BNR & „BNR”

De vreo lună de zile încoace, aproape zi de zi, Marele Guvernator al „Bişniţăriei Naţionale a României” („BNR”), guvernator de aproape două decenii al escrocheriilor, jafului naţional şi, implicit, al sărăciei generalizate, ne stresează cu „epocala descoperire” că salariile trebuie să ţină seama de productivitatea muncii! Trebuie să fii mare specialist şi Guvernator al BNR pentru a face o asemenea „mare descoperire”?

Se pare că nu! Oamenii de rând, nespecialişti, cei a căror muncă mai ţine încă în picioare şubreda economie românească, au descoperit acelaşi lucru cu mulţi ani înainte, numai că nu s-a repezit mass-media cu plaivazuri, microfoane, reportofoane şi camere de luat „vederea” pentru a „disemina” descoperirea! Au descoperit şi redescoperit românii de rând „epocala descoperire” a „Marelui Guvernator” de fiecare dată când au crescut salariile „aleşilor lor”: „aleşi” care „votează” legi şi nu mai ştiu apoi ce (sau, de ce!) au votat, aleşi care, dacă nu dorm, se scobesc şi se scarpină pe oriunde îi mănâncă. Au crescut salariile lor înainte de fiecare vacanţă sau început de sezon şi au crescut cu procente care n-au avut niciodată vreo legătură cu productivitatea muncii (a muncii celorlalţi, evident!), poate doar cu „productivitatea” inutilei lor şederi în fotolii şi cu nesimţirea lor; şi de fiecare dată când au avut „tupeul” de a cere să fie plătiţi pentru munca lor, românii au aflat că aceasta ar produce inflaţie în ţară şi distrugerea „stabilităţii macroeconomice”, pentru realizarea căreia paraziţii amintiţi ar fi dat în brânci!

Aceiaşi nespecialişti au mai descoperit multe alte lucruri, pe care „Marele Descoperitor” le va redescoperi, desigur, la momentul oportun; unul ar fi, de exemplu, faptul că într-o ţară cu o economie muribundă, ca a noastră, puzderia de bănci cu ofertele lor „seducătoare” şi cu salariile angajaţilor (din nou fără nici o legătură cu productivitatea muncii cuiva!) nu reprezintă altceva decât încă o povară pe umerii lor şi o sursă inepuizabilă de câştiguri pentru o mână de hoţi! („Marele Descoperitor” a avut totuşi o sclipire, la un moment dat, recunoscând ca artificială creşterea valorii monedei naţionale în raport cu cea europeană, deoarece nu avea susţinere economică; se pare însă că nu a venit momentul potrivit pentru „diseminarea revelaţiei” - pe care, de altfel, românii de rând au avut-o demult şi de multe ori până acum!). Să mai amintim şi de licitaţiile măsluite (parafrazând pe Caragiale: „licitează cine vrea, câştigă cine trebuie!”) pentru executarea unor lucrări supraevaluate şi prost realizate, sau de mulţimea de „organizaţii nonprofit”, ai căror „patroni” înghit mai mult decât fondurile alocate scopurilor pentru care au fost înfiinţate?

Descoperind acestea, s-au mai gândit la ceva „micii”, dar mulţii, milioanele de „descoperitori nespecialişti”: dacă n-a existat şi nu există productivitate a muncii şi dacă veniturile oamenilor trebuie să fie determinate de aceasta, cum au ajuns unii români multimilionari, chiar multimiliardari (în euro!) „din munca lor cinstită”, cum susţin toţi? Chiar şi această „muncă cinstită” este o altă „mare descoperire”, de acestă dată a „In-Justiţiei Naţionale”: niciunul din marii înavuţiţi ai naţiei nu a făcut ceva necinstit; cum or fi reuşit oare să muncească de mii, de milioane de ori mai mult şi mai productiv decât ceilalţi 20 de milioane de oameni ai ţării rămâne, probabil, de „descoperit” şi de explicat!

Oare salariul şi averea personală ale Marelui Guvernator al BNR & „BNR”, or avea vreo legătură cu productivitatea muncii cuiva din ţara asta?