demontat imediat și retractat chiar de unii dintre autori, apoi liniște. Au scos fumigena cu aglomerația din pușcării, s-a stins și aia. Comisia de la Veneția le-a zis că-s varză. Statele Unite le-au zis că-s varză. UE le-a zis că-s varză (la raportul MCV Tontorel Toader ar fi meritat un premiu special pentru răstălmăcire!). Deci, unde nu merge? Ce nu merge? Care este motivația inițiativelor de modificare?

Suveranitatea poporului român îi doare pe ei? Nicidecum. Departamentul de Stat, la fel ca asociațiile de procurori, la fel ca nenumărate organizații și la fel ca noi, cei care nu suntem chiar cretini total astfel încât să ne uităm în plombele lui Dracnea, s-a luat nu de poporul român, ci a atacat doar „suveranitatea” asocierii mafiote care a ajuns să conducă România! Poporul vrea schimbarea legilor justiției?! Hai marș!

Snobism, manelism, cretinism

Am ajuns la capătul răbdării. Nu mai suport cele 2-3 ore pe zi petrecute în mirobolantul trafic de pe drumurile patriei, la care se adaugă intersectarea de-a lungul zile cu tot felul de cretini care se cred deștepți și șmecheri. 

Îmi dau tot mai bine seama că țara asta n-are nici o speranță, este deja moartă și va fi în curând îngropată. Îi înțeleg foarte bine pe cei care pleacă și nu se mai întorc. N-ai de ce să stai. Aici nu-i putredă doar clica mafiotă a celor câteva mii de ocupanți pereni de funcții înalte, pentru care banii statului sunt numai buni de transferat în conturile proprii. Nu, treaba este putredă până la bază, până la muncitorul de pe șantier care subțiază cimentul, până la meșterul care-ți ia banii și apoi lasă lucrarea neterminată, până la medicul de familie care nu-și face datoria și-l doare undeva dacă trăiești sau dai colțul, până la cercetătorul științific care acceptă compromisurile impuse de „sistem”.. 

Șoferul snob cu SUV și manele la maxim care depășește cu nesimțire coloana (de fraieri, după părerea lui) nu este singur, același comportament e copiat și de un Logan rablagit cu 3 muncitori, și de un Opel cu un corporatist la volan, și de mulți alții. E un jeg generalizat, o combinație ucigătoare de nesimțire, individualism și pură prostie. Ne facem rău unii altora, aici jos, și mulți dintre noi îi admiră (pe față sau în secret) pe hoții care sunt la conducerea țării, că „s-au descurcat”. 

Unii sunt nesimțiți și snobi, needucați la timp și needucabili și nu-și dau seama de asta, așa sunt ei, alții se cred elevați și superiori și trăiesc într-o bulă de superioritate din care-i scuipă-n cap pe ceilalți, fără să le pese că de fapt se comportă la fel ca prima categorie. Iar cei câțiva (tot mai puțini) care mai au bun simț, nu s-au lăsat contaminați de manelismul înconjurător și au rămas încă în țară, din diferite motive, realizează că au tot mai puține refugii, că mizeria umană se extinde și că nu te poți izola nicicum de ea, trăind în această țară.

La noi șmechereala, acest manelism care a pătruns în toate laturile comportamentului multora, este țelul suprem, modelul de succes pentru noile generații. Și este foarte clar că treaba nu poate merge mult timp așa. Datoria externă crește, se fură pe rupte la toate nivelurile, suflă vânt de război prin Europa, iar în condițiile astea România este condamnată. Nu are cum să supraviețuiască. Ar fi fost necesar să se trezească (măcar acum vreo 10 ani când a aderat la Uniunea Europeană), să se scuture de ploșnițe și să fie solidară. N-a fost să fie. Acum este prea târziu, nu mai are cine.

Încolonați, la vot

Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Circul clocoti de zgomot și de arme și de bucium.

Bravo, stimabili aleși ai nației! V-ați dat încă o dată măsura micimii voastre, acceptând să fiți controlați la vot să nu care cumva să deviați de la linia magistral trasată de către conducătorul preaiubit.

Bine, a căzut guvernul din care oricum majoritatea miniștrilor erau demisionari, dizidenții n-au adunat destui adepți și ordinea în partid s-a restabilit. Și acum ce? Care e numărul următor? Acrobații cu justiția? Să vă concentrați din nou pe ce știți cel mai bine, adică furtișaguri și distrugerea țării?

Circ de criză

„Criză politică”! 

Care criză, stimabililor? Stăm și ne uităm ca proștii la televizor (sau ascultăm la radio) cum niște circari se dau în stambă pentru distracția poporului. Chiar suntem o nație de imbecili???

Care sunt „neîmplinirile” guvernului? Că n-a băgat chiar atât de adânc țara în datorii și cheltuieli nesustenabile pe cât prevedea „programul de guvernare”? Nu-i nimic, a fost totuși foarte aproape și consecințele se vor vedea tot mai clar și curând de tot... A îndeplinit prea bine programul absurd de guvernare și vom trage ponoasele!

Deci care e cauza „crizei”? 

Că a ieșit la iveală abureala cu mărirea salariilor, egală cu zero de fapt pentru că în cam același cuantum cu creșterea salariului brut vor trece și taxe de la angajator către angajat, și atunci s-au gândit ei să abată atenția cu o „criză” gravă de tot?

Sau trebuiau acoperite inițiativele legislative de spălare a unor fapte penale, care continuă nestingherite și chiar pe mai multe căi în paralel, cu un scandal politic?

I-am auzit pe unii miniștri zicând cu dezinvoltură că e normal ca atunci când vin propuși de un partid să depună și o demisie în alb! Ba nu-i normal, stimabililor! Mai ales în această clică de interese necurate care e politica românească! Ministrul trebuie să urmarească interesul cetățenilor, nu să fie pus acolo cu condiția „faci ce-ți spun eu că altfel e de rău”, așa cum au fost puși majoritatea miniștrilor de la Revoluție încoace (și cel mai probabil și înainte). Nu e normal, e doar uzual și „tradițional” pe la noi!

Căminele morții

Se spune că un popor care nu știe să-și respecte bătrânii este un popor condamnat. Nu îmi dau foarte bine seama cât de departe de condamnare este poporul român - având în vedere nivelul mizer al pensiilor, al asistenței medicale pentru vârstici, imposibilitatea multora dintre ei de a accesa servicii medicale de calitate, de a-și cumpăra medicamentele de care au nevoie, aș zice că nu ne prea pasă de ei.

Bineînțeles, vedem întotdeauna mai bine asta la alții decât la noi înșine - pentru că noi îi ajutăm pe părinți, mergem să le facem cumpărăturile, vorbim zilnic cu ei, le arărăm că ne pasă, nu? Dar poate nu este chiar așa. Poate am putea să facem mai mult, și poate ar trebui să ne gândim mai des că este aproape ziua când ne va părea rău că n-am făcut tot ce puteam face...

Există în București câteva centre pentru îngrijirea vârstnicilor, așa-zisele „cămine de bătrâni”. Bineînțeles, nimeni n-ar vrea să apeleze la serviciile unui astfel de centru pentru părinții sau bunicii săi, dar din păcate sunt și cazuri medicale în care nu prea există alternativă. Iar aceste centre sunt neîncăpătoare comparativ cu „cererea”...

Odată obligat să recurgi la o astfel de soluție, începi să cauți. Te uiți întâi pe net, unde unele arată chiar ca-n filmele americane - camere curate, bătrâni îngrijiți și care par fericiți, personal competent. Apoi începi să mergi în vizită... Unde afli că de fapt tabloul nu e chiar atât de roz, că „asistența medicală permanentă” înseamnă prezența unui doctor o jumătate de oră la două zile (pentru 100 de oameni), că persoanele cu anumite (lista e lungă) afecțiuni nu sunt primite, că nu mai sunt locuri, atmosfera e de multe ori sinistră iar clădirile decrepite.

După multe căutări, poate crezi că ai găsit un „cămin” acceptabil, condițiile par decente, costul lunar de asemenea. Așa s-a întâmplat cu cineva cunoscut. Ieri am aflat că a murit, după doar câteva luni de stat într-un „cămin” și în condițiile în care nu avea nici o afecțiune care să-i pună viața în pericol. A murit probabil de malnutriție (care i-a provocat/agravat alte afecțiuni), pentru că nu mai putea să mănânce singur... Din cauza personalului criminal (care nici măcar n-a chemat ambulanța!) și al rudelor cele mai apropiate care n-au făcut nimic când au văzut că e din ce în ce mai rău iar asistentele le spun să vină mai rar în vizită, ca „să moară liniștit”.

Este strigător la cer ce se întâmplă în aceste „cămine” ale morții!

Feriți-vă de un „cămin” în care singura „armonie” este cea a morții sigure! Din păcate însă cred că foarte multe astfel de centre lucrează pe aceeași linie - pe convingerea că oamenii sunt aduși acolo ca să moară și ca familiile să scape de-o grijă... Nu-și fac probleme că le mor locatarii, cereri sunt oricum mai multe decât oferta iar „leafa merge” și dacă-și bat joc de niște oameni care le-ar putea fi părinți sau bunici... Iar personalul care se pretează la așa ceva nu-și merită numele, nu e vorba de „persoane” ci de jigodii care ar trebui să înfunde pușcăriile pe viață.

Acest dispreț pentru viață este pur și simplu înspăimântător, și demonstrează de fapt cum au fost posibile de exemplu atrocitățile incredibile din timpul războaielor mondiale, sau cele din conflictele locale...

Mulțumesc, CFR!

Îți sunt recunoscător pentru că, datorită ție, am pierdut șansa participării la un moment important pentru copiii mei. Pentru că doar 12 ore și jumătate, cât prevedea mersul trenurilor, n-au fost de ajuns pentru a parcurge 600 de kilometri în România secolului 21.

Și asta fără zăpadă, fără ploi torențiale, fără caniculă care dilată șinele. Pur și simplu, o noapte obișnuită de primăvară. În care afară era răcoare iar în tren (clasa I!) nu se putea sta de căldură. Pentru că vagoanele fabricate de nemți în anii '60 și cumpărate second-hand de CFR ar mai trebui totuși și întreținute...

De fapt, ar trebui să le mulțumesc din suflet tuturor tovarășilor care în ultimii 28 de ani s-au îmbogățit furând de la CFR, lăsând să ruginească vagoanele și să se degradeze șinele, acestor oameni de bine care au devenit milionari distrugând o infrastructură și un mijloc de transport care în alte țări este din ce în ce mai important.

Vă mulțumesc, domnilor! Să putreziți în pușcărie vă doresc!

Altă întrebare

Am văzut câteva imagini de pe la mitingurile organizate de partidul de guvernământ „pentru susținerea guvernului Grindeanu”. Și m-am întrebat: de ce să te duci la un miting pentru susținerea cuiva care este deja la putere și pe care nu-l poate demite nimeni? (că Parlamentul are aceeași majoritate)

Credeam că a trecut vremea mitingurilor organizate pentru a da o impresie de susținere populară acțiunilor „tovarășilor”, dar se pare că există amenințarea ca acele vremuri să se întoarcă. Văd oameni amărâți aduși cu autobuzele ca să-i aplaude pe niște bogătași care prin cariera lor „la stat” n-aveau cum să adune cât au adunat... Diferența față de manifestațiile „celorlalți” este enormă și extrem de evidentă.

Referitor la manifestațiile din Piața Victoriei, trebuie să recunosc că nu prea le mai văd nici lor rostul. Sunt acum așa, ca o agonie lungă care nu duce la nici un rezultat. Impactul unor manifestații stă în mare parte în rapiditate și în dimensiunea participării, în a crea o undă de șoc. Impactul psihologic este mult mai mare dacă ele înceteză și se reaprind brusc atunci când sunt motive, decât dacă se sting lent.