Sănătate!

Am mai auzit o enormitate acum câteva zile: FMI a observat că numărul de internări a crescut exagerat în sistemul medical românesc. Ceea ce este logic, având în vedere desfiinţarea policlinicilor şi accesul tot mai greu al populaţiei la medicii de familie. Românul nu se mai duce la doctor decât după ce se agravează mult lucrurile, şi atunci merge direct la spital... Un aport mult mai mic la această creştere a numărului de zile de internare (căci la asta se referea de fapt declaraţia reprezentanţilor FMI) îl aduce o altă chestie de lumea a treia: faptul că, înaintea unor operaţii mai dificile, medicii preferă să-i ţină în spital pe anumiţi pacienţi, pentru a evita numeroşii factori de risc cu care aceştia se confruntă zi de zi.

Reacţia guvernanţilor însă este continuarea desfiinţării spitalelor, în acest fel numărul de zile de internare va fi obligat să scadă! (că mai mult de doi pacienţi într-un pat chiar nu prea se pot pune!) Splendidă logică! Şi criminală însă...

Strategii greşite şi reluate

România reia acum drumul pe care alte ţări l-au parcurs cu decenii în urmă şi pe care îl consideră, prin prisma efectelor, fundamental greşit. Am regăsit, într-un film documentar ale cărui link-uri le găsiţi mai jos, evaluările instituţionale care se fac acum în domeniile învăţământului şi sănătăţii publice, şi care au dus şi vor duce la închiderea a numeroase şcoli şi spitale. Ele vor duce de asemenea, aşa cum istoria a arătat deja, la scăderea calităţii învăţământului şi asistenţei medicale, datorită unei abordări înguste, funcţionăreşti a unor domenii infinit mai complexe.

În vest s-a încercat diminuarea rolului statului şi implementarea "echilibrului pieţei" în toate domeniile vieţii în urmă cu 2-3 decenii. Această încercare era însă bazată pe un model extrem de simplificat al comportamentului uman, datând din primii ani ai războiului rece şi care s-a dovedit în repetate rânduri insuficient pentru motivarea acţiunilor persoanelor şi grupurilor sociale. Deşi primele semne ale eşecului acestei abordări au fost timpurii, ele au devenit evidente odată cu criza mondială din ultimii ani. Lor le este însă extrem de greu să schimbe acum din nou sistemul, mai ales că alternative viabile sunt greu de găsit şi ar aduce atingere unor interese comerciale enorme.

Noi, ce facem? Reluăm greşelile lor dovedite deja, "evaluăm" şi desfiinţăm spitale (unele de top cum sunt clinicile de cardiochirurgie de la Bucureşti şi Târgu Mureş) şi şcoli, restrângând astfel accesul la asistenţă medicală şi educaţie.

http://video.google.com/videoplay?docid=404227395387111085

http://video.google.com/videoplay?docid=404227395387111085#docid=-1087742888040457650

Cum bine zicea bancul, mai bine v-aţi duce în pădure, dragi guvernanţi...

O gură de canal

Trebuia să vă împărtăşesc, dragi cititori, o descoperire pe care am facut-o acum ceva vreme, prin Bucureşti. Pe calea Rahovei, imediat după prima staţie de tramvai de la piaţă mergând spre Alexandria, se află o minunată gură de canal, un triumf al ingineriei româneşti şi constructorilor autohtoni! Este o adevărată delectare să treci cu maşina peste capacul de canal aşezat aproape exact la nivel cu asfaltul din jur, să preferi, ca un cunoscător al drumului, traiectoria pe care roţile trec peste acesta în loc să o ia prin adânciturile din jurul canalelor din stânga! Aşadar, nu pierdeţi ocazia de a vizita locul cu pricina! Cine ştie cât mai ţine minunea, probabil o vor "repara" curând...

Vă întrebaţi poate de ce fac elogiul unei guri de canal? Păi, în primul rând, pentru că sunt atât de scârbit de politica şi subiectele din mass-media dâmboviţeană, încât prin comparaţie subiectul devine tentant. Apoi, pentru că din zecile de mii de guri de canal aşezate parcă intenţionat pe traiectoria cea mai probabilă a maşinii pe drumurile patriei, nu am văzut un al doilea care să fie la nivel cu asfaltul! Pare că ştiinţa cea mai înaltă este necesară pentru asta, iar inginerii şi constructorii români nu o deţin.

Adâncituri serioase sau hopuri periculoase, cu margini mai mult sau mai puţin abrupte, care uneori pun viaţa în pericol şi de fiecare dată adaugă maşinii uzură care în ţări civilizate se acumulează în kilometri, gurile de canal sunt însăşi imaginea vieţii noastre hăituite, nesigure, din ce în ce mai alertă şi mai lipsită de sens, de mici marionete pe tabla de joc a potentaţilor zilei, care ne urează cu cinism "să trăim bine"...

Meşterii strică, dar nu mai dreg de frică

Au fost de când n-am mai scris câteva ocazii în care am fost foarte tentat să scriu, din revoltă... Dar n-am apucat. Acum însă, trebuie măcar câteva cuvinte.

Meşteri care vin să-ţi repare baia şi fac praf restul apartamentului, meşteri care măsoară prost uşa care trebuie înlocuită şi aduc una cu 10 centimentri mai îngustă (fiind oricum uşă îngustă de balcon, diferenţa asta o făcea impracticabilă!), meşteri care ca să înlocuiască un furtun la maşină strică filtrul de benzină de 100 de ori mai scump... S-a cam umplut paharul!

Chiar nu mai lucrează nimeni în ţara asta??? În schimb, toţi vor câştiguri europene, de mii de euro pe lună, şi nu se dau în lături să fure pe rupte şi să lucreze în grabă pentru asta, pe lângă preţurile oricum mari. Iar calitatea, ZERO!

În legătură cu "meşterii" care strică mai mult decât fac (oricum prost): cred că aici contează şi mult blamata "cultură generală" care ar trebui să vină din şcoală şi bunul simţ care ar trebui să vină de la cei "7 ani de-acasă". În momentul în care-ţi vin în casă nişte gorile analfabete şi cu grave carenţe psihice şi de educaţie, nu prea sunt şanse să se termine bine.

Problema mai gravă e că nu prea mai sunt alţii! Toate experienţele din ultima vreme au fost de felul ăsta...

Şi apoi, ce să le faci? Să-i ameninţi, să nu-i plăteşti, când ştiu unde stai?... Nu cred. Să dai firma în judecată? (în eventualitatea că ar fi o firmă şi un contract) De ce, ca să stai ani de zile prin tribunale şi să te expui la ameninţări şi şantaj?... Să-i reclami la OPC, să le faci publicitate negativă? Ce contează, chiar dacă ai reuşi să faci toţi oamenii din oraş să audă de ei, în 3 zile firma e alta, totul de la zero...

Două incidente

În weekendul care a trecut au avut loc două întâmplări tragice. Nu în locurile deja consacrate - Afganistan, Irak, Pakistan sau vreo școală din SUA - de unde suntem bambardați cu știri despre zeci de oameni morți, făcându-ne să ne pierdem, treptat, umanitatea și percepția adecvată a unor tragedii. De data asta, Norvegia și China.

În Norvegia, o țară care poate reprezenta un model toleranță și civilizație, un descreierat a pus o bombă la Oslo, apoi s-a dus pe o insulă și a început să împuște tinerii care se aflau acolo într-o tabără, vezi-doamne ca să salveze Europa de la islamizare. Termenul în sine mi se pare absurd, nu cred că are loc vreo ”islamizare” în Europa - iar dacă sunt europeni care de bună voie, având acum prilejul să cunoască Islamul, aleg să treacă la acea religie, treaba lor, înseamnă că în opinia lor islamismul este mai bun decât creștinismul. Atâta vreme cât oamenii nu se urăsc și omoară pentru asta și nu încearcă prin mijloace perverse să-i atragă și pe alții, nu văd care este problema.

Ei, acel descreierat a avut timp mai mult de o oră, fiind singurul înarmat pe insulă, să-i vâneze pur și simplu, calm, pe oamenii care erau acolo. Poliția a ajuns acolo la o oră după ce a fost anunțată, cu mașini și bărci... Și ce credeți că s-a aflat?? Că nu aveau elicoptere, pentru că era închis pe motiv de vacanță centrul cu elicopterele!!! Bine, explicația oficială a fost că era mai rapid, eficient cu mașini și bărci! Poate dacă veneau cu elicopterul, ar fi murit doar vreo jumătate din cei care au murit. Sau poate, știind că poliția va interveni repede, ucigașul ar fi pus arma pe foc automat și tot atâția ar fi omorât - asta nu putem ști, cert este că se putea interveni mai repede și nu s-a făcut asta, din cauza unor economiști care au făcut analiza cost-beneficii și au tras concluzia că nu merită ținut deschis centrul cu elicopterele și vara... Pentru că niște cretini aplică peste tot această analiză - și acolo unde nu ar trebui, adică în sănătate, cercetare științifică, educație, siguranță publică... În privința numărului de victime, iar, cifra dată ieri a scăzut cu vreo 15-17 până astăzi - sunt sigur că dacă se va investiga de ce, vor mai ieși la iveală niște lucruri interesante.

Totuși, tot respectul pentru atitudinea Norvegiei în ansamblu, demnitatea cu care oamenii au făcut față situației. Sper să se ia mai în serios amenințarea neo-nazistă în Europa, care odată cu criza care va continua va fi din ce în ce mai puternică. Despre criminal, cred că uneori americanii au dreptate - ar trebui să i se dea pedeapsa maximă permisă de legea norvegiană (21 de ani parcă?) înmulțită cu numărul de victime, să fie sigur că nu mai iese vreodată în libertate.

În China, două trenuri de mare viteză s-au ciocnit. Goana după viteză, construcția forțată de deadline-uri prea strânse, insuficiente verificări - iată cauzele... Oficial, 37 de morți și vreo 200 de răniți. Ceea ce este însă incredibil este că autoritățile au început să îngroape acolo pe loc vagoanele, iar o fetiță a fost scoasă dintre fiarele contorsionate abia după 20 de ore de la accident!!! Permiteți-mi să mă gândesc, atunci, și la posibilitatea ca morții să fie mai mulți, ceea ce justifică graba îngropării, sau chiar ca unii oameni să fi fost îngropați de vii... Sincer nu prea cred că mergeau așa goale trenurile respective pentru ca în cele 6 vagoane făcute praf să fi fost doar 200 de persoane. De nepermis atitudinea mai-marilor Chinei în astfel de cazuri.

În final, îmi cer scuze pentru titlu... Voiam să scriu și scriind mi-am dat seama că titlul este diminutiv, dar este în concordanță cu ceea ce se întâmplă, cu tocirea simțurilor noastre prin asaltul știrilor cu accidente, ucigași perverși și multi oameni morți...

E vară, e cald

În fiecare vară am prilejul să văd, lucrând în mediul universitar la o facultate de științe exacte, instaurarea panicii atunci când începe admiterea, zilele trec și viitori studenți vin puțini, foarte rar… Vedem moartea facultății cu ochii pentru că, în nemărginita sa înțelepciune, ministerul aplică principii zootehnice și finanțează universitățile după numărul de studenți. În esență, a făcut astfel ca și universitățile de stat să aibă cam aceleași probleme cu cele particulare – doar mobilul diferă un pic, acolo e vorba de maximizarea profitului, la cele de stat de supraviețuire.

Ei, în cele din urmă, după 2-3 sesiuni de admitere (doar pe bază de dosare, evident) care se întind până târziu în septembrie, majoritatea locurilor se cam ocupă. Ce contează că în anul doi trec doar cam jumătate din cei admiși?... – Nu pentru c-ar fi dificil de trecut, ar ajunge doar să vină la vreo două examene…

Anul acesta panica a început mai devreme, odată cu anunțarea rezultatelor la examenul de bacalaureat. La o înjumătățire a ”bazinului” de absolvenți, ne putem aștepta și noi să nu se mai ocupe locurile bugetate la facultate. Eu, sincer, nu prea sunt de părere că ar trebui să ne panicăm, din două motive: primul ar fi că, probabil, cei care nu vor mai veni la admitere vor fi cei 50% care oricum nu treceau în anul 2, și dacă n-o să mai vină nici una-două loaze din ceilalți, cu atât mai bine – un stres în minus; în al doilea rând, am încredere că ”sistemul” nu va lăsa fără diplomă atâtea tinere vlăstare, că doar nu putem stresa ”copiii”, nu?...

Ce e mai trist este că unii din analfabeții care n-ar trebui să termine nici școala generală ajung astfel, încet-încet, să termine chiar și o facultate... Și să-i vedem, mai târziu, la catedră, ”educând” noile generații.

Limba română în (sub)titrări

Opriți uciderea limbii române!
M-am săturat să citesc o română de cartier (în cel mai bun caz) sau plină regionalisme la traducerile nenumăratelor filme de consum. Așa cum și alții au menționat, aceste traduceri au rămas printre acele câteva rânduri pe care lumea le citește zilnic... și nici măcar acestea nu sunt corecte! (Asta în cazul fericit în care excludem audierea mirificelor manele sau scrierea într-o limbă nou inventată pe mess)
Sunt sătulă de economia inutilă de litere sau semne! Lasați cratima să existe numai acolo unde este cazul.
Oare nu avem parte de destui academicieni care impun sluțirea limbii române? Este necesară și o contribuție zilnică la uitarea folosirii corecte a limbii noastre?

Întrebări

Modificăm Constituţia? Mergem la referendumul pentru Bucureşti? Vom alege doar dintr-un tur primarii? Câte măgării se vor mai face în numele "economiei de fonduri" de câteva milioane de euro, când se fură miliarde?

Praf în ochi

Mare scandal mare zilele astea... Sorin Ovidiu Vântu cică i-ar fi cerut tovarăşului Ghiţă, manager al Realitatea TV, 150 de mii de euro, şantaj! Se îndoieşte cineva că SOV nu ar avea nevoie de suma asta minusculă faţă de milioanele lui? Mai bine ne-ar spune cum a ajuns manager la Realitatea firma lui Ghiţă... În rest, nimic interesant - un dialog stupid între oameni labili psihic.

Pe drumurile patriei

Ieri am făcut încă o călătorie de vis pe drumurile patriei, traversând ţara de la sud la nord. Am pornit pe centură de la Măgurele spre "autostrada" A1 - şanţurile făcute de roţi în asfaltul care parcă ar fi 100% smoală au ajuns la adâncimi apreciabile, chiar periculoase pentru maşini cu garda la sol mai mică... Coadă de 40 de minute la intersecţia cu drumul spre Domneşti - o păcătoasă de intersecţie unde centura are "cedează trecerea", cunoscută de mulţi ani pentru cozile enorme.

Apoi, autostrada vălurită şi pe alocuri gropoasă, A1, drumul pe Valea Oltului unde câteva viaducte sunt într-o stare deplorabilă de mulţi ani iar peticelile nu fac decât să micşoreze pericolul de a lăsa efectiv o roată prin gropi... Drumul de la Sibiu la Dej a fost destul de bun (nu că n-ar fi utilă şi o autostradă, dar măcar poţi fi atent la trafic nu la gropi), cu o bilă neagră pentru Cluj unde mi se pare că au modificat traseele de tranzit şi nu le-au marcat ca lumea pe cele noi.

A urmat dezastrul: DN1C, până la Baia Mare... Execrabil, infect, mizerabil, făcut praf, de-a dreptul periculos... O gramadă de indicatoare de limite de viteză (30, 40) însoţite de câte un indicator de "drum cu denivelări" - culmea nesimţirii! Oricum, ar trebui inventat un indicator în care denivelările să nu fie ca acelea, ci aşa, în trepte, mai asemănătoare gropilor sau peticelor "decopertate" şi lăsate aşa cu lunile în aşteptarea lopeţii de asfalt care le va acoperi (prost) timp de maxim câteva luni. Şi nişte indicatoare din acelea cretine cu "Viaţa are prioritate!", "Pericol de accidente" etc! Normal că sunt multe accidente, pe astfel de drumuri infecte! Nu avem drumuri, dar avem miliardari "drumari"...

Şi mai plătim şi rovignetă, pe lângă taxa de drum care ne măreşte cu 0,5 lei preţul fiecărui litru de benzină! Cum bine zicea cineva azi pe Europa FM, dacă ei ne amendează că n-avem rovignetă, ar trebui şi noi să dăm în judecată statul pentru fiecare reparaţie la maşină sau accident pe care-l "datorăm" stării drumurilor...

La radio, am mai auzit tot ieri, pe drum, că începe şi comasarea şcolilor, de la toamnă - aşa cum era de aşteptat... Bravos, naţiune! Tot aşa, pe cele mai înalte culmi!