duminică, 7 august 2016

Poliția și autoritatea ei

În principiu, cred că este foarte nocivă aversiunea românilor față de autoritate, de orice fel ar fi ea. Unii spun că această aversiune și-ar avea originea în perioada comunistă, alții că în perioada fanariotă, alții că mult mai devreme, în secolele în care părți din teritoriul României actuale au trecut pe sub diferite stăpâniri.

Oricum ar fi, în momentul de față această aversiune este foarte contraproductivă și alimentează cumva un cerc vicios, în care „autoritățile” sunt populate cu tot felul de neaveniți, incompetenți și/sau hoți care prin prestanța și activitate lor fac ca aversiunea să pară firească și normală.

Circulația pe drumurile patriei este cumva o experiență revelatoare pentru situația de fapt, o chintesență a disfuncționalității societății noastre actuale. Am tot scris despre situația dezastruoasă a drumurilor, care este un atentat la viața oamenilor și chiar o crimă în masă având în vedere numărul de oameni care mor anual în accidente rutiere. „Drumurile proaste ucid!” ar trebui scris pe acele pancarte care acum titrează stupid „Viteza ucide”.

De data asta să ne uităm un pic și la poliție (rutieră în special) și la relația cetățenilor cu aceasta. Văd zilnic situații în trafic în care viața și integritatea fizică a persoanelor sunt puse în pericol de „bizoni” la volan, văd câteodată acești bizoni încetinind la 40km/h într-o zonă cu limita de 70 doar pentru că văd în zare o poliție, mai văd și pietoni traversând haotic și echipaje de poliție ascunse prin boscheți „la vânătoare de permise”. Sau de șpăgi, cine știe (aceasta fiind accepțiunea publică).

Imaginea Poliției române în rândul oamenilor este în mare parte negativă - aceasta este considerată o instituție coruptă, ai cărei angajați în mare parte corupți sunt parcă „aleși” pentru a fi în ton cu sistemul corupt. Eu personal văd o îmbunătățire în ultimul deceniu în ceea ce privește prestanța polițiștilor și cred că ar trebui să fie o îmbunătățire și în percepția publică.

Problema este că unele dintre acțiunile polițiștilor fac ca imaginea negativă să persiste. Eu n-am văzut până acum, în peste 200 de mii de kilometri parcurși (majoritatea în România), niciuna din miile de situații limită produse de cretini la volan sancționată prompt de poliție, n-am văzut „bizonii” opriți pe dreapta la câțiva kilometri mai incolo - poliția în România este statică și de fapt cele mai riscante situații rămân nevăzute și nepedepsite. Ca o paranteză, am văzut astfel de situații sancționate prompt în alte state europene, deși situațiile sunt acolo mult mai rare iar eu am facut doar 40-50 de mii de kilometri în afara țării.

Este de asemenea adevărat că mulți polițiști care ar dori să fie onești sunt presați de sistem să aibă, de exemplu, reticențe în a opri o mașină de 100 de mii de euro care a făcut o manevră nepermisă, datorită precedentelor în care colegi de-ai lor au avut probleme datorită sistemului de „pile și relații” din care făceau parte proprietarii.

Totuși, cred că Poliția are acum și mijloacele tehnice și destui oameni tineri încât să iasă într-adevăr pe străzi, să nu mai stea în boscheți să pândească un picior de pieton pe trecere sau circulația cu 55km/h pe-un drum iluminat și gol, să ajungă să aibă într-adevăr un rol de prevenție contra accidentelor și să-și câștige respectul cetățenilor. Și ar putea de asemenea să aplice niște amenzi usturătoare primăriilor, firmelor și instituțiilor care lasă drumurile într-o stare deplorabilă, prin care pun în pericol viața participanților la trafic. 


Niciun comentariu: