Ieri seara a fost unul din puţinele momente în care n-am fost total de acord cu Mircea Badea. Părerea lui tranşantă şi negativă despre comportamentul poporului român în general vă este, poate, cunoscută.
Faptul că o parte importantă a populaţiei României este îndobitocită de telenovele şi paralizată de frica pierderii şi a salariilor de mizerie actuale este o chestie incontestabilă, după părerea mea. Pasivitatea de care au dat dovadă românii de fiecare dată când se anunţau noi şi noi tăieri de salarii, creşteri de taxe, înrăutăţirea condiţiilor de lucru, frizează masochismul. În privinţa aceasta, şi a faptului că "ne merităm soarta", sunt de acord cu Mircea Badea.Dar, sunt alţii care şi-ar merita o soartă mult mai crudă şi care poartă o vină importantă pentru starea de astăzi a naţiunii. Faptul că oamenii nu răspund chemărilor la miting ale sindicatelor, de exemplu, este urmarea comportamentului liderilor sindicali, care în ultimii 20 de ani n-au făcut decât să dezamăgească sindicaliştii şi pacturi cu guvernele... Apoi, este într-adevăr frica de pierderea locului de muncă, pentru că oamenii sunt reduşi la mizerie şi nu pot supravieţui câteva luni fără salariu. Mai este lipsa de solidaritate, care într-adevăr este o mare hibă a poporului nostru, din păcate cultivată şi exploatată de conducători atât la noi cât şi în alte părţi ale lumii, la alte popoare.
Soluţii? Vorba lui Mircea Badea, habar n-am... Singura care ar fi eficientă, trezirea naţiunii, pare utopică în acest moment.
